CANTAREA…

 

Pășunile dulci

 

 

17 – Cantarea este ceva atat de legat de inima noastrã încat fiecare simtim o adancã nevoie de a o canta, de a o asculta cantarea.
Fãrã cantare nu putem fi, ca fãrã iubire. Cãci acestea amandouã merg totdeauna împreunã.
Cine iubeste acela si cantã. Cine cantã acela si iubeste.
Canti pentru aceea ce iubesti. si iubesti aceea pentru care canti.

 


18 – Cine iubeste lumea, cantã pentru lume. Si cine cantã cantece lumesti, acela dovedeste cã iubeste lumea.
Cine Îl iubeste pe Dumnezeu, acela are mereu pe buze cantarea Domnului.
Cãci cine iubeste nu poate fãrã cantare.

 


19 – Binecuvîntatã sã fie viata aceluia care iubindu-L pe Dumnezeu, nu poate fãrã cantarea
Domnului.
Fericit este si fericit sã fie în veci, sufletul care pune legãmant si hotãrare sfantã sã cante numai Domnului.
Nimic nu este mai vrednic de laudã decît Domnul si nimeni nu va fi mai lãudat candva decat acela care a cantat mai mult si mai frumos Domnului.

 

 

Fragment din PASUNILE DULCI de Traian Dorz

 

 

Lasă un răspuns