Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Libraria Cartea de Aur Hristos, marturia mea

Hristos, marturia mea

 

 

CAPITOLUL 1
Ce puţine adevăruri putem spune

 

O Doamne, fericit e-acela care-a putut trăi-nţelept –
Slujind Iubirea şi-Adevărul, să fie-amândurora drept,
Să nu greşească nici Iubirii când apără-Adevărul sfânt –
Nici Adevărul să nu-l calce pentru-al Iubirii lărgământ.

Domnul nostru Isus Cristos este Adevărul – Adevărul Absolut, întreg, Definitiv, Etern şi Infinit.

Acest Adevăr Unic este compus totuşi din mii de adevăruri, cuprinzându-le pe toate cele de Sus, cele de la Mijloc şi cele de Jos. Cele trecute, cele prezente şi cele viitoare. Cele privitoare la Dumnezeu. Cele privitoare la semeni. Şi cele privitoare la noi înşine.

Toate acestea se împart în trei părţi şi anume:

1. Adevăruri pe care nu le ştim şi prin urmare nu le putem nici spune. Acestea sunt cea mai mare parte din Adevăr.

2. Adevăruri pe care le ştim, dar pe care de asemenea nu le putem spune din felurite cauze. Acestea sunt şi ele o mare parte din Adevăr.

3. Şi adevărurile pe care le ştim şi le putem spune. Acestea sunt partea cea mai mică a Adevărului.

Dar partea aceasta cere neapărat o minte sănătoasă şi o inimă curată atât de la cel ce le spune, cât şi de la cel ce le ascultă.

Căci fără înţelepciune şi fără curăţie, cel ce spune Adevărul îl strică, iar cel ce-l aude îl batjocoreşte.

Din genunchi încep să scriu aceste adevăruri care vor alcătui – atâta cât s-a putut spune spre folos – cartea vieţii mele, mărturia mea despre Isus Cristos, Mântuitorul meu, şi despre felul în care a rânduit El să se desfăşoare pentru El slujba mea, despre care vrea să depună mărturia aceasta.

Spun încă o dată că mă cutremur în faţa paginilor albe pe care va trebui să le acopăr cu cele ce va urma să le descopăr.

Dacă nu mi-ar fi fost cerut prea stăruitor şi prea argumentat, de către sufletele pe care nu am putut să le refuz – spun încă o dată că n-aş fi scris multe din cele pe care le veţi citi aici. Pentru că trebuie să spun adevăruri care mă dor, despre cele mai scumpe fiinţe pentru mine, iar apoi pentru că mai cred şi acum că timpul acesta l-aş fi putut folosi mai bine scriind altceva.

Dar nu poţi asculta de voia nimănui până când mai întâi nu-ţi sacrifici voia ta – după cum nu poţi face un bine altuia până când nu accepţi mai întâi să-ţi faci un rău ţie însuţi.

Dacă însă din toate acestea va ieşi un bine pentru cineva – o slujbă pentru Adevăr şi o mărturie spre slava lui Dumnezeu – atunci fie, slăvit să fie Domnul.

Facă Domnul ca acei ce le vor afla, să primească prin ele o lumină şi un ajutor ca să facă binele.

Şi o înştiinţare spre a nu face răul.

Repet încă o dată: vă rog ca aici să nu vedeţi oameni – ci adevăruri! Nu întâmplări – ci învăţăminte.

Oamenii şi întâmplările vor fi numai rama, învăţămintele vor fi tabloul…

Nu vă opriţi la ramă – ci la tablou! Oamenii şi întâmplările se învechesc şi se uită, dar învăţămintele rămân, pentru că ele sunt Adevărul, iar El este Veşnic.

Pentru o cât mai bună înţelegere a acestora, vreau să spun aici o istorisire, o întâmplare despre care nu vă pot da o altă mărturie decât adevărul din ea însăşi. Dar lumina din ea vă va putea ajuta să înţelegeţi multe din cele ce vor urma, pe tot parcursul acestei mărturii.

Se spune în Biblie că atunci când Moise, omul lui Dumnezeu era pe munte pentru primirea Legii şi Poruncilor de la Domnul Dumnezeu, el a stat acolo în faţa Celui Prea-Înalt patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi…

Multe adevăruri trebuie să i se fi arătat lui Moise în timpul acesta acolo, dar cele mai multe din ele i-au rămas ascunse, fiindcă nu le-a putut înţelege atunci nici el. Dar şi din câte le-a înţeles, prea puţine a putut spune…Şi el era numai om.

După cum în Noul Testament este adeverit că în afară de cele scrise acolo mai sunt multe altele pe care le-a făcut Domnul, dar care nu s-au scris – tot aşa credem că sunt şi în Vechiul Testament.

Aceste lucruri care nu s-au scris fac parte din adevărurile pe care nu le ştim. Şi despre care nu putem vorbi.

Se spune totuşi că atunci când primele Table ale Legii cu cele Zece Porunci scrise de Degetul Domnului Dumnezeu au fost gata, El le dete lui Moise zicându-i:

— Ia-le! Cunoaşte-le, învăţându-ţi casa ta şi poporul tău.

Moise le-a luat, le-a privit şi iată că cele Două Table erau dintr-aceeaşi piatră străvezie, având înscrisuri şi pe dinafară şi pe dinăuntru.

— Doamne, Dumnezeul Binecuvântat – a îndrăznit să grăiască Moise. Poruncile Tale înscrise pe dinafară eu le descifrez şi le înţeleg, însă eu văd înscrisuri mai multe pe dinăuntru, iar pe acelea nu le pot nici descifra şi nici înţelege.

Cum să vestesc ceea ce nici eu nu ştiu şi nu înţeleg?

— Moise, Moise – i-a răspuns Domnul Dumnezeu – ceea ce cunoşti şi înţelegi tu, este pentru tine. Şi pentru neamul tău. Şi pentru vremea de acum.

Ceea ce nu cunoşti şi nu înţelegi tu, este pentru alţii şi pentru mai târziu, căci orice om şi orice neam şi orice timp este trecător, dar Poruncile Mele sunt Adevărul, iar Adevărul este veşnic.

Fiecare neam îşi are profetul său şi fiecare Timp îşi are profetul său. Şi fiecărui profet i s-a dat să cunoască din Adevăr numai atâta parte câtă este nevoie pentru mântuirea sa şi a celor la care a fost trimis.

— Doamne Dumnezeule, dar cine cunoaşte tot Adevărul?

— Tot Adevărul nu-l cunoaşte decât Fiul şi Cristosul, fiindcă El este Adevărul. Dumnezeu are o mie de profeţi, dar n-are decât un Singur Fiu.

— Şi cum sunt împărţite adevărurile la cei o mie de profeţi ai Săi?

— Când i-a sosit vremea unui adevăr şi mântuirea unui neam, Dumnezeu îl trimite pe profetul acelui neam şi, prin el, adevărul acelui Timp.

Dar şi acelui profet i se descoperă numai acea parte din adevăruri pentru care este ales şi este trimis el. Dacă profetul este credincios şi dacă poporul este ascultător de profetul său, ei se mântuiesc cu toţii prin acel adevăr care le este îndeajuns pentru vremea lor şi pentru trebuinţa lor.

Dacă unul sau altul este necredincios – ori profetul ori poporul – necredinciosul se va pierde, iar adevărul acesta va rămâne zădărnicit.

— Doamne Dumnezeule, dar toate adevărurile sunt mari? Toţi profeţii sunt mari?

— Toate adevărurile sunt mari, fiindcă toate sunt întregirea Adevărului. Dar profeţii nu toţi sunt mari pentru că nu toţi sunt în întregime ai lui Cristos.

Fiecare profet este mare în măsura în care trăieşte nu lângă Cristos, nici cu Cristos, ci în Cristos!

Adevărul nu se coboară la om, ci omul trebuie să se înalţe spre Adevăr. Şi nu toţi profeţii pot să se înalţe îndeajuns şi să rămână acolo. Cei mai mulţi cad, zădărnicindu-şi solia lor şi mântuirea celor la care sunt trimişi. Dar mai adesea neamurile îşi leapădă profeţii, zădărnicindu-şi mântuirea. Şi mântuirea lor odată zădărnicită, nu le mai este trimisă o alta niciodată.

— Doamne Dumnezeule, dar care profeţi sunt mai mari – şi până când va ţine vremea profeţilor?

— Acei profeţi sunt mari care se pot ridica până la înălţimea adevărurilor pentru care sunt trimişi. Iar vremea lor va ţine până la Venirea Fiului, Care va descoperi tot Adevărul – fiindcă El este Adevărul TOT.

— Doamne Dumnezeule, dar eu văd înăuntru ceva ca o Carte Tainică peste care văd şapte peceţi. Iar peste această Carte Tainică văd Chipul unui Miel însângerat. Şi Mielul acesta însângerat seamănă cu mielul pe care l-am junghiat noi la ieşirea din Egipt, prin sângele căruia am fost salvaţi… Nu ştiu ce înseamnă asta!

— Uită-te şi mai bine! Şi spune ce vezi?

— Doamne Dumnezeule, sunt îngrozit şi tremur… Peste Mielul înjunghiat văd un Chip atât de strălucitor – dar atât de Chinuit!

Capul Lui este încununat cu spini iar Ochii Lui înlăcrimaţi sunt plini de o nemărginită bunătate iubitoare. Cine poate fi Acesta?

— Acesta este Adevărul! Acesta este Fiul Meu şi Dragostea Mea!

— O Doamne şi Dumnezeule Veşnic, ce mişcat sunt! O singură dorinţă mai am. Îndură-Te şi fă-mă să văd şi eu măcar odată Faţa Lui şi măcar una din zilele Sale.

— Moise, Moise, tu vei merge şi-ţi vei face lucrarea ta. Iar dacă vei fi credincios soliei tale, vei adormi în pace. În vremea Lui Eu te voi trezi ca să-ţi împlinesc această dorinţă.

