– din Deuteronom 32, 1-43 –
Adu-ţi aminte vremea din Vechime
şi socoteşte anii ce-au trecut
întreabã-ţi tatãl şi-o sã te înveţe
bãtrânii tãi, sã-ţi spunã ce-au vãzut.
Când Cel Preaânalt a dat moştenire
la neamuri, când îi despãrţise El
atunci a pus popoarelor hotare
pe numãr, fiilor lui Israel.
Cãci partea Domnului este poporul
ce l-a ales ca moştenire-a Sa
El l-a gãsit într-o singurãtate
şi-ntr-o pustie care-nfricoşa.
L-a ridicat şi l-a pãzit cu grijã
ca pe lumina Sa şi ochii Lui
purtatu-i-a pe aripile Sale
precum îi poartã vulturul pe pui.
Aşa cãlãuzit-a Domnul Singur
pe-al Sãu popor şi l-a scãpat deplin
şi n-a mai fost ca El vreodatã nimeni
şi nici ca El vreun dumnezeu strãin.
Suitu-i-a pe înãlţimea ţãrii
şi rodul cel mai dulce i l-a dat
grãsimea, laptele şi untdelemnul…
Dar Israel, Israel s-a-ngrãşat.
Traian Dorz, ”Din Cântãrile Bibliei” – Din Cântãrile Vechiului Testament
