Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Când va veni El, Mângâietorul, va dovedi lumea în ce priveşte… NEPRIHĂNIREA

Când va veni El, Mângâietorul, va dovedi lumea în ce priveşte… NEPRIHĂNIREA

Când va veni El, Mângâietorul, va dovedi lumea în ce priveşte… NEPRIHĂNIREA

Dacă Duhul Sfânt dovedeşte lumea vinovată în ce priveşte păcatul, este şi normal ca să o dovedească vinovată şi în ce priveşte neprihănirea, pentru că acolo unde stăpâneşte păcatul, unde este necredinţă nu se poate vorbi despre neprihănire. Mântuitorul zice, în ce priveşte neprihănirea: „…fiindcă Eu Mă duc la Tatăl şi nu Mă veţi mai vedea”. Pentru a fi izbăviţi de păcat şi a fi conduşi spre neprihănire, avem nevoie tot timpul de Domnul Iisus, căci El Însuşi ne-a zis că fără El nu vom putea face nimic; ne trebuie o lumină călăuzitoare, un model desăvârşit. În Domnul Iisus le găsim pe amândouă; fără acestea – adică fără El – nu se poate. Sfântul Apostol Pavel spune şi el: Cât de mult aş dori ca toţi izraeliţii să fie mântuiţi, dar nu printr-o neprihănire proprie, ci prin neprihănirea care vine de la Dumnezeu. Sf. Ap. Petru şi toţi sfinţii aşa ne-au mărturisit cuvântul lui Dumnezeu. Da, Duhul Sfânt ne va ţine apoi tot timpul în lumina călăuzitoare şi modelul desăvârşit; deci de aici începe calea, urcuşul spre neprihănire, adică spre o viaţă trăită în curăţie şi sfinţenie. Spun aceasta pentru unii care nici măcar nu ştiu ce înseamnă neprihănirea (Rom 6,18-22).

De aici, cu cât vom pătrunde mai sus, cu cât vom urca mai mult, mai frumos în lumina Evangheliei, a trăirii duhovniceşti, cu atât neprihănirea noastră va străluci tot mai frumos şi viaţa cu Hristos va fi tot mai minunată. Aşa se petrece când totul pleacă de la inimă, prin credinţa din inimă; căci mulţi spun că şi ei cred, dar prin credinţa lor nu se întâmplă aşa ceva; lor le sunt cu totul străine aceste realităţi dumnezeieşti. Credinţa lor este, după cum spune cuvântul lui Dumnezeu, o credinţă în felul lumii. Cei care aveţi o astfel de credinţă, treziţi-vă, până nu este prea târziu. Nici nu vă daţi seama în ce păcăleală trăiţi şi ce fericire pierdeţi.

Deci condiţia de bază, de temelie pentru orice creştin, este neprihănirea. Dumnezeu nu recunoaşte credinţa nimănui decât prin neprihănire, căci este scris: Cine umblă în neprihănire, acela este omul care se teme de Domnul, pe acela îl iubeşte Domnul; şi El ne logodeşte cu El doar prin neprihănire (cf. Proverbe 14,2; 15,9; Osea 2,19).

Dacă aşa stau lucrurile, atunci de ce oare astăzi nu se mai vorbeşte despre neprihănire, nu se insistă cel mai mult asupra acestei condiţii? Despre credinţă – da; despre fapte bune – da; dar despre neprihănire – nu. Am spus că credinţa, chiar şi faptele bune, ne-ar putea fi nefolositoare dacă le facem prin firea noastră pământească – despre care spunem că are poate în ea bunătate –, şi nu dintr-o stare de neprihănire, din Dumnezeu; pentru că iarăşi este scris că nimeni nu va fi mântuit prin fapte, ca să nu se poată lăuda nimeni, ci prin har (cf. Efeseni 2,9). Atunci nu mai e nevoie de fapte? Ba da! Cine este în Hristos, va rodi tot timpul prin dragostea Lui în neprihănire. Acestea sunt adevăratele fapte bune pe care le aşteaptă şi le recunoaşte Hristos.

Fraţii mei, încă odată, să căutăm din toată inima neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, pentru că doar în ea avem viaţa (cf. Rom 5,18). În Biblie găsim scris de peste 110 ori despre condiţia neprihănirii şi ce înseamnă ea. Să citim Biblia, să ne hrănim sufletul din ea, căci nimeni nu poate fi creştin fără ea.

Un creştin care nu trăieşte şi nu umblă prin lumina şi călăuzirea Evangheliei, este un creştin mort sufleteşte. Botezul este doar uşa de intrare în creştinism, dar numai conştientizând aceste adevăruri şi trăind din plin în ele eşti creştin. Altfel, vei sta la uşă toată viaţa şi vei muri fără să ştii ce înseamnă viaţa de creştin. Atunci ce folos ai că ai fost botezat? Dumnezeu să aibă milă de toţi care sunt creştini aşa, doar de botez, doar de nume şi să le deschidă ochii înainte de a se zice: E prea târziu. În Împărăţia lui Dumnezeu – Cerul cel Nou şi pământul cel nou – este scris că vor intra numai cei care au trăit în neprihănire (cf. Romani 14,17; II Petru 3,13).

Viorel BAR

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!