– din Exod 15, 1-19 –
Eu Domnului cânta-voi cãci Slava și-o aratã
El nãpustit-a-n mare pe cal și cãlãreț
în Domnul Cel Puternic tãria mea e toatã
și-al cântecelor mele temei de mare preț.
El m-a scãpat, El este Stãpânul meu Cel Tare
și Domnul meu Cel care în veci Îl voi slãvi
El Dumnezeul Unic al tatãlui meu, care
pe totdeauna-n viațã doresc a-L preamãri.
El e-n Viteaz rãzboinic și Domnul e-al Sãu Nume
El aruncat-a-n mare pe Faraon și-ai sãi
pe veci îi înghiþirã a Mãrii Roșii spume
s-au pogorât în funduri de ape toți cei rãi.
Puternica Ta Dreaptã vestitu-și-a tãria
cu Mâna Ta o Doamne zdrobit-ai pe vrãjmași
dobori în praf vrãjmașii – și-acolo jos îi lași.
Când Tu-ți pornești mânia îi mistui ca pe trestii
cu-a Ta suflare apa atunci ai grãmãdit
s-au ridicat talazuri ca zidurile crestii
și valurile-n mijloc de mãri s-au întãrit.
Zicea atunci vrãjmașul: – gonindu-i îi voi prinde
îi voi prãda… cu urã pe ei m-aș rãzbuna.
– Dar Tu-ai suflat o Doamne și marea cât cuprinde
i-a acoperit… Ca plumbul s-au afundat în ea.
Traian Dorz, ”Din Cântãrile Bibliei” – Din Cântãrile Vechiului Testament
