9. Marea chemare a unui sol Dumnezeiesc este să pregătească prin rugăciunea sa căile Domnului spre oameni.
Şi să pregătească prin mărturisirea sa căile oamenilor spre Dumnezeu.
10. Dintre aceste două mijlociri totdeauna istovitoare, trimisul lui Dumnezeu trăieşte într o continuă sfâşiere şi luptă. Într o zilnică muncă de înălţare şi trân¬tire sufletească şi trupească lângă Hristos – Marele Mijlocitor.
Tot atât de binecuvântat, dar şi tot atât de zdrobit ca şi Iisus.
11. Când te întorci de la Dumnezeu fericit spre oameni şi de la ei fericit spre El, nici o bucurie de pe pământ sau poate nici din cer nu te poate face mai strălucit.
Dar şi când te întorci zdrobit de la oameni pentru Domnul şi judecat de la Dumnezeu pentru ei,
nici o lespede nu te poate apăsa mai greu!
12. Cine s a încărcat vreodată în faţa lui Dumnezeu cu păcatul oamenilor, pentru mila şi mântuirea acelora,
acela singur ştie cât de îngrozită poate fi o astfel de rugăciune.
O, cu cât cutremur te apropii atunci de Dumnezeu, cu ce conştiinţă a vinovăţiei stai înaintea Lui!
Dar şi cu ce preţ amar plăteşti în locul acelora pentru ale căror păcate ai primit să ispăşeşti!
Dar şi bucuria (când este vreodată) este tot aşa.
Păşunile dulci / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2006
