Colecţia Isus Biruitorul

Domnul este Păstorul meu

Şi nu voi duce lipsă de nimic (Psalm 23)… nici anul acesta. Ce scumpe făgăduinţe ne îmbie Cuvântul lui Dumnezeu din Biblie! Iată, spre pildă, Psalmul 23: ’’Domnul este Păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic. El mă paşte la păşuni verzi şi mă duce la ape de odihnă…’’ Citiţi acest Psalm

22ian.

ORBUL DE LA IERIHON

Acum duminică avem la rând evanghelia cu orbul de la Ierihon. Un biet cerşetor orb cerea milă la marginea unui drum din Ierihon. Glasul lui tânguitor răsuna până departe, cerând mila trecătorilor. Sărmanul! De ani de zile cerşeşte şi putrezeşte lângă un zid din oraşul Ierihon. Dar deodată un zgomot mare se face.

27dec.

„Secerişul” şi „culesul” diavolului e acum, pe la sărbătorile de iarnă…

„LA PETRECERE DE SĂRBĂTORI… VENIŢI, FETE ŞI FECIORI… VA FI DANS PÂNĂ LA ZORI” E vremea balurilor şi petrecerilor. „Invitări” în toate părţile. Lumea e chemată la petrecere de sărbători, cu dans până în zori. La petrecere de Crăciun, de Anul nou, de Botez… Iar după aceste invitări şi petreceri „cu

24dec.

Când S-a născut Mântuitorul, lumea era într-o mare aşteptare.

CÂND S-A NĂSCUT MÂNTUITORUL lumea era într-o mare aşteptare – într-o mare aşteptare e şi acum, când se apropie venirea Lui Când S-a născut Mântuitorul, lumea era într-o mare aşteptare. Era ceva în aer care spunea că trebuie să se întâmple ceva deosebit. Iar acel ceva cuprinsese toată lumea. Cei trei magi veniţi la

16dec.

Crăciunul anului 1946

Dintr-o dată, de Crăciunul anului 1946, primii de la Sibiu, din partea fraţilor Titus şi Marini veşti bune: „Am obţinut autorizaţie pentru «Isus Biruitorul». De Crăciun va apărea primul număr. Îl vom numerota în continuarea celui din mai 1945. Trimite ce poţi cât mai urgent”. Am lăudat pe Domnul cu strigăte de

15nov.

E vremea postului… e vremea Psaltirii

Cum ştie mângâia Psaltirea – sunt dureri pe care singură Psaltirea le poate mângâia E vremea postului. E timpul când se citeşte mai mult ca altădată Psaltirea. Dar această carte trebuie citită nu numai pe timpul postului, ci în toate zilele vieţii noastre, căci e cartea cea mai dulce dintre toate cărţile de pe

13nov.

OMUL CEL CĂZUT…

Un om oarecare – spune Evanghelia – se pogora de la Ierusalim în Ierihon şi a căzut între tâlhari, care, dezbrăcându-l pe el şi rănindu-l, s-au dus, lăsându-l abia viu. „Şi după întâmplare, un preot oarecare s-a pogorât pe calea aceasta şi, văzându-l pe el, a trecut [pe] alăturea”… Adică nu… n-a trecut

08oct.

Vinovatul şi nevinovaţii

Un ministru se prezintă odată în inspecţie la o temniţă. După ce inspectează bunul mers al instituţiei, trece apoi în revistă şi pe cei deţinuţi. Se interesează de soarta lor şi de păsurile lor. – Dumneata cum ai ajuns aici? – Sunt nevinovat, domnule ministru! Lucrurile stau aşa şi aşa. Am fost judecat

05oct.

„Ţara se frământă…

Ţara se frământă, ţara este adânc bolnavă. Păcatul s-a întins ca lepra peste trupul acestui neam care în trecutul lui a fost mai aproape de Dumnezeu, pentru că şi conducătorii lui credeau mai mult în Cel Atotputernic. Pe vremuri, boierii şi pârcălabii poporului zideau biserici, spre slava lui Dumnezeu. Astăzi,

26aug.

LEACUL DUREROASEI SFÂŞIERI

Una din cele mai dureroase sfâşieri ale poporului nostru, de aproape trei sute de ani încoace, este problema confesională. Până la anul 1700, noi, românii, am avut o singură învăţătură şi o singură credinţă creştină. Eram, trupeşte, despărţiţi în provincii separate şi stăpâniţi de puteri diferite, dar sufleteşte