Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Alcoolul duhul diavolului

Alcoolul duhul diavolului

Patima băuturii e un ştreang pe care numai „foarfeca“ Golgotei îl poate tăia

Aşa e patima beţiei. Cum se vede în chipul de alături. Ea începe cu o aţă subţire, pe care omul o poate rupe cu uşurinţă. Numai cât, aţa asta e întinsă cu vicleşug de o mână vicleană: de mâna lui Satan. Şi dacă omul nu bagă de seamă, aţa se tot îngroaşă – paharele sporesc mereu – până când, pe urmă, Satan a făcut din aţă un ştreang, cu care l-a legat pe om. Şi, apucat pe calea asta, omul sfârşeşte cu pieire trupească şi sufletească.

Satan, de meserie este împletitor de ştreanguri şi lanţuri cu care leagă pe cei apucaţi cu patimi rele. Şi ah! Ce de suflete pierde cu aceste legături. De când eram la ţară, am cunoscut un om care, de la primul pahar – de la aţa cea subţire – a ajuns pe urmă la ştreangul spânzurătorii. (mai mult…)

Beţia şi jocul au tăiat capul Sfântului Ioan Botezătorul

Moartea Sf. Ioan Botezătorul ar trebui să stea neîncetat în faţa noastră şi în gândul nostru căci e plină de adânci învăţături.

Ioan era urât de Irod pentru că îl mustra că ţine pe muierea fratelui său (Marcu 6, 18). Ioan nu putea suferi păcatul, ci striga după el oriunde îl vedea, chiar şi la curtea lui Irod. Desigur, să fi fost un predicator „modern“ din zilele noastre, ar fi închis ochii faţă de păcatul lui Irod (aşa cum se închid şi azi ochii faţă de păcatele celor mari).

Dar diavolul – „tatăl minciunii“ – urăşte cu toate puterile sale adevărul şi pe mărturisitorii adevărului. Aşa a fost şi cu Sfântul Ioan. Prin ura lui Irod şi Irodiada, diavolul umbla să-l piardă pe Ioan. Nu putea însă pentru că Ioan era foarte iubit de popor. (mai mult…)

Pilde şi întâmplări despre răutăţile ce le face alcoolul (VII)

Consumăm 500 milioane litri alcool anual

Ce spune o statistică

 

După o statistică mai nouă rezultă că România consumă 50 mii vagoane, adică 500 milioane litri alcool, cu următoarele repartiţii: 335 milioane litri vin, 5 milioane litri şampanie, 50 milioane litri bere şi 20 milioane litri de ţuică şi rachiu. Se vine, deci, în medie pe fiecare cap de român 30 litri de alcool. Vai de capul nostru!

În acelaşi timp o statistică a Ministerului de Agricultură arată că laptele ce se consumă în ţară, abia dă un litru de lapte pe cap de locuitor. Iar fabricile de zahăr arată că produsul lor dă abia un kilogram de zahăr pe cap de locuitor. Deci, pe fiecare cap de român se vine anual 30 litri alcool, un litru lapte şi un kilogram zahăr. Bine mai stăm! (mai mult…)

Pilde şi întâmplări despre răutăţile ce le face alcoolul (VI)

Ce caută alcoolul în Tainele şi slujbele noastre bisericeşti?

Oastea Domnului alungă alcoolul şi datinile cele păgâneşti de la botezuri, ospeţe, îngropăciuni

 

Sfinte sunt Tainele Bisericii noastre, frumoase sunt slujbele noastre bisericeşti, frumoase sunt datinile noastre bisericeşti, dar diavolul a alergat şi aici să le strice cu alcoolul.

Să mai spunem răului pe nume, cred că e de prisos. Se poate vedea în toate părţile.

Spre pildă, la moartea şi îngropăciunea oamenilor e prilejul  cel mai potrivit de a trezi în suflete, gândul veşniciei şi al mântuirii sufleteşti. Dar diavolul a avut grijă ca să înăbuşe acest gând. Căci pe la priveghiuri ce se întâmplă? Cele mai urâte lucruri. În cele două nopţi de priveghere, se bea, se citeşte în „biblia“ diavolului cea cu 32 de foi (cărţile de joc), se tămâiază cu tămâia diavolului (tutun), se fac tot felul de glume şi lucruri păgâneşti. Şi însăşi îngropăciunea e plină de alcool. Decât eram preot la ţară, ştiu cazul unei îngropăciuni, într-o filie de munte, unde paracliserul (crâsnicul), s-a îmbătat aşa de rău încât a trebuit legat deasupra mortului pe car, altcum n-a fost chip să fie adus în sat. (mai mult…)

Pilde şi întâmplări despre răutăţile ce le face alcoolul (V)

Ziua şi noaptea de Anul Nou

 

Ce păgânătate grozavă este creştinismul de azi, judecat chiar şi numai după felul cum trec creştinii de azi dintr-un an într-altul. Ce păgânătate grozavă a ajuns ziua de Anul Nou şi noaptea de Anul Nou!

Anul Nou ar trebui să fie o zi şi o noapte tainică şi plină de fior, căci omul păşeşte pragul anului şi nu ştie în ce intră: în viaţă, ori moarte; în sănătate, ori boală; în bucurie, ori necaz.

