Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Arhivă

Arhivă

Duminica a X-a după Rusalii (Vindecarea lunaticului)

Umiliți de neputința lor, căci nu putuseră izbăvi pe tânăr de robia diavolului, Apostolii sunt nedumeriți. Ei se socotesc oamenii lui Hristos. El pare că vrea să-i învețe din înfrângeri. Lecția smereniei la limita cu disperare oamenilor. Ceea ce ne spune Domnul aici ține de cumpănirea credinței până la capătul lumii: nu simpla rostire a rugăciunii e determinantă, ci și cum lucrează Hristos cu rugăciunea ce i-o încredințăm! Atent, discret și milostiv. Să-i fi luat aroganța pe Apostoli să nu fi văzut despre ce soi de draci era vorba? Să se fi umplut inima lor cu râvnă fără drag de oameni? Permanent te mustră pilda aceasta atunci când ești preot! De ce eu nu pot? De ce rămâne durerea, durere și frângerea inimii, frângerea inimii când sunt bolnavi cei dragi sau copiii; de ce nu pot mai mult, fie și să mă rog ori să propovăduiesc? Răspunsul e simplu. Boaba de muștar a credinței nu crește, uscată de efort personal fără pocăință, de alergătură fără odihna Liturghiei, de cutezanță fără smerenie. Și mă plec. Crucii lui cer ploaie de har, așteptând biruința. Când vine, plâng. Când nu vine, plâng. Așa nu greșesc, nădăjduiesc și cresc dragostea.

Pr. Constantin Necula

Arhivă articole pe acest subiect:
Până când petreci în fărădelegi, diavolul şade mulţumit şi liniştit de felul traiului tău – Pr. Iosif Trifa

Vindecarea fiului lunatic – Comentarii Patristice (mai mult…)

Ne vorbeşte fr. Cornel Rusu – 2 Aprilie – 24 de ani de la trecerea în veșnicie.

Cuvinte de învăţătră – Simeria – 1978

S-a născut în Petrila, în anul 1924, într-o familie cu părinţi baptişti, dar Domnul l-a chemat la El prin Oastea Domnului, astfel că a fost botezat la vârsta de 20 de ani, când s-a predat Domnului, de către credinciosul preot Fa­nu din Petrila. După predarea sa în Oastea Domnului a avut de îndurat multe lupte şi mari necazuri în familia sa, până când a fost silit să plece de la casa părintească… A urmat o şcoală de specialitate şi a ajuns maistru miner; după aceea, îmbolnăvindu-se şi nemaiputând lucra subteran, a ocupat pe rând alte func­­ţii administrative. La câţiva după intrarea sa în Oastea Domnului, luând parte la multe adunări frăţeşti împreună cu fratele Ioan Marini, cu fratele Ioan Capătă, cu fratele Popa Pe­tru – şi alţii, până departe spre Valea Arieşului, acolo, la Corna, a cunoscut-o pe sora Maria cu care Domnul l‑a unit prin căsătorie.

S-au stabilit apoi la Hunedoara, iar mai târziu la Simeria; dar în tot timpul de la căsătoria lor, pe oriunde au fost, ei au lucrat împreună, cu tot sufletul, lor pentru Domnul, cutreierând ani de zile împreună multe adunări frăţeşti şi primind în casa lor cu dragoste pe toţi fraţii. În casa lor a poposit prima dată la sosirea în Hunedoara fratele Traian Dorz, bolnav, până ce s-a putut angaja, în 1951, într-un serviciu la Simeria.

După aceea, în 1952, când a fost arestat împreună cu fratele Traian Dorz şi fratele Ioan Opriş, a fost luat şi dus şi fratele Cornel, doi ani de zile, în lagăr şi colonii de muncă.

În 1959, când au fost marile încercări, a fost, de asemenea, luat şi el împreună cu fratele Irinca Valer şi cu alţi fraţi, fiind judecat la Cluj şi condamnat la 12 ani muncă silnică. S-a eliberat şi el în 1964. Înzestrat de la Dumnezeu în chip deosebit cu darul cântării şi al muzicii, el a compus şi notat sute de melodii la cântările Oastei Domnului, a scris piese religioase şi multe alte meditaţii frumoase şi pline de adevăr e­vanghelic. A condus corul bisericii din Simeria mulţi ani de zile şi, împreună cu sora Maria, a dus mereu, cu statornicie şi mult rod binecuvântat, o mare lucrare în adunarea din Simeria, care creşte mereu în număr şi în roade pentru Hristos.

Traian Dorz, din Fericiţii noştri înaintaşi

 

Duminica Sfintei Cruci

Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta; biruinţă binecredincioşilor creştini asupra celui potrivnic dăruieşte. Şi cu Crucea Ta păzeşte pe poporul Tău.

Arhivă articole pe acest subiect:

Despre purtarea crucii – Sfântul Ignatie Briancianinov

Purtarea Crucii – urmarea lui Hristos, pe calea mântuirii –  IPS Dr. Laurenţiu Streza

Calea Oastei a fost calea Crucii, calea jertfei – Pr. Iosif Trifa

Calea Crucii lui Hristos – Pr. Iosif Trifa

Despre purtarea crucii – Mitropolit Bartolomeu Anania

Sfântul Teofan Zăvorâtul: Trei cuvinte despre purtarea Crucii.

Chemarea Crucii – Pr. Constantin Necula

SURORI DE CRUCE ŞI RĂSPLATĂ – Poezie de Traian Dorz

Crucea ca urmare a lui Iisus Hristos (Marcu 8, 34-38) – Pr. Constantin Necula

„Toţi care, în viaţă, crucea ca jugul aţi purtat şi Mie Mi-aţi urmat cu credinţă” -fr. Ioan Opris

Poartă-ţi crucea pe care Domnul ţi-o dă – Pr. Iosif Trifa

Ceva despre crucea suferinţelor – Pr. Iosif Trifa

IUBESTE-TI CRUCEA TA… – Poezie de Traian Dorz

CRUCEA TRIMISULUI – Pr. Petru Roncea

Crucea Domnului nostru Iisus Hristos – fr. Traian Dorz

Frumoasa noastră cruce – Traian Dorz

A răspunde Mântuitorului, a răspunde Iubirii – Pr. Constantin Necula

(mai mult…)

Cuvinte la Buna Vestire

Cât din ce lucrăm și trăim în viața de zi cu zi bucură pe Mântuitorul Hristos și pe Maica Sa? Cât din darurile ei de pace și smerenie, mai ales adâncă smerenie, le transferăm către cei dragi, către cei care ne alcătuiesc și ne țin vii viețile de fiecare zi? În ce chip viața noastră ține în ea și încercarea de a cunoaște și preamări pe Dumnezeu?

Arhivă articole pe acest subiect:


Despre Maica Domnului – Fr. Traian Dorz

(mai mult…)

Vindecarea slăbănogului din Capernaum

Ap. Evrei I, 10-14; II, 1-3; VII, 26-28; VIII, 1-2; Ev. Marcu II, 1-12; Ioan X, 9-16

Arhivă articole pe acest subiect:

”Pentru că astăzi ne este rânduit în calendarul Bisericii, pentru Duminica de astăzi, şi Sfântul Grigorie Palama; Sfântul Grigorie Palama căruia, ca oricărui sfânt, îi putem spune prietenul nostru înaintea lui Dumnezeu. Sunt mulţi care se smintesc de noi că ne rugăm sfinţilor. Iată, dacă vreţi, o dovadă minunată a ceea ce pot face sfinţii pentru noi: să spargă acoperişul lumii pentru a ne purta înaintea lui Dumnezeu pe braţele lor şi a ne aşeza înaintea lui Dumnezeu, coborându-ne pe funiile rugăciunii, ale smereniei, ale dragostei şi ale împreună-comuniunii cu ei. Atunci suntem tari cu adevărat, când avem prieteni tari cu adevărat, care nu ne lasă să fim depărtaţi de Mântuitorul Iisus Hristos, din cauza mulţimii care-L înconjoară, cu treabă sau fără treabă. Şi, iată, ne poartă pe braţele lor, spărgând zidurile, pentru a ne apleca înaintea lui Dumnezeu.”

(mai mult…)

Duminica a XXXIII-a după Rusalii (a Vameșului și Fariseului)

Ap. II Timotei III, 10-15; Ev. Luca XVIII, 10-14

Înţeleptul Solomon spune: „Mândrilor le stă Dumnezeu împotrivă” şi „smereşte privirile trufaşe”. Pe cei smeriţi Mântuitorul îi îmbrăţişează ca pe nişte prieteni, pentru că au urmat pilda vieţii Sale. Acelaşi înţelept, Solomon, spune: „Celor smeriţi Dumnezeu le dă har”.

Arhivă articole pe acest subiect: (mai mult…)

Duminica a XVII-a după Rusalii (a Cananeencii)

Ap. II Corinteni VI, 16-18; VII, 1; Ev. Matei XV, 21-28

Arhivă articole pe acest subiect:

(Mt. 15, 28) Atunci, răspunzând, Iisus i-a zis: „O, femeie, mare este credinţa ta; fie ţie după cum voieşti”. Şi s-a tămăduit fiica ei în ceasul acela.

Văzând că mijlocitorii săi nu au reușit nimic, femeia cere singură ceea ce avea nevoie și spune: Ajută-mă pentru că nu cer asta pentru mine. Dar Mântuitorul îi spune: Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci câinilor. Folosește cuvântul câine din pricina vieții necurate și a înclinației spre idolatrie a neamurilor, în timp ce  pe evrei îi numește copii pentru că ei păreau a fi devotați lui Dumnezeu. Însă folosește cuvântul pâine nu numai pentru a vorbi despre învățătura Sa, care era împărtășită prin cuvinte, dar și de acea hrană alcătuită din minuni, care îi hrănește pe credincioși. În acest caz, cuvântul s-a aflat înaintea osândirii iudeilor din cauză că atunci când li s-a dat viața în Hristos, ei nu au acceptat-o. Femeia nu se supără nici chiar atunci când este jignită. Ce face Mântuitorul? Prin răspunsul pe care-l dă, arată că El cunoștea de la început toate câte se vor întâmpla și astfel, ne arată pe femeie ca fiind vrednică de mii de cununi. A amânat-o nu pentru că n-ar fi vrut să-i dea darul pe care ea îl ceruse, ci pentru că a căutat și s-a îngrijit de dinainte să descopere tuturor credința sa. Prin răsplata care i-o oferă, o cinstește, arătându-o ca n simbol al Bisericii dintre neamuri. Luați seama că nu i-a spus: Fiica ta să se tămăduiască, ci fie ţie după cum voieşti, ca să arate că puterea credinței ei a provocat vindecarea. Cu toate că era vrednică de lucruri și mai mari, ea a primit întocmai ceea ce voise.

(Teodor de Mopsuestia, Fragmentul 83, traducere pentru Doxologia.ro de Lucian Filip)

(mai mult…)