Mărturii Meditaţii Traian Dorz

CĂRAREA TINEREŢII CURATE

Domnul nostru Iisus Hristos a iubit copii şi tineretul – şi El ne-a învăţat şi pe noi să-i iubim.

Pentru că tineretul este Viitorul.

Dacă este tineretul sănătos – viitorul va fi puternic şi bun.

Dacă este tineretul putred – viitorul nu poate fi decât nefericit.

Dar viitorul tineretului depinde în cea mai mare par­te de creşterea şi îndrumarea pe care i-o dau părinţii lui:

părintele trupesc: Familia,

părintele sufletesc: Şcoala,

părintele duhovnicesc: Biserica.

Mâinile acestor părinţi modelează sufletul tineretului după cum vor, trecându-şi-l unul altuia.

Dacă fiecare îşi face datoria, îngrijindu-se armonios de partea lui, iar între ei, aceşti părinţi se respectă şi se întregesc, ajutându-se unul pe celălalt, spre a-şi împlini scopul minunat, gândul lor va fi împlinit în chip fericit.

Prin mâinile acestora un popor îşi pregăteşte viitorul său fericit sau nefericit.

De aceea totdeauna adevăraţii părinţi, educatori şi păstori şi-au făcut din grija creşterii tineretului lor una din cele mai de seamă datorii de conştiinţă. Când toate acestea se fac sub conducerea în­ţe­­­leap­­­tă a mai-marilor acelui po­por, viitorul nu poate fi decât fericit.

Astăzi tineretul a devenit una din cele mai arzătoare probleme pentru toate popoarele lumii. Căile primejdi­oase pe care a apucat tineretul multor popoare umplu de îngrijorare pe toţi cei care au grija şi răspunderea viitorului popoarelor lor.

Se caută pretutindeni căile cele mai potrivite pentru îndreptarea lucrurilor, pentru salvarea situaţiei, pentru împiedicarea prăbuşirii.

Noi, ca unii care ne iubim din tot sufletul copiii şi urmaşii noştri, dorim puternic mântuirea lor.

Şi vrem să luăm parte şi noi la marea şi sfânta luptă pentru salvarea şi ascultarea lui Hristos.

Noi am aflat pe Hristos şi prin El ne-am aflat pacea şi lumina conştiinţei, echilibrul vieţii şi bucuria ei cea adevărată şi statornică. Avem neclin­tita încre­dinţare că, precum Hristos a fost Salva­torul nostru, El Singur poate fi şi Salvatorul fiilor noştri până în veac. Dacă vor vrea să ne ascul­te, să ne creadă şi să ne urmeze, vor fi şi ei fericiţi, după cum şi noi suntem, prin credinţa în Hristos, Domnul nostru.

Hristos este Calea, Adevărul şi Viaţa. Calea Cura­tă, Adevărul Etern şi Viaţa Fericită. Nimeni altci­neva nici n-a putut spune, nici n-a putut da omenirii aşa ceva, numai Hristos.

Spre Hristos dorim să le îndreptăm privirile şi inimile tinerilor noştri, Hristos fiind garanţia unică şi veşnică a unei vieţi frumoase şi a unui viitor fericit.

În cele ce urmează, dorim să arătăm, pe cât ne va ajuta harul lui Dumnezeu şi puterile noastre, – calea cea mai scurtă şi mai sigură spre Hristos, tuturor celor iubiţi pe care i-am vrea fericiţi la picioarele Lui.

În faţa lui Dumnezeu şi în lumina veşniciei, într-un anume înţeles, nu există bărbat sau femeie, tânăr sau bătrân, mic sau mare. Există numai suflete cu trăirile lor şi cu roadele pe care le-au adus, bune sau rele, fiecare.

Există o singură Evanghelie pentru toţi, o singură mântuire şi o singură Jertfă răscumpărătoare. Iar acestea sunt pentru toţi. Fie bărbaţi, fie femei, fie bătrâni, fie tineri, fie mici, fie mari.

În acest înţeles, aceste învăţături, deşi sunt scrise în chip deosebit tinerilor, totuşi nu sunt numai pentru ei. Sunt de acelaşi folos mântuitor şi pentru cei mai în vârstă, sunt pentru oricine vrea să creadă şi sa trăiască adevărul lui Hristos din ele.

