Citiri şi tâlcuiri din Biblie

Tabloul de mai sus reprezintă o vedenie ce i s‑a arătat proorocului Ieremia.

„Şi a întins Domnul mâna Sa către mine – scrie Ieremia (cap. 1) – şi S-a atins de gura mea şi a zis către mine: «Ce vezi tu, Ieremia?» Şi am răspuns: toiag de nuc văd şi căldare arzând văd şi faţa ei dinspre miazănoapte. Şi zis Domnul către mine: «Dinspre miazănoapte se vor aţâţa relele peste toţi cei ce locuiesc pe pământ. Pentru că, iată, Eu chem toate neamurile pământului şi voi grăi către ele cu judecată pentru toată răutatea lor, căci M-au părăsit pe Mine şi au jertfit dumnezeilor străini şi s-au închinat idolilor»… «Pentru acestea, iată, chem sabie asupra tuturor celor ce locuiesc pe pământ»“ (Ier. 25, 29).

Această vorbire a lui Dumnezeu cu Ieremia o arată imaginea de alături. Proorocul Ieremia a scris profeţiile de mai sus pentru vremurile de atunci şi pentru oamenii de atunci, dar ele se potrivesc şi pentru vremurile şi oamenii de acum. Chipul de alături este parcă icoana şi oglinda lumii de astăzi. În dreapta lui se văd doi oameni ce tămâiază un viţel, adică un idol. Asta înseamnă păcatele oamenilor de atunci şi de acum. În stânga se văd ivindu-se ostaşi înarmaţi. Asta înseamnă pedeapsa necazurilor şi războaielor pentru păcatele oamenilor. În mijloc se vede Domnul Dumnezeu, Care, prin gura proorocului Ieremia, vesteşte pedeapsa şi-i cheamă pe oameni la îndreptare. Asta înseamnă că şi astăzi Dumnezeu îi cheamă pe oameni la îndreptare. Scripturile sunt glasul Domnului şi chemarea Domnului la îndreptare. „Pe Mine, izvorul apei vieţii, M-aţi părăsit“ – zice Domnul şi astăzi către noi (Ier. 2, 13) – şi v‑aţi făcut vouă idoli din bani, din plăceri, beţii, chefuri, pofte şi alte fărădelegi; de aceea, „iată, vin zile când voi face să se audă iarăşi strigare de război“ (Ier. 49, 2) şi „vă voi da săbiei“ (Isaia 65, 1) şi războaielor. „Ascul­tă, pământule, iată, Eu aduc peste aceşti oameni rele din care nu vor mai putea scăpa“ (Ier. 11, 11) şi „necazuri care n-au fost de la începutul lumii până acum“ (Matei 24, 21). Oare vremurile grele de azi nu sunt ele o dovadă că, iată, noi am ajuns plinirea Scripturilor de mai sus? (mai mult…)

„Şi li s-au deschis ochii amândurora şi au cunoscut că erau goi; şi au cusut laolaltă frunze de smochin şi şi-au făcut acoperăminte din ele. Atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu umblând în rai după amiază; şi s-au ascuns Adam şi femeia lui de la faţa Domnului Dumnezeu între pomii raiului. Şi a strigat Domnul Dumnezeu pe Adam şi i-a zis lui: «Adame, unde eşti?» Iar el a zis: «Glasul Tău am auzit umblând prin rai şi m-am temut, căci gol sunt şi m-am ascuns». Şi a zis Dumnezeu lui: «Cine ţi-a spus ţie că eşti gol, nu cumva ai mâncat din pomul din care ţi-am poruncit ţie să nu mănânci?» Şi a zis Adam: «Femeia care mi-ai dat să fie cu mine, aceea mi-a dat din pom»; iar Eva a zis: «Şarpele m-a amăgit şi am mâncat…»” (Citiţi pe larg la Facere 3, 6-14.) (mai mult…)

Dacă lumea de azi e stricată şi se strică mereu, apoi pricina acestui lucru e tocmai faptul că s-a stricat viaţa familială, iar viaţa familială s-a stricat pentru că oamenii de azi nu-L cunosc pe Mântuitorul şi nu trăiesc o via­ţă cu El şi cu Evanghelia lui. … În casa inimii oamenilor au intrat patimile cele rele şi a ieşit Mântuitorul, de aceea au ieşit din casa lor bucuria şi fericirea vieţii familiale. …Se zguduie azi din temelie morala popoarelor şi a lumii tocmai din pricină că s-a stricat curăţenia şi moralul vieţii familiale. Tăria oricărui neam e familia

(mai mult…)

Imaginea de mai sus arată o întâmplare luată din via­ţa Apostolului Filip. În drumul Ierusalimului, Apostolul Filip l-a întâlnit pe un dregător (sfetnic) mare al împărătesei etiopienilor. Acest dregător era un evreu prozelit şi se întorcea cu suita lui de la templul din Ierusalim unde fusese să se închine. Pe drum, dregătorul deschisese Biblia şi citea cu glas tare la proorocul Isaia, unde zice: „Ca o oaie spre junghiere S-a adus şi ca un miel înaintea celui ce‑L tunde pe El, fără de glas, aşa nu-Şi deschide gura Sa“… (Isaia 53). Atunci Filip apostolul, apropiindu-se de trăsură şi auzindu-l, îl întrebă: „Oare înţelegi cele ce citeşti?“ „Cum aş putea înţelege de nu-mi va arăta cineva?“ – răspunse dregătorul (asta înseamnă că Scrip­turile trebuie tâlcuite oamenilor) şi „îl rugă pe Filip să şadă cu dânsul în trăsură“. Şi suindu-se, Filip începu a-i „binevesti pe Iisus“, arătând că proorocul Isaia vorbeşte despre Iisus Hristos Care ne-a mântuit prin patimile şi Jertfa Lui. Dregătorul a primit învăţătura şi, poruncind slugilor să oprească în loc trăsura, s‑a încreştinat, primind credinţa în Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu (Fapte 8, 26-40). (mai mult…)