În această tainică zi şi tainică noapte, omul ar trebui să mulţumească bunului Dumnezeu pentru că a trecut un an de viaţă şi să ceară cu lacrimi fierbinţi un nou an de viaţă. Anul Nou ar trebui să fie un bilanţ sufletesc în care creştinul să-şi facă socoată şi cu viaţa lui cea sufletească. (mai mult…)

Pilde şi întâmplări despre răutăţile ce le face alcoolul (III)

 

Ce spun Scripturile

despre cei ce dau altora să bea alcoolul

 

„Vai de cel ce dă aproapelui său să bea, vai de tine care îi torni băutură spumoasă şi-l ameţeşti… Îşi va veni şi ţie rândul să iei paharul (mâniei) din dreapta lui Dumnezeu“ (Habacuc 2, 15-16).

„Voi aţi dat nazireilor să bea vin şi proorocilor le-aţi poruncit: nu proorociţi. De aceea, iată, vă voi stropi aşa cum stropeşte pământul carul încărcat cu snopi“ (Amos 2, 12-25). Aceste fioroase scutinţe să le ia pe sufletul lor şi cârciumarii! (mai mult…)

Pilde şi întâmplări despre răutăţile ce le face alcoolul (II)

O pildă din Noul Testament

Beţia şi jocul au tăiat capul Sf. Ioan Botezătorul

 

Moartea Sf. Ioan Botezătorul ar trebui să stea neîncetat în faţa noastră şi în gândul nostru căci e plină de adânci învăţături.

Ioan era urât de Irod pentru că îl mustra că ţine pe muierea fratelui său (Marcu 6, 18). Ioan nu putea suferi păcatul, ci striga după el oriunde îl vedea, chiar şi la curtea lui Irod. Desigur, să fi fost un predicator „modern“ din zilele noastre, ar fi închis ochii faţă de păcatul lui Irod (aşa cum se închid şi azi ochii faţă de păcatele celor mari).

Dar diavolul – „tatăl minciunii“ – urăşte cu toate puterile sale adevărul şi pe mărturisitorii adevărului. Aşa a fost şi cu Sfântul Ioan. Prin ura lui Irod şi Irodiada, diavolul umbla să-l piardă pe Ioan. Nu putea însă pentru că Ioan era foarte iubit de popor. (mai mult…)

Cele două duhuri…

O, prea dulcele meu Iisuse Mântuitorule! Tu ne-ai făgăduit că nu ne vei lăsa singuri, ci ne vei trimite un Mângâietor, pe Duhul Sfânt (Ioan 14, 18-26), care să ne fie ajutor şi mângâiere, tărie şi putere în toate necazurile şi ispitele acestei lumi.

Acest Duh Sfânt S-a coborât în ziua Cincizecimii peste Apostoli şi peste popor. Şi cei peste care Se coborâse Duhul Sfânt au început a grăi despre Dumnezeu şi lucrurile mântuirii sufleteşti. Dar ce s-a întâmplat? „Alţii îşi băteau joc de ei şi ziceau că sunt plini de must“, adică beţi (Faptele Apostolilor 2, 13).

Oamenilor li se părea că sunt beţi cei peste care Se pogorâse Duhul Sfânt. Dar „beţia“ aceasta era o „beţie“ sfântă şi dulce. Duhul Sfânt are şi El puterea de a face o beţie dulce şi sfântă. „Beţia“ aceasta îl face pe om să plângă, să cânte, să se roage, să grăiască din Scripturi etc. Beţia aceasta îl schimbă pe om; îi schimbă vorbele, îi schimbă cântările, îi schimbă umblările şi purtările. Despre „beţia“ aceasta zice Apostolul Pavel: „Nu beţi vin întru care este curvie, ci vă umpleţi de Duh Sfânt, vorbind între voi în psalmi, în lăudări şi cântări duhovniceşti“ (Efes. 5, 18-19). (mai mult…)

Patima băuturii şi beţiei se poate birui numai cu puterea Evangheliei

Am arătat până aici relele şi răutăţile pe care le face băutura. Sunt nenumărate aceste rele. Noi am arătat numai câteva din ele. S-ar putea scrie cărţi întregi.

În cele ce urmează, vom arăta acum, mai pe larg, cum se poate birui această patimă diavolească. Beţivul este un îndrăcit, cum spune Sfântul Ioan Gură de Aur; este stăpânit de un duh rău, de care poate scăpa, numai cu putere de sus, de la Dumnezeu. De aceea, combaterea beţiei numai în direcţia aceasta se poate face cu succes.

Patima beţiei s-a combătut şi se combate mereu şi în ţara noastră.

Contra ei vorbesc medici, profesori, conferinţe, cărţi etc. Însă patima stă tot în picioare. De ce? (mai mult…)

Alcoolul este arma cea mai cumplită a diavolului

Necuratul trece în revistă (raport)

isprăvile ce le-au făcut argaţii lui cu alcoolul

Alcoolul este arma cea mai cumplită a diavolului cu care junghie şi omoară neîncetat sufletele oamenilor. Alcoolul este un blestem ce vine din adâncul iadului şi împrăştie în lume prăpăd şi pieire sufletească.

În chipul de alături se vede Scaraoschi, mai marele dracilor, cum şede mulţumit pe tronul său din iad şi trece mereu în revistă isprăvile ce le-au făcut argaţii lui prin lume cu ajutorul alcoolului.

Diavolii se prezintă în faţa lui, rând pe rând, într-un şirag nesfârşit. Ei vin din cutreierarea lumii, ei vin de prin sate şi oraşe. Ei vin aducând butoaiele golite… se închină cu ele în faţa lui Scaraoschi şi raportează despre isprăvile ce le-au putut face. (mai mult…)