Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Biblia – Cartea vieţii

Biblia – Cartea vieţii

Cel ce se hrăneşte cu Pâinea cuvântului biblic va avea şi cealaltă pâine

867626083_1Spuneam în predica dinainte că nu numai cu pâine trebuie să se hrănească omul, ci şi cu hrană duhovnicească.

Dar va zice cineva: Foarte bine, e uşor a grăi că nu numai cu pâine va trăi omul, dar viaţa e tocmai contra; e tocmai o luptă aspră pentru pâine. Ba încă în punctul acesta, Evangheliei i se aduc chiar şi învinuiri. Socialismul, comunismul mustră Evanghelia că nu se ocupă destul cu pâinea, cu starea materială a omului. Ei spun: Pâine mai întâi, bunăstare materială mai întâi, pentru că unor oameni flămânzi în zadar le vorbeşti, degeaba le vorbeşti despre pâinea şi mâncarea cea duhovnicească.

Dar Evanghelia ţine şi aici calea cea dreaptă, cea adevărată. Învinuirile ce i se aduc sunt fără temei. Evanghelia nu spune că poţi trăi fără pâine. Evanghelia nu spune că nu trebuie să umbli după pâinea cea de toate zilele. Dimpotrivă, prin Adam ni s-a lăsat şi nouă, tuturor, testamentul să ne scoatem cu trudă pâinea din pământ. Să ne câştigăm cu trudă traiul vieţii. Dar Evanghelia apasă aici adevărul că nu numai cu această pâine va trăi omul. Că nu numai acesta este rostul vieţii omului, ca el să aibă pâine, îndestulare şi bunăstare. Ci omul trebuie să trăiască aşa după cum este făcut. Avem corpul acesta trecător? Să-i dăm şi lui ce i se cuvine: pâine, haine etc. Avem şi un suflet în noi? Să-i dăm şi lui ce i se cuvine: pâine şi grijă duhovnicească. (mai mult…)

Cel ce se hrăneşte cu Pâinea cuvântului biblic va avea şi cealaltă pâine

Dar va zice cineva: Foarte bine, e uşor a grăi că nu numai cu pâine va trăi omul, dar viaţa e tocmai contra; e tocmai o luptă aspră pentru pâine. Ba încă în punctul acesta, Evangheliei i se aduc chiar şi învinuiri. Socialismul, comunismul mustră Evanghelia că nu se ocupă destul cu pâinea, cu starea materială a omului. Ei spun: Pâine mai întâi, bunăstare materială mai întâi, pentru că unor oameni flămânzi în zadar le vorbeşti, degeaba le vorbeşti despre pâinea şi mâncarea cea duhovnicească.

Dar Evanghelia ţine şi aici calea cea dreaptă, cea adevărată. Învinuirile ce i se aduc sunt fără temei. Evanghelia nu spune că poţi trăi fără pâine. Evanghelia nu spune că nu trebuie să umbli după pâinea cea de toate zilele. (mai mult…)

Părintele Iosif şi Biblia

biblia-cartea-vietii-139030Cea mai mare bogăţie pentru un suflet este să ajungă copleşit de toată plinătatea lui Dumnezeu (Efeseni 3,19).

Cea mai mare cinste şi binecuvântare pentru un popor este să poată fi numit popor al lui Dumnezeu (II Corinteni 6, 16).

Cum se poate ajunge la starea aceasta? Simplu. Prin Cuvântul lui Dumnezeu.

Biblia, Evanghelia, poate schimba pe orice om şi prin ea poate fi îndreptat şi îndrumat pe calea Domnului orice popor.

Câteva dovezi. Creştinii cei dintâi erau un popor întreg de sfinţi, fiindcă Evanghelia era cartea vieţii lor. Cunoşteau atât de bine Sf. Scriptură încât, atunci când erau ameninţaţi că li se vor lua cărţile şi se vor arde, au putut spune: Le vom scrie din nou (din memorie, căci le ştiau pe dinafară). (mai mult…)

Ce este Biblia?

Gustaţi şi vedeţi că Biblia e Cartea lui Dumnezeu, Cartea Vieţii!

Vom începe cu întrebarea: Ce este Biblia sau Sfânta Scriptură?

Răspunsul e scurt şi precis: Biblia este Cartea lui Dumnezeu. Biblia este o Carte a Dumnezeirii, o Carte prin care Dumnezeu ne-a descoperit planurile Sale cu privire la mântuirea neamului omenesc şi cu privire la mântuirea sufletelor noastre.

Un „nor întreg de mărturii” (Evr. 12, 1) întăreşte acest adevăr. S-ar putea scrie o carte întreagă cu înşirarea acestor dovezi. Acum vom spune pe scurt numai câteva.

Divinitatea Bibliei o adeveresc chiar şi vechimea şi istoria ei. Biblia este o Carte foarte veche, şi totuşi cea mai nouă; de-a pururi nouă. Toate cărţile din lume s-au învechit, se învechesc şi sunt date la o parte, dar Biblia a rămas şi va rămâne până la sfârşitul veacurilor, pentru că ea (mai mult…)

Pâinea cuvântului biblic

„Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.”
(Matei 4, 4)

Această asemănare ne-a lăsat-o Însuşi Mântuitorul, când diavolul I-a oferit pâinea în pustie, cu gând de ispită. Mântuitorul a respins această ispită prin cuvintele: „Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu orice cuvânt ce iese din gura lui Dumnezeu” (Matei 4, 4).