Chipul de mai sus arată cunoscuta întoarcere a lui Saul pe drumul Damascului, când din Saul s-a făcut Pavel şi din prigonitor al Evangheliei un apostol al lui Hristos. Iată cum istoriseşte Apostolul Pavel această întoarcere şi chemare la a sa apostolie:

„Eu am prigonit învăţătura cea nouă (a lui Hristos), legând şi ducând în temniţă bărbaţi şi femei. Am luat chiar şi scrisori de la soborul bătrânilor (iudeilor din Ierusalim), să merg la Damasc, ca şi pe cei ce erau acolo să-i aduc legaţi la Ierusalim. Şi a fost când mergeam eu şi mă apropiam de Damasc, deodată pe la amiază a strălucit împrejurul meu o lumină mare care venea din cer. Şi am căzut la pământ şi am auzit glas zicându-mi: «Saule, Saule, de ce Mă prigoneşti?» Iar eu am răspuns: «Cine eşti, Doamne?» Şi a zis către mine: «Eu sunt Iisus Nazarineanul pe Care Îl prigoneşti». Şi cei ce erau cu mine lumina au văzut-o şi s-au înfricoşat, dar glasul nu l-au auzit“…

Şi aşa mai departe ne spun Scripturile cum s-a întors Saul la Domnul din calea pieirii sufleteşti. (Citiţi mai pe larg întoarcerea lui Saul în Faptele Apostolilor, cap. 9, 22, 26 şi în Galateni, cap. 1). (mai mult…)

„Şi a sfârşit Dumnezeu în ziua a şasea lucrurile Sale care a făcut (facerea lumii) şi S-a odihnit în ziua a şaptea de toate lucrurile Sale câte a făcut şi a binecuvântat Dumnezeu ziua a şaptea şi a sfinţit-o pe ea“… (Facere 2, 1-3). Despre această zi i-a poruncit Dumnezeu lui Moise, zicându-i: „În şase zile veţi lucra, iar a şaptea zi este zi de odihnă, închinată Domnului; tot cel care va lucra în ziua odihnei va fi omorât“ (Ieşire 31, 15). „Ziua a şaptea este ziua Domnului Dumnezeului tău: să nu faci întru aceea nici un lucru, nici tu, nici feciorul tău, nici fata ta, nici slujnica ta, nici boul tău, nici asinul tău“… (Ieşire 20, 10). Această poruncă a Domnului a pus-o şi Biserica în a patra poruncă bisericească: „Adă-ţi aminte de ziua duminicii şi o sfinţeşte pe ea“. (mai mult…)

Imaginea aceasta ni-L arată pe Iisus la vârsta de 12 ani, când „L-au aflat părinţii Lui în templul din Ierusalim, şezând în mijlocul dascălilor, ascultându-i şi întrebându-i pe ei. Şi se minunau toţi de priceperea şi de răspunsurile Lui“ (Luca 2, 46-48).

Şi cu alte prilejuri ne spun Evangheliile că intra Iisus în sinagogă (biserica iudeilor) şi tâlcuia Scripturile. Aşa Evanghelia de la Luca ne spune într-alt loc (4, 16-17) că, „intrând, după datina Sa, în sinagogă, S-a sculat să citească şi I S-a dat Lui cartea lui Isaia proorocul“. „Şi se minunau toţi de învăţătura Lui, că era învăţându-i pe ei ca unul ce are putere, şi nu ca fariseii şi cărturarii“ (Marcu 1, 22). „Au nu era inima noastră întru noi arzând când El (Iisus) ne tâlcuia Scripturile?“ (Luca 24, 32), au zis cei doi învăţăcei după ce Iisus le tâlcuise Scripturile pe drumul Emausului.

Cu toate prilejurile, Mântuitorul îi îndemna pe iudei, zicându-le: „Cercetaţi Scripturile, căci acelea mărturisesc despre Mine şi întru dânsele socotiţi a avea viaţă veşnică“ (Ioan 5, 39). Prin aceste cuvinte, Mântuitorul îi îndemna pe iudei să citească Biblia Vechiului Testament: cărţile lui Moise, prorocii şi psalmii care Îl profeţeau şi Îl arătau pe Mântuitorul (însă iudeii n‑aveau ochii sufleteşti să-L vadă). Această Biblie a Vechiului Testament, pe urmă, s-a sporit cu Noul Testament, care cuprinde Evangheliile (învăţăturile) Mântuitorului şi ale apostolilor. Dacă Mântuitorul îi îndemna cu stăruinţă pe iudei să cerceteze Scripturile Vechiu­lui Testament, care cuprindeau încă numai umbra harului, cu atât mai vârtos trebuie să cercetăm şi noi aceste Scripturi şi mai ales pe cele ale Noului Testament, care cuprind lumina cea mare: învăţăturile Mântuitorului. (mai mult…)