Home Cât de slabă şi neputincioasă este firea noastră omenească!

Cât de slabă şi neputincioasă este firea noastră omenească!

Cât de slabă şi neputincioasă este firea noastră omenească!

15. Cât de slabă şi neputincioasă este firea noastră omenească!
Avem nevoie mereu şi mereu ca dovezile puterii şi ale iubirii lui Dumnezeu să se reînnoiască faţă de noi,
pentru ca în sufletele noastre, credinţa în El să se fixeze definitiv.
Şi să nu se mai clatine.

16. În faţa primejdiei de azi uităm izbăvirea lui Dumnezeu de ieri
şi de până ieri.
În faţa lipsei de acum, uităm îndestularea de până acum.
În faţa încercării acesteia, uităm minunile de pâ¬nă aici.
Şi suntem atât de adesea gata să ne îndoim, să ne înspăimântăm şi să ni se tulbure inima,
– ca şi cum niciodată n am fi văzut Puterea lui Dumnezeu.

17. Noi tot uităm şi tot cerem mereu alte semne.
Tot avem nevoie de alte minuni!
Ce slabă şi neputincioasă este fiinţa noastră!
O, ce mari au fost acei sfinţi care au crezut fără a mai cere nimic!
Şi, odată încredinţaţi, nu s au îndoit niciodată despre adevărul în care au crezut.
Unde suntem noi astăzi – sau cei mai mulţi dintre noi – de credinţa acestora?

18. De nimic n a dorit Domnul să i încredinţeze mai mult pe ucenicii Săi ca despre adevărul Învierii Sale.
Ca despre faptul slăvit că asupra Lui moartea nu mai are nici o putere.
Că zidurile şi uşile închise, pentru El, nu mai sunt nici o piedică,
că oamenii şi împrejurările nu mai au asupra Lui nici o stăpânire,
că El este mai presus decât orice moarte,
mai puternic decât orice împotriviri
şi mai aproape de noi decât orice vrăjmaş
şi decât orice nenorocire.

19. Domnul Iisus a ştiut că, dacă într un suflet se zideşte o puternică încredinţare despre acest adevăr,
sufletul acesta nu mai poate fi doborât niciodată şi de nimic.
Că, dacă un ucenic, un martor al Învierii Sale, ajun¬ge pe deplin convins de aceasta, el va fi neînfri¬coşat în faţa morţii,
neoprit în faţa primejdiei
şi nebiruit în faţa ispitei,
că viaţa lui va fi plină de sfinţenie,
cuvântul lui, plin de putere,
şi moartea sa, plină de biruinţă.

20. Viaţa fiecăruia dintre noi este plină de semne pe care Domnul Iisus le face zilnic…
Dar luăm noi oare bine seama la ele, ca să nu le mai uităm?
Deşi aceste semne ne zguduie atunci prin graba cu care ne a fost ascultată rugăciunea sau înlăturată temerea, sau adusă bucuria, totuşi noi, prea mulţi, vai, le uităm prea curând.
Ferice de cine nu le uită!
Doamne Duhule Sfinte, dă ne tuturor fericirea asta.
Amin.

Traian Dorz, din ”Rãsplata Ascultãrii”

error

Author: admin

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *