Când te-or covârşi ispitele ce leagă,
când obosit în lupta cea peste puteri
vei bea strop cu strop
durerea grea şi-ntreagă,
cârtind contra soartei şi-atâtor dureri,
tu nu-ţi pierde firea,
mai sunt încă: Credinţa, Nădejdea, Iubirea.
Când inima ta de dor n-o să mai poată,
când va veni vâltoarea zilelor de greu,
când nu-ţi vei afla odihna de-altă dată,
tu şi-atunci aminte să-ţi aduci mereu
de ceea ce-ncălzeşte
şi trup şi duh: Credinţă, Iubire şi Nădejde.
Când vei suferi o pierdere în viaţă,
nu plânge niciodată cu-amar după ea,
să ştii c-acest drum
de Domnul pus ţi-e-n faţă,
Cereasca-I Voinţă a făcut aşa.
Şi-atunci tu-ntărirea
s-o cauţi unde-i Credinţa, Nădejdea şi Iubirea.
Când nu vei mai putea să învingi durerea
şi vei vărsa şiroaie de lacrimi fierbinţi,
mergând la moarte chiar, să vezi învierea,
că-i frumoasă viaţa şi în suferinţi,
că nu-i fericire
decât unde-i Credinţă, Nădejde şi Iubire.
de Traian Dorz
*
Ostaşul atunci se arată strălucind înaintea împăratului său, când poartă răni pe trupul lui…
Tot aşa şi noi înaintea lui Hristos.
Sf. Ioan Gură de Aur – Omilia Tesaloniceni
