Colinde

Pe drum lung şi depărtat, Maica Fiul şi-a luat,
căci vrăjmaşii gând şi-au pus să-L omoare pe Iisus.

Vino, dulce, vino, dulce îngeraş,
să fugim, să fugim de cel vrăjmaş
până trece, până trece vremea sa
şi răsplata-şi va lua.

Tatăl Sfânt L-a ocrotit până-n locul pregătit
şi L-a-ntors în ţara Sa când cel rău nu mai era.

Doamne, Tu pe-ai Tăi nu-i laşi nimiciţi de-ai lor vrăjmaşi,
uneori i-nstrăinezi, dar oriunde Tu-i veghezi.

Vremea greului trecând, Tu-i vei izbăvi-n curând
Sus, în Sfântul Tău Lăcaş, unde nu-i nici un vrăjmaş.

Lângă Ieslea minunată, ediţia a VII-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2017

Pe la geamul îngheţat al credinţei mele
trece iar colind curat, călător spre stele.
Trec în zbor de-argint, cântând, îngerii Minunii,
Fiului şi Maicii dând razele cununii.

Dar eu ce-am adus Pruncului Iisus?
– Peşteră şi ger – lerui, Doamne, ler,
rele pân-la cer – lerui, Doamne, ler.
Iar de-acuma vreau Domnului să-I dau
casă de oier – lerui, Doamne, ler,
slavă până-n cer – lerui, Doamne, ler.

Trec păstorii fericiţi, moşii şi părinţii,
Pruncului ducând, smeriţi, aurul credinţii.
Trec cuminţii magi plecaţi peste veacul zării,
Fiului ducând, mişcaţi, smirna ascultării.

Iar din albul lumii nins de argintul lunii,
ca tămâia s-a desprins taina Rugăciunii:
– Doamne, fă şi-n casa mea Praznic cu lumină,
ca, odată, şi din ea, solii dragi să-Ţi vină!

Lângă Ieslea minunată, ediţia a VII-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2017

În Noaptea Sfântă de Crăciun, pe drumul nins de lună,
trei magi călări, cu suflet bun, aleargă împreună.

De unde vin, cum se numesc, ce doruri îi frământă?
Spre iesle ei călătoresc şi cerurile cântă.

Şi cântă inimile lor, aprinsă-i bucuria,
că S-a născut Mântuitor, azi S-a născut Mesia.

Veniţi, şi noi să-L lăudăm pe Domnul cu iubire,
ca şi noi să ne bucurăm de marea-I mântuire!

Mărturisindu-I vina grea, la El aflăm iertare
şi vom vedea o nouă Stea pe cer cum ne răsare…

Lângă Ieslea minunată, ediţia a VII-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2017

O, Sfânt Colind îndepărtat din Noaptea Neuitată,
ce fericit te-am colindat, copil bălai cu glas curat,
când trei păstori umblau prin zori cu Vestea Minunată!

Colind frumos pentru Hristos
cântat de suflet credincios,
colind curat şi-ndurerat
cântat prin loc înstrăinat. (mai mult…)

Steaua Sus răsare ca o taină mare,
Steaua străluceşte, magilor vesteşte,

Că astăzi Curata, Prea Nevinovata,
Fecioara Maria naşte pe Mesia.

Magii, cum zăriră Steaua, şi porniră,
mergând după rază, pe Hristos să-L vază. (mai mult…)

Copilaşul Sfânt, Hristos,
Copilaşul dulce
S-a născut în iesle jos
şi-a murit pe Cruce.

El Îşi lasă Slava Sa
sus în Ceruri, toată,
scutece de paie ia
pentru-a lumii gloată.

Îngerii din Cerul sfânt
vin să-L însoţească,
Naşterea de pe pământ
să o preamărească.

Şi în cor ceresc, frumos,
cântă-o preamărire
Domnului Iisus Hristos –
Miel, şi Domn, şi Mire. (mai mult…)

Lângă Betleem, pe-o vale – lerui, Doamne, ler,
într-un câmp cu iarbă moale – lerui, Doamne, ler,
trei păstori stăteau de pază într-o noapte fără rază,
lângă turma de mioare, să le apere de fiare…

Numai iată că deodată – lerui, Doamne, ler,
un sfânt înger li se-arată – lerui, Doamne, ler,
într-o slavă ca de soare, ei se-nspăimântară tare,
dar el vine să le spună: „Eu v-aduc o Veste Bună!…

În a lui David cetate – lerui, Doamne, ler,
azi, Minune-o să se-arate – lerui, Doamne, ler…
mare fie bucuria, că vi S-a născut Mesia;
e Hristos-Mântuitorul, Lui se-nchină tot poporul. (mai mult…)