Sã ținem la specificul Oastei