Oastea Domnului
Home Colecţia Isus Biruitorul

Colecţia Isus Biruitorul

LA DUMINICA CRUCII: DESPRE CRUCILE OASTEI

Fiul Meu! Te-ai încredinţat că Oastea Mea este şi ea o cruce? Şi te-ai hotărât să porţi şi tu crucea aceasta? Dar ce te-ai apucat să faci, fiul Meu ? Iată, ai căzut într-o ă greşeală. Vrei să porţi crucea aceasta acoperită? Vrei să intri în Oastea Mea, vrei să fii ostaşul Meu, dar aşa ca să nu te ştie nimeni. Pentru ca să nu ţi se întâmple ceva. Pentru ca să nu te batjocorească cineva. Pentru ca să nu râdă de tine cineva şi să nu strige după tine.

Fiul Meu, ia seama, mare este şi ispita aceasta. Este o ispită pe care am văzut-o şi Eu Însumi când am umblat pe pământ. Nicodim a venit noaptea la Mine, pentru că se temea să vină ziua. Nicodim mă iubea, dar se temea să Mă mărturisească pe faţă. Nicodim îşi luase şi el crucea, dar o purta acoperită, de frica iudeilor. (mai mult…)

error

E vremea postului… e vremea Psaltirii

Cum ştie mângâia Psaltirea – sunt dureri pe care singură Psaltirea le poate mângâia

E vremea postului. E timpul când se citeşte mai mult ca altădată Psaltirea.

Dar această carte trebuie citită nu numai pe timpul postului, ci în toate zilele vieţii noastre, căci e cartea cea mai dulce dintre toate cărţile de pe pământ. Şi e cartea ce poate mângâia mai mult decât toate cărţile şi mângâierile din lume. Sunt în viaţa aceasta dureri şi frământări pe care singură Psaltirea le poate mângâia şi uşura. (mai mult…)

error

PILDA CU LUCRĂTORII VIEI

(Mt 21, 33-43).

 

Evanghelia de duminică e o pildă în care se cuprinde toată Biblia Vechiului şi a Noului Testa­ment, adică toată istoria mântuirii omeneşti. „Stăpânul care a sădit vie” e Dumnezeu, Care l-a înze­strat pe om cu un fel de avere sufletească, cu un fel de vie su­fletească în care să lucreze şi „roade” sufleteşti bineplăcute lui Dumnezeu să aducă. Dar, în cur­gerea vremilor, oamenii – şi în­deosebi israelitenii, poporul cel ales – au uitat acest lucru şi pe „slu­gile stăpânului”, adică pe profeţii şi prorocii prin care grăia Dum­nezeu şi-i chema pe oameni la îndreptare, i-au bătut şi i-au omorât. Pe urmă, Dumnezeu L-a trimis pe Însuşi Fiul Său, pe Iisus Hristos, dar iudeii L-au omorât. Atunci Dum­nezeu a luat via, adică a luat mântuirea sufletească de la iudei, şi a dat-o neamurilor, adică poarelor care s-au întors de la păgânism la credinţa în Iisus. (mai mult…)

error

Credință și recunoştință – Părintelui Iosif Trifa

Preaiubitul şi în veci neuitatul nostru trezitor şi îndrumător sufletesc, preascumpul nostru binefăcător În strâmtorile nedreptăţii omeneşti în care te afli din pricina Evangheliei lui Hristos, din pricina dragostei sfinţiei tale pen tru noi, să ştii, preaiubitul nostru păstor, că noi toţi, sufleteşte, suntem alături de sf. ta. Şi, pentru atâtea binefaceri sufleteşti care pot să ne fie o pricină de mântuire veşnică, de o primăvară fără de sfârşit, noi suntem gata să ne punem chiar şi capul în joc. Precum şi-au pus capul lor în joc – că să-i scape viaţa Sf. Ap. Pavel – tovarăşii lui de lucru în Hristos, Acuila şi Priscila.

Preaiubite Părinte! Avem şi noi, fiecare, un suflet de mântuit. Vrem şi noi să facem totul pentru Evanghelie, ca să avem şi noi parte de ea (I Cor 9, 23).

Apostolul Pavel, ca un apostol sufletesc, spunea corintenilor: „Vă laud, că în toate privinţele vă aduceţi aminte de mine şi că ţineţi învăţăturile întocmai cum vi le-am spus” (I Cor 11, 2). Aceste cuvinte dovedesc că ei erau recunoscători păstorului lor sufletesc şi nu-l uitau. Recunoştinţa, ca mulţumire, este o virtute care ne ajută să dobândim cerul. Şi, dimpotrivă, nerecunoştinţa ne duce pe noi spre moartea veşnică. Preaiubite Părinte Iosif! Noi vrem să-ţi fim recunoscători şi ajutători în lupta sfântă şi dreaptă, până la ultima suflare a vieţii noastre. Căci aşa ne porunceşte nouă Domnul şi Stăpânul Iisus Biruitorul. Noi ne temem să fim faţă de sfinţia ta altfel… Cuvântul Sfintei Scripturi ne spune: „Celui ce întoarce rău pentru bine, nu se va muta răul din casa sa” (Prov 17, 13). (…)

Deci noi, ostaşii Domnului, treziţi la o primăvară sufletească dulce şi frumoasă, nu putem să-ţi răsplătim cu răceala nerecunoştinţei, ci, totdeauna gata fiind să-ţi urmăm suferinţele, ne vom ruga Domnului pentru Sf. Ta.

Părintele Vladimir POPOVICI

(în Traian Dorz, Istoria unei Jertfe, vol. 2 – Cernerea)

error

„Cu David în lupta contra filistenilor (păcatelor)

– O tâlcuire biblică în legătură cu frământările de acum ale Oastei

Oştile stăteau faţă în faţă. Filistenii cu israelitenii. Şi filistenii erau mai tari. În frunte cu Goliat, îşi băteau joc de israeliţi. Îi provocau zilnic la luptă. Şi israeliţii tremurau în faţa lor (I Sam. cap. 17).

Şi atunci s-a ivit un păstoraş, David, fiul lui Isai, un om din poporul de rând. Şi acest păstoraş şi-a cerut voie de la Saul, unsul Domnului, să se măsoare el cu Goliat. Şi Saul i-a dat voie. Toţi se îndoiau că va putea face ceva. Mai ales că nu avea nici arme, decât o praştie şi o traistă plină cu pietre.

Dar păstoraşul a biruit. Pentru că Duhul Domnului era peste el (I Sam. 17, 45). Pentru că avea armele de la Efeseni cap. 6. Şi s-a făcut o mare bucurie în tabăra israeliţilor. Prin toată ţara a alergat vestea acestei biruinţe. Şi toată ţara s-a bucurat. (mai mult…)

error

Când S-a născut Mântuitorul, lumea era într-o mare aşteptare.

CÂND S-A NĂSCUT MÂNTUITORUL
lumea era într-o mare aşteptare – într-o mare aşteptare e şi acum, când se apropie venirea Lui

Când S-a născut Mântuitorul, lumea era într-o mare aşteptare. Era ceva în aer care spunea că trebuie să se întâmple ceva deosebit. Iar acel ceva cuprinsese toată lumea. Cei trei magi veniţi la Vifleem din depărtări erau şi ei o mărturie că toată lumea aştepta ceva deosebit. Steaua ce se ivise la răsărit întărea şi ea această aşteptare.

De altcum, această aşteptare o arată şi istoria. O lume întreagă dăduse, pe acel timp, faliment. Dăduse faliment filozofia, dăduse faliment religia păgână cu zeităţile ei, dăduse faliment şi fariseii cu „legea” lor. Lumea aştepta ceva deosebit, care să schimbe cu totul înfăţişarea lumii şi mersul lumii.

Şi schimbarea a venit. A adus-o Pruncul cel născut în peştera Vifleemului. (mai mult…)

error

LA NAŞTEREA DOMNULUI: FUGA ÎN EGIPT

Când s-a născut Moise şi când S-a născut Iisus; satan în luptă cu planurile lui Dumnezeu; diavolul-Irod întreabă şi azi: „Unde s-a născut cineva din nou, ca să-l omor?”

Timp de 12 ani, noi am tâlcuit Naşterea Domnului cu alte şi alte învăţături noi. Cine are colecţia foilor noastre are cele mai minunate predici şi învăţături despre Naşterea Domnului. Anul acesta vom tâlcui fuga la Egipt.

Satan a cunoscut de la început planurile lui Dumnezeu. Iar după răscoala lui – şi a îngerilor lui – el a luptat şi luptă neîncetat împotriva acestor planuri. Oriunde vede satan un plan al lui Dumnezeu, el începe lupta contra lui. Această bătălie se poate vedea pe tot locul prin Biblie şi prin viaţă. Îndeosebi ea se poate vedea la naşterea lui Moise şi la naşterea lui Iisus. (mai mult…)

error

Crăciunul anului 1946

fr. Ioan Marini împreună cu fr. Traian Dorz

Dintr-o dată, de Crăciunul anului 1946, primii de la Sibiu, din partea fraţilor Titus şi Marini veşti bune: „Am obţinut autorizaţie pentru «Isus Biruitorul». De Crăciun va apărea primul număr. Îl vom numerota în continuarea celui din mai 1945. Trimite ce poţi cât mai urgent”.

 

Am lăudat pe Domnul cu strigăte de bucurie şi am scris dintr-o dată, cu toată înflăcărarea sufletului: (mai mult…)

error

„Secerişul” şi „culesul” diavolului e acum, pe la sărbătorile de iarnă…

„LA PETRECERE DE SĂRBĂTORI… VENIŢI, FETE ŞI FECIORI… VA FI DANS PÂNĂ LA ZORI”

E vremea balurilor şi petrecerilor. „Invitări” în toate părţile. Lumea e chemată la petrecere de sărbători, cu dans până în zori. La petrecere de Crăciun, de Anul nou, de Botez…

Iar după aceste invitări şi petreceri „cu dans până în zori”, roadă bogată culege diavolul şi iadul. Toată roada e a lui.

Ce bine sunt puse aceste invitări în chipul de alături! Cei ce vă pregătiţi de baluri, priviţi, iată cine vă invită acolo! Iată cine vă cheamă acolo! E moartea, e iadul, e pieirea Şi toţi cei ce ascultă aceste chemări şi pleacă pe calea „invitărilor” nu se întorc niciodată teferi acasă. Unii vin cu sănătatea stricată, alţii cu capetele sparte şi cu toţii, bolnavi cu sufletul. (mai mult…)

error

CELE PATRUZECI DE NOPŢI

Voia Lui şi ascultarea Lui

Plecasem la Braşov, dar nu bolnav, ci cu planul să mai răsuflu şi eu după o muncă grea şi istovitoare.

Dar Domnul a voit altcum. El m-a chemat din nou la cuptorul de foc al suferinţelor. Pe neaşteptate, în trupuşorul meu s-a stârnit o boală de dureri îngrozitoare.

De la Braşov m-am întors istovit cu totul şi, ajuns la Sibiu, mi s-a făcut şi mai rău.

Ajunsesem la o temperatură de 40 de grade, cu un bilanţ de patruzeci de nopţi înfricoşate.

Eram numai o umbră. (mai mult…)

error