600 istorioare religioase

27 de istorioare despre sudalmă

„Te rog, nu-l sudui pe tata!“ Pe tren, un om înjura grozav de cele sfinte. Un ostaş din Oastea Domnului se apropie de el, zicându-i: – Te rog, nu-l mai sudui pe tata! – Eu n-am nimic cu tata dumitale! răspunse suduitorul. Nici pe dumneata nu te cunosc, cu atât mai puţin pe tatăl dumitale. […]

19iul.

,,Hotărăşte-te de vrei pace ori război!”

Istoria ne-a lăsat o întâmplare cu mult înţeles sufletesc: Pe la anul 160, înainte de Hristos, romanii ocupaseră Siria, unde domnea regele Antioh al IV-lea Epifanul. Însă regele Antioh tărăgăna mereu predarea ţării, umblând să câştige timp. Atunci,romanii trimiseră o delegaţie care să aducă un răspuns hotărât.

02iun.

Ascuțitul coasei

DE CÂND ERAM LA ȚARĂ, îmi aduc aminte de un cosaș care purta cu el Psaltirea în vremea coasei și citea în ea de câte ori apuca răgaz. Ceilalți îi ziceau: – Dar tu ce te încurci cu cartea și cu cititul, acum, în vremea lucrului? El însă le răspundea foarte cuminte: – Dar voi […]

24mai

Ascultarea în Biserică

La o biserică slujeau doi preoţi, cu multă râvnă. În fiecare duminică se predica bine Cuvântul lui Dumnezeu. Unul dintre preoţi, voind în predica lui să facă legătură cu predica celuilalt preot din duminica trecută, îl întrebă pe crâsnic (paracliser) despre ce a vorbit părintele în duminica trecută. „Să mă

24mai

Aşa faci şi tu, cititorule?

Apele mării sunt sărate, grozav de sărate şi, cu toate acestea, peştii din ele nu sunt săraţi. Trăiesc o viaţă întreagă într-o apă sărată şi totuşi nu au un gust sărat. Aşa e şi creştinul cel adevărat.

21mai

Care-i lemnul cel mai roditor?

Mai anii trecuţi, un învăţat a pus întrebarea: care-i lemnul cel mai roditor din lume? Cele mai multe voturi le-a căpătat curmalul, un pom din ţările calde, care rodeşte neîncetat şi din roadele lui se fac: pâine, lapte, haine şi tot ce trebuie pentru traiul omului. Eu însă spun că lemnul cel mai roditor din […]

19mai

“Romanus sum!” – “Eu sunt roman!”

Pe timpul împărăţiei romanilor, cuvintele „Romanus sum!” („Eu sunt roman!”) erau cuvinte de mare preţ, cunoscute şi respectate într-o lume întreagă. Un cetăţean roman, oriunde ar fi fost în uriaşa împărăţie romană, avea drepturi şi puteri deosebite. Era destul să zică cineva: „Civis Romanus sum!”

17mai

Păstorul şi ursul

Un păstor, care-şi pierduse viţelul cel mai frumos, se ruga zicând: “Doamne Dumnezeule, arată-mi pe hoţul viţelului meu şi duminică la biserică, îţi voi aduce jertfă o lumânare din cele mari!” Abia rosti această rugăciune şi, deodată, apăru hoţul din pădure: un urs mare şi înfiorător.

14mai

Diavolul e de vină?

Un sfătos de necredincios crezu odată că l-a prins pe un credincios, punându-i următoarea întrebare: -Dacă diavolul l-a înşelat pe Adam şi el ne înşală şi pe noi să păcătuim, apoi el, diavolul, trebuie pedepsit, căci nu suntem noi de vină, ci el. -Foarte bine, – răspunse credinciosul – dar dacă eu voi

13mai

Câinele Domnului

Necazul – întristarea, suferinţa – este câinele cel negru al lui Dumnezeu, care stă de pază lângă turma oilor Sale. Când atare oaie iese din turmă, Dumnezeu trimite câinele s-o întoarcă înapoi. Cu cât oaia este mai îndărătnică şi neascultătoare, cu atât este şi câinele mai rău şi supărător. De cumva acest câine