Câte rãdãcini ascunse
cresc şi luptã sub pãmânt
tot atâtea crengi vãzute
roditoare-n aer sunt.
Fiecare rãdãcinã
creşte creanga ei în sus
cât e rãdãcina bunã
bun e rodu-n ram adus.
Când se uscã rãdãcina
uscã-se şi creanga ei
– cât de trişti şi de netrebnici
zac mulţi pomi odatã grei.
Câte-s sub pãmânt, cu câte
sunt sub cer, în veci sunt neam:
când slãbeşte-o rãdãcinã
se mai veştejeşte-un ram…
Câte-mpãrtãşiri curate
ai cu Domnul în ascuns
rod atâta arãta-vei
în al faptelor rãspuns.
Rãdãcinile iubirii
şi-a credinţei cât te ţin
rodul milei şi-ascultãrii
creşte-mbelşugat şi plin.
Rãdãcina rugãciunii
când se uscã, în curând
tot ce-aveai curat şi vrednic
veştejeşte rând pe rând…
– Sfinte rãdãcini ascunse
creşteţi-ne sãnãtos
toate crengile s-aplece
rod de aur lui Hristos!
de Traian Dorz
