– din Deuteronom 32, 1-43 –
Focul mâniei Mele-aprinse va arde pânã-n adâncimi
şi ars voi face tot pãmântul, din temelii pânã-n nãlţimi,
voi grãmãdi pe ei necazuri, nenorociri voi grãmãdi
şi toate fulgerele Mele în contra lor voi nãpusti.
Vor fi topiţi şi stinşi de foame, de friguri şi de boli vor fi,
vor fi-aruncaţi în dinţi de fiare şi şerpii îi vor otrãvi,
afarã vor pieri de sãbii, iar înãuntru îngroziţi
şi tineri şi bãtrâni şi fete, ca şi copiii, chinuiţi.
Voiam sã-i iau cu o suflare, sã-i şterg de tot de pe pãmânt,
dar ar fi ocãrât vrãjmaşul şi s-ar fi amãgit spunând:
cã ei, cã mâna lor cea tare şi nu Eu, Domnul, am fãcut
– ei sunt un neam ce cuviinţa şi-orice pricepere-au pierdut.
De-ar fi-nţeles ei adevãrul şi-ar fi gândit la Viitor
cât de uşor ar fi de dânşii, cum ar fi biruit de-uşor
o mie-ar fi fugit de unul, aşa uşor i-ar fi bãtut
de n-ar fi fost vânduţi de Domnul, El dacã nu i-ar fi vândut.
Traian Dorz, ”Din Cântãrile Bibliei” – Din Cântãrile Vechiului Testament