Depinde numai de credinţa sufletului care le citeşte:

– dacă doreşte cu adevărat mântuirea sa,

– dacă o caută cu seriozitate ca acela care nu vrea să alerge în zadar (I Cor 9, 27; Gal 2, 2)

Sau aleargă ca unul care nu ştie încotro merge şi luptă ca unul ce loveşte în vânt (I Cor 9, 26).

Fiindcă ştim cât de dureroasă şi urgentă este pro­blema salvării sau pieirii multor tineri, înţe­legem fră­mântarea cea mare pentru găsirea unor mijloace sigure de salvare. Înţelegem teama gene­raţiei de azi, care a luptat şi luptă să adauge tot mai mult la munca generaţiilor trecute, spre a face viaţa generaţiilor viitoare tot mai uşoară şi plăcută prin toate descoperirile ştiinţei şi teh­nicii, când priveşte viaţa tineretului său.

Ne dăm tot mai cutremuraţi seama că,

fără un echi­libru moral,

fără o orientare sănătoasă,

fără un ideal înalt, toate descoperirile şi mijloa­cele moderne ale ştiinţei nu vor face altceva decât să le aducă copiilor noştri mai grabnică şi mai cumplită nenorocirea totală.

Din prăbuşirea care a şi început în multe părţi, singura salvare este Hristos. Oricât ne-ar fi de greu să recunoaş­tem ceea ce de atâta vreme tăgăduim – acesta este adevărul.­

Oricât de greu ne-ar fi să ne întoarcem la drumul pe care 1-am părăsit de atâta timp, – acesta este singurul drum mântuitor.

Dacă simţim cu adevărat marea noastră răspun­dere faţă de poporul nostru şi de viitorul lui, – vom vedea că Hristos este singura rezolvare bună. Singurul Salvator. Singura Speranţă.

Legile, oricât de aspre ar fi, pedepsele oricât de mari, metodele oricât de costisitoare, nu rezolvă şi nu vor putea rezolva nimic fără Hristos. Omul, scăpat de paznic, fură din nou. Scăpat din închisoare înşală sau ucide din nou. Scăpat de sub observaţie, nele­giu­eşte din nou. Problema nu se rezolvă din afară spre înăuntru. Ci dinlăuntru, din conştiinţa din inima omului, spre în afara lui, spre faptele sale.

Iar acolo, înăuntrul omului, în inima lui, – nu poate opera decât Hristos şi Evanghelia Sa. Nimeni altcineva pe lume nu poate face naşterea din nou într-un suflet şi transformarea lui dintr-un om al întunericului în unul al luminii decât Hristos. Numai El.

Noi ne-am convins de mult de acest adevăr. De când Hristos a făcut în noi înşine acest salt sufletesc şi de aceea am spus şi spunem, am luptat şi luptăm, am suferit şi suferim pentru a deschide ochii şi mintea tuturor seme­nilor noştri să vadă acelaşi luminos şi fericit adevăr, prin care să-şi redobândească lumina şi mântuirea cu toţii.

Suntem fericiţi când tot mai mulţi fraţi ai noştri ajung la acest har şi ne rugăm mereu să-1 afle tot mai mulţi.

Ştim că toţi cei care nu s-au încredinţat de aceasta, vor ajunge să se încredinţeze. După ce vor vedea că orice cârji ar căuta, societatea bolnavă tot nu v-a putea merge bine până când ea va fi adusă la Hristos. Şi când Hristos va fi adus la ea ca s-o vindece.

Pentru grăbirea acelei vremi fericite ne rugăm fier­binte şi luptăm cu nădejde. Ştim că această vreme va veni şi ne bucurăm dorind-o cât mai curând, căci cu cât este împiedicată şi întârzie, cu atât vor fi mai multe pierderile care nu se vor mai putea înlocui niciodată.

 

Doamne şi Dumnezeul nostru, Te rugăm să trimiţi Duhul trezirii şi ascultării mântuitoare asupra noastră a tuturor, pentru ca vremea de har care ne-ai mai rânduit-o să o putem câştiga spre mântuire şi să n-o pierdem spre osândă.

Duhule Sfinte, Te rugăm pune putere şi lumină în aceste îndemnuri, spre a fi cu adevărat folositoare scum­pilor noştri urmaşi cărora le lăsăm ca un testament mân­tuitor.

Amin.

Slăvit să fie Domnul!

Traian Dorz
din volumul “Cărarea tinereţii curate”,
editura “Oastea Domnului” – Sibiu

Lasă un răspuns