Născută în Biserică, Oastea Domnului a mers pe drumul ei curat de la început, din anul 1923, atâta vreme cât bisericile i-au fost deschise pentru manifestările ei religioase. Atunci ostaşii Domnului erau un clocot în dragostea lor faţă de Hristos şi Biserica Lui. Dar o vreme destul de lungă Oastea a avut de pătimit şi de plătit un mare tribut de suferinţe care n-a trecut fără să lase urme uneori destul de adânci în fiinţa ei. Însă a trecut vremea când toate uşile îi erau închise şi acum, lăudat să fie Dumnezeu, Oastea a ajuns iarăşi la locul ei, în Biserică.
– Unde te duci, vecine? – a fost întrebat odată un credincios de către vecinul său.
– Mă duc acasă, a răspuns fratele.
– Păi, cum? Casa ta e aceasta de unde ai plecat!
– Ba, eu mai am o Casă: Sfânta Biserică.
– Aceea e Casa lui Dumnezeu, nu e a ta.
– Ba e a mea, vecine! Dumnezeu ne-a lăsat-o nouă pentru ca noi să mergem Duminica şi în sărbători acolo ca să ascultăm învăţăturile Lui sfinte. Dacă la noi acasă suntem proprietari, şi acolo la Slăvit să fie Domnul! Biserică, tu, Casa mea, ce dulce e în tine, în nici un loc pe-acest pământ eu nu mă simt mai bine. În tine-i Raiul pe pământ şi îngerii şi cerul în tine vreau şi-n veşnicii să îmi petrec misterul. Când intru-n tine, Casa mea, mă simt desprins de toate şi-aici aş vrea să tot rămân pe viaţă şi pe moarte. Căci nu-mi găsesc un loc mai bun şi-o stare mai frumoasă decât atunci când ştiu că sunt cu Domnu-n a Lui Casă. biserică suntem tot proprietari; ea este averea noastră, este moştenirea noastră. Acolo ne simţim ca la noi acasă. Preotul este fratele nostru mai mare de care ascultăm. Slujba este hrana noastră care ne satură şi învăţătura este căldura sufletului nostru.
Aşa i-a răspuns fratele vecinului său, pentru că el ştia adevărul despre Biserică.
Fericiţi sunt toţi acei fraţi care au înţeles aşa Biserica şi Cuvântul Mântuitorului: „Casa Mea, casă de rugăciune se va chema pentru toate neamurile“ (Marcu 11, 17).
Biserică, tu, Casa mea, ce dulce e în tine,
în nici un loc pe-acest pământ eu nu mă simt mai bine.
În tine-i Raiul pe pământ şi îngerii şi cerul
în tine vreau şi-n veşnicii să îmi petrec misterul.
Când intru-n tine, Casa mea, mă simt desprins de toate
şi-aici aş vrea să tot rămân pe viaţă şi pe moarte.
Căci nu-mi găsesc un loc mai bun şi-o stare mai frumoasă
decât atunci când ştiu că sunt cu Domnu-n a Lui Casă.
Marin GUGULEANU