Iar acest cuvânt care iese – şi a ieşit – din gura lui Dumnezeu se află în Biblie. Mântuitorul recomandă, aşadar, Biblia ca pe o pâine, ca pe o hrană cerească. Biblia nu e numai o carte de învăţături bune şi folositoare, nu e numai o carte de sfaturi morale. Dacă ea ar fi numai atât, apoi ar fi trecut de mult şi ea la vechituri; la cărţile pe care vremea le-a dat la o parte, oricât de frumoase învăţături şi sfaturi morale cuprindeau. O, nu! Biblia e ceva mai mult. În ea este o hrană ce vine de Sus, din cer. Ea este o „pâine” ce vine de Sus, din cer. Ea este o „mană” căzută de Sus, din cer. (mai mult…)

Apa cuvântului biblic

„Voi toţi cei însetaţi, veniţi la ape.
Veniţi şi cumpăraţi fără bani şi fără plată.”(Isaia 55, 1)

„În şcoala Bibliei am vorbit mai înainte despre pâinea cuvântului biblic. Dăm acum o altă minunată asemănare cu care se recomandă Cuvântul lui Dumnezeu: asemănarea cu apa.
Cuvântul lui Dumnezeu se recomandă şi ca o apă; ca o apă ce satură setea sufletului.
„Nu numai cu pâine va trăi omul” – a zis Mântuitorul. Dar tot aşa s-ar putea zice: Nu numai cu apă se va sătura omul. Şi sufletul îşi are setea lui, însetoşarea lui. Aceasta e setea de care vorbea proorocul Amos: setea de a auzi Cuvântul lui Dumnezeu (Amos 8, 11); setea de a bea şi de a te adăpa din Cuvântul lui Dumnezeu.

În dragostea şi iubirea Sa pentru noi, bunul Dumnezeu S-a îngrijit şi de setea asta. S-a îngrijit să ne dea apă şi pentru setea asta. Biblia este o fântână a lui Dumnezeu în lume. Este fântâna cea plină cu apa cea scumpă ce satură setea sufletului. Izvorul care umple această fântână ţâşneşte de-a dreptul din cer. (mai mult…)

O mare minune: Cine a scris Biblia?

BilbiaCVCINE A SCRIS BIBLIA? Răspunsul la această întrebare este şi el o minune, o mare minune, ce ea singură ar trebui să-i aplece pe toţi necredincioşii în faţa acestei Cărţi.

Biblia n-a fost scrisă de un singur om şi nici într-un singur loc şi într-un singur timp. Ea a fost scrisă de diferiţi oameni, care au trăit în diferite locuri şi timpuri, într-un răstimp de veacuri întregi (cam 1600 de ani, începând de la Moise, şi 1500 de ani înainte de Hristos, şi până la Sf. Evanghelist Ioan, prima sută de ani după Hristos). Şi cei care au scris Biblia n-au fost nici de acelaşi rang: unii au fost păstori; alţii, împăraţi; unii, pescari; alţii, cărturari; unii, mai învăţaţi; alţii, mai puţin învăţaţi. (mai mult…)

O carte despre soare

goliat3Despre un învăţat se spune că s-a apucat odată să scrie o carte despre soare. Spre acest scop, a strâns o grămadă de cărţi mari şi groase şi le studia nopţile la lumina unei lămpi.

– Ce faci, dragă, îi zise un prieten aflându-l în acest studiu, te-ai apucat să studiezi soarele noaptea, la lumina unei lămpi? Lucrul acesta se poate face, dragul meu, numai ziua, privind soarele şi binefacerile lui.

Cam aşa stăm şi cu întrebarea despre ce este Biblia. Cărţi întregi de-am scrie noi despre Biblie şi cărţi întregi de ar citi cineva despre ce este Biblia, nu va putea afla acest lucru, până nu va gusta din binefacerile ei.

Vreţi să aflaţi ce este Biblia? Gustaţi din izvoarele darurilor ei! Gustaţi şi vedeţi că ea este Cartea lui Dumnezeu.

Pr.Iosif Trifa –  Biblia Cartea Vieţii

Toată Scriptura de Dumnezeu este insuflată (II Tim 3, 16)

Autorul Sfintei Scripturi este Dumnezeu Însuşi. Dumnezeirea a scris această Carte prin insuflare, prin inspiraţie; Duhul Sfânt a inspirat pe scriitorii Bibliei, adică i-a însufleţit şi le-a dat în gând să scrie adevărul cel veşnic şi descoperirea lui Dumnezeu.

Toate cele Trei Persoane din Sfânta Treime au lucrat la scrierea Sfintei Scripturi: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Tatăl şi Duhul Sfânt au lucrat prin inspiraţie, iar Fiul „a lămurit Scripturile”, coborându-Se în chip văzut pe pământ. Scripturile sunt pline de dovezi despre inspiraţia lor divină. În atâtea şi atâtea locuri se spune prin Vechiul Testament că Dumnezeu a dat ordin să se scrie cuvintele şi poruncile Lui.  „Şi a zis Domnul către Moise:  Scrie lucrul acesta în Carte, ca să se păstreze aducerea-aminte; scrie cuvintele acestea, căci pe temeiul lor închei legământ cu tine şi Israel” (Ieşire 17, 14 şi 34, 27).

„Du-te acum – a zis Domnul către Isaia proorocul – şi scrie aceste lucruri şi sapă-le într-o carte, ca să rămână până în ziua de apoi ca o mărturie în veci de veci” (Isaia 30, 8). „Ia-ţi hârtie de carte – a zis Dumnezeu către proorocul – şi scrie pe ea toate cuvintele pe care ţi le-am spus ţie cu privire la Israel şi cu privire la toate neamurile din ziua în care ţi-am vorbit, până astăzi (Ieremia 36, 2).

În Apocalipsa, Dumnezeu a strigat de 14 ori pe Ioan evanghelistul, zicându-i: „Scrie cele ce vezi!”; „scrie în carte cele ce vezi!” (Apocalipsa cap. 1, 11). (mai mult…)

  • 1
  • 2