Se împlinesc, anul acesta, 100 de ani de când Părintele Iosif Trifa, cercetat de Duhul lui Dumnezeu şi conştient de nevoia acută a poporului nostru de a cunoaşte Cuvântul Sfintelor Scripturi, a luat o frumoasă iniţiativă de a cumpăra pentru Oastea Domnului o tipografie.
„Ne trebuie neapărat o tipografie – gândea Părintele –, o tipografie a Oastei prin care să putem scoate cărţi multe, frumoase, bogate şi ieftine” («Istoria unei Jertfe», vol. 1, pag. 313).
Astfel, în Foaia «Lumina Satelor», nr. 5, din 27 ianuarie 1929, apăru următorul anunţ: „Tiparul în slujba Domnului: o Tipografie a Oastei Domnului”. O iniţiativă care s-a concretizat în luna noiembrie a aceluiaşi an, sacrificând Părintele o mare parte din moştenirea lăsată de părinţii săi. Mulţi au fost „vrăjiţi” de dulceaţa şi fiorul sfânt al cuvintelor ce ieşeau la lumină de sub tiparul acestei „Mirese a Vântului”.
Şi eu, personal, sunt un pescuit în mreaja cuvântului scris atunci cu multă jertfă. Nu pot să uit că prima carte a Părintelui citită de mine a fost «600 de Istorioare». Un frate bătrân a desfăcut-o în foi de câte 100 de istorioare şi umbla cu ele printre fraţi cu multă grijă să nu fie aflat de miliţie. Multă căldură şi lumină aduceau sufletelor noastre cărţile tipărite de Părintele în acei ani grei. În vremea prigoanei comuniste, să deţii şi să poţi da şi altora aceste cărţi era un adevărat act de mare curaj.
Îmi aduc aminte când, în una din adunările noastre, miliţia a prins de veste şi a dat buzna în adunare, confiscând Biblii, cărţi de cântări, caiete scrise de mână sau la maşina de scris. Nu mică mi-a fost mirarea când am fost duşi la postul de miliţie, unde, siliţi fiind să semnăm procesul-verbal, am citit învinuirea: „Trăire în mod parazitar şi tulburarea liniştii publice”. Citirea din Cuvântul lui Dumnezeu şi din cărţile Părinţilor noştri aveau această etichetă: „Trăire în mod parazitar”, iar vestirea către alţii a Cuvântului Sfânt era etichetată ca „tulburare a liniştii publice”.
Prin mila Domnului, a venit Revoluţia din 1989. Ne-am câştigat libertatea şi, după primele organizări, grija cea mare a fraţilor responsabili a fost şi aceasta: să tipărim toate cărţile Oastei şi să fie vândute ieftin. Când, în paralel, a început şi construirea Casei Centrale de la Sibiu, într-una din săptămânile rânduite Zonei noastre, am ajuns puţin după miezul nopţii şi, în una din cămăruţele vechi, era lumină. Am descoperit acolo pe fraţii noştri de la Redacţie aplecaţi asupra manuscriselor vechi, pregătind pentru tipar cărţile noastre sfinte. Astăzi avem opera Părinţilor noştri complet tipărită, iar recunoştinţa noastră mulţumitoare se îndreaptă spre cei care s-au jertfit în slujba asta, cu preţul sănătăţii lor.
Am făcut această scurtă incursiune în trecut, ca să mă pot adresa acum, la început de an, fraţilor tineri.
Dragii mei, voi aţi citit opera Părinţilor noştri? Obişnuiţi voi să mai citiţi? Să recitim Sfânta Scriptură, Cărţile Sfinţilor Părinţi şi cărţile Oastei Domnului!
Iată ce ne spune fratele Traian Dorz: „De ce sunt atâtea neînţelegeri între fraţi? Pentru că cei mai mulţi nu cunosc şi nu ţin dreapta învăţătură, cea sănătoasă, lăsată nouă de Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, apoi transmisă nouă prin Sfinţii Săi Apostoli şi urmaşii acestora, Părinţii înaintaşi în dreapta credinţă… Şi dacă nu cunosc Dreptarul acestei învăţături bune, fie că se lasă amăgiţi de învăţături străine care îi ispitesc şi îi atrag, fie că, din neştiinţă, răstălmăcesc Scriptura, învăţând apoi rău, spre pierzarea lor şi a celor ce-i ascultă” («Dreptarul învăţăturii sănătoase»).
Aşa să ne ajute Dumnezeu!
Gheorghe NEAGU