Până atunci rămâi credincios Adevărului care ţi s-a descoperit ţie, ca să fii vrednic să ţi se descopere atunci Tatăl.

… Astfel în Ziua Schimbării la Faţă pe Tabor, Moise a cunoscut pe Cristos şi atunci i s-a descoperit tot Adevărul, după cum i se promisese pe Sinai.

Era nevoie să fac acest ocol la început, pentru a vă obişnui cu gândul despre adevăruri şi despre Adevăr.

Numai Cristos este tot Adevărul şi numai El le poate explica pe toate. Noi cunoaştem doar în parte şi ca număr şi ca înţelegere.

Totul este să fim călăuziţi de o minte sănătoasă şi de o inimă curată în cercetarea celor ce le aflăm.

Iar cele aflate şi înţelese, să încercăm să le trăim cu un cuget curat şi cu un suflet smerit, aducând astfel roade vrednice de mântuirea pe care o dorim de la Dumnezeu.

Ceea ce n-am dorit să spun era ceea ce aruncă o umbră tristă şi rece asupra unor nume şi a unor locuri scumpe mie care aş fi vrut mai bucuros să rămână pentru totdeauna ascunse. Dar fără asta n-aş putea explica nimic din chiar cele mai mari cotituri care au schimbat tot cursul vieţii mele.

Sunt mângâiat şi despăgubit însă, până la urmă, că Domnul a făcut ca şi aceste fiinţe şi locuri să fie binecuvântate cu mântuirea Lui.

Nimeni pe lumea asta nu poate spune chiar tot adevărul despre sine însuşi şi cu atât mai puţin nu-l poate spune despre alţii.

Viaţa cea mai curată de pe pământ este aceea despre care acel care a trăit-o poate să spună, sincer, cel mai mult. Dar absolut totul, fără nici o reţinere, numai despre Cristos s-a putut spune… Pentru că numai Viaţa Lui nu a avut nici un fel de umbră peste care s-ar cere mai degrabă să treci decât să te opreşti.

Voi încerca deci să spun despre viaţa mea cât mai mult pot din ce ştiu. Iar despre viaţa altora, cât mai puţin pot din cât ştiu. Pentru ca adevărurile trimise timpului şi neamului nostru, cărora le-am fost şi eu martor, să aibă nu numai solia şi jertfa profetului lor, ci şi mărturia mea, unul dintre cei care-am fost cu el.

Sunt dator cu această mărturie pentru acel adevăr şi pentru profetul lui şi împotriva acelor ce le-au respins ori le-au încălcat. Fiindcă sunt convins că amândouă aceste valori sunt unice. Neamului nostru ştiu că nu-i va mai fi trimis alt profet, nici timpului nostru un alt adevăr, asemenea acelora. Dumnezeu şi Viitorul vor arăta că am dreptate. Şi după cum această mărturie vine acum să judece oamenii şi timpul acesta după adevărul din ei, această mărturie însăşi, va fi judecată odată de Dumnezeu, după adevărul din ea.

O, Dumnezeule şi Doamne al Adevărului, Cunoscătorul gândurilor şi intenţiilor noastre, împrospătează-mi memoria şi îndrumă-mi gândurile în tot ceea ce pot şi trebuie să spun, din ceea ce ştiu şi vrei Tu.

Şi iartă-mă pentru tot ceea ce ar trebui să spun şi n-am spus, pentru ceea ce ar fi trebuit să tac şi n-am tăcut.

Căci numai Singur Tu, Doamne, eşti fără de păcat. Amin.

Slăvit să fie Domnul!

Caută-ntruna Adevărul

Caută-ntruna Adevărul, căci el nu-i uşor de-aflat,
Vorbele, cu cât sunt multe, ţi-l ascund nu ţi-l arat;
Cărţile nu-l spun pe rânduri, ci pe-alături şi pe sub:
Când i-o lebădă ce tace, când e un zglobiu hulub.

Nu dispreţul săracul, căci şi tu eşti un sărac,
Numai Adevărul este bunul ce rămâne-n veac;
Pune-i vorbei tale lacăt, pune-i faptei tale frâu
Şi nu-ţi crede-atinsă ţinta, până treci al morţii râu.

Nu vorbi de-naintaşii sfinţi şi vrednici şi eroi
Până nu-ţi înalţi viaţa mai presus de-orice noroi.
Intră prin înţelepciune unde-i Adevărul zeu
Şi vei descuia chivotul tainelor lui Dumnezeu.

Cât pământ ai sub picioare, atât ai deasupra cer,
Gândurile, amândouă deopotrivă ţi le cer,
Însă Adevărul spune mai întâi de cer s-asculţi.
Dumnezeu împărăteşte prin cei buni, nu prin cei mulţi.

Caută dragostea şi-aleargă după adevăr mereu,
Doar aşa poţi fi prieten şi copil lui Dumnezeu.
Adevărul o să-ţi schimbe-n nimbi ai frunţii spini, curând
Iar iubirea-ţi va răsfrânge slava-n veci crescând, crescând.

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!