Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Care sunt urmările păcatelor

Care sunt urmările păcatelor

Care sunt urmările păcatelor

Dumnezeu a creat pe om şi întrânsul a aşezat Binele. În legile firii omului Dumnezeu a aşezat Binele. Ascultând de satana, păcătuind, firea omului s-a stricat, s-a întunecat. Păcatul este o ieşire din firea cea bună, o alunecare contra firii celei bune. Păcatul aduce în suflet dezbinarea şi întunericul. Păcatul depărtează sufletul de virtuţile morale. În starea lui de păcat, omul nu mai face binele pe care îl datorează, ci răul pe care nu-l voieşte (cf. Rom 7, 19-21). Ar vrea să fie altfel, dar se simte neputincios şi subordonat.

Păcatul întunecă mintea, strică simţirea şi slăbeşte voinţa omului. Se preface în el ca o ceaţă care întunecă sufletul, sau ca o beţie care slăbeşte sau paralizează puterile sufleteşti. Din păcat se naşte frica, durerea, suferinţa şi superstiţia; înainte ca să suferim am păcătuit (cf. Ps 118, 67). Păcatul este izvorul tuturor nefericirilor, al mizeriilor, al durerilor trupeşti şi sufleteşti. Păcatul întinează sufletul şi trupul omului; căci din inima lui ies cele mai grozave rele care îl spurcă (cf. Mt 15, 18-20).

Un zis creştin susţinea o teorie a lui nespus de min-cinoasă, spunând că păcătoşii se duc în Rai, pentru că nu carnea şi sângele moştenesc Împărăţia lui Dumnezeu. După el, trupul se face pământ şi gata. Spunea aceasta ca să-şi acopere grelele lui păcate în care trăia. Dar noi ştim – din Cuvântul Domnului – căci sufletul participă la bucuriile, dar şi la păcatele săvârşite în trup. Trupul, despărţit de suflet, e bun doar de aşezat în coşciug şi înmormântat în pământul din care a fost luat. Prin urmare, sufletul, deopotrivă cu trupul, se împovărează cu păcatul săvârşit, împreună vor da socoteală înaintea Dreptului Judecător şi împreună vor suferi chinurile iadului dacă nu se pocăiesc (cf. Rom 12).

Păcatul desparte pe om de Dumnezeu şi face zid de despărţire între om şi Dumnezeu (cf. Is 54, 2-4). Păcatul naşte nebunia şi moartea. Face din om robul întunericului, al nebuniei (cf. Dan 4, 25-37) şi al morţii (cf. Rom 6, 23). Mulţimea, mărimea şi adâncimea răutăţilor păcatelor L-au coborât pe Dumnezeu la noi, în Unicul Său Fiu, şi, deşer-tându-Se de Slava Sa cea cerească, ne-a împărtăşit vestea iertării, a păcii, a mântuirii celor păcătoşi în Jertfa Sa ispăşi-toare (cf. I Tim 1, 15).

Eu cel dintâi dintre păcătoşi sunt, spunea Sf. Ap. Pavel, Marele Apostol al Neamurilor.

Pentru Jertfa Sa mântuitoare, pentru dragostea-I nemăr-ginită, pentru mântuirea sufletelor noastre, fraţilor, să ne ferim de păcat ca de focul iadului şi de moartea veşnică! Să nu mai întristăm Sfânta Lui Faţă, după ce în dragostea-I nemărginită ne-a luminat cărarea vieţii, şi-acum păşim spre cerul Slavei. Cu ochii ţintă la Căpetenia şi Plinitorul credinţei, adică la Iisus, cu smerenie şi viaţă sfinţită, să-L lăudăm şi să-L mărim că vrednic este!…

Grăiţi cuvântul Domnului / Cornel Rusu. – Sibiu : Oastea Domnului, 2011

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *