27 martie – Psalmul 39, vers 1
Un om credincios trebuie să vegheze totdeauna cu grijă asupra fiecărui cuvânt al său şi să-şi păzească nu numai picioarele, spre a nu merge pe căi greşite, şi nu numai mâinile, ca să nu facă ceea ce nu este permis, ci trebuie mai ales să vegheze cu grijă asupra buzelor sale, asupra cuvintelor sale cărora trebuie să le pună un puternic frâu şi o bună pază. Pentru că orice faptă şi cuvânt, orice cale şi lucrare, noi le facem înaintea lui Dumnezeu, în faţa Ochilor Lui cei sfinţi şi pătrunzători, în faţa urechilor Sale şi a judecăţilor Lui, Care ne va pregăti pentru fiecare din actele noastre o răsplată sau o plată, potrivit dreptăţii Sale sau milei Lui. Însă în vremea când cel rău stă înaintea noastră, în vremea când suntem supravegheaţi, pândiţi şi urmăriţi îndeaproape şi pas cu pas cu toată atenţia de vrăjmaşul sufletului nostru, de prigonitorul credinţei noastre, de uneltitorii şi iscoadele sale — atunci credinciosul trebuie să fie de o sută de ori mai treaz şi mai atent asupra întregii sale umblări şi vorbiri, căci vrăjmaşul stă permanent cu ochii asupra lui. Iar vrăjmaşul nu este nici drept, nici milostiv. La el nu este nici milă, nici cruţare. Judecata şi interpretarea lui asupra faptelor şi a cuvintelor noastre nu este nici sinceră, nici obiectivă, ci este nedreaptă şi tendenţioasă. Dacă şi în faptele noastre cele bune află el motive de învinovăţire, cum să nu afle în celelalte? Şi dacă şi cuvintele cele mai nevinovate şi fără nici un în-ţeles rău el ni le răstălmăceşte şi le interpretează rău, atunci cum să nu scoată învinovăţiri din celelalte, care sunt mai uşor de sucit? De aceea dar să fim totdeauna măsuraţi în vorbire şi în comportări. Niciodată să nu uităm a ne supraveghea, chiar şi când ni se pare că suntem singuri şi neobservaţi de nimeni. Aceasta este numai o părere amăgitoare, pentru că singuri nu suntem niciodată. Să umblăm deci cu multă băgare de seamă în toate căile noastre, în orice loc şi cu oricine stăm de vorbă, oricând. Să nu uităm că oriunde este cel puţin un ochi care ne vede, o ureche care ne ascultă, un aparat care ne fotografiază şi o mână care scrie… Să nu uităm că toate acestea sunt piese care ni se adună la „dosarul“ nostru… Când dosarul va fi completat, vom fi judecaţi. Ori pe pământ, ori sub el… Ori aici, ori acolo… Ori de cei răi, ori de Cel Bun… Ori şi de ei şi de El! Nu totdeauna sunt vremuri grele când înţeleptul trebuie să tacă. Dar când sunt, trebuie! Deci, suflet drag, înconjurat ca un miel în mijlocul lupilor — fii înţelept şi înţelege cum trebuie!
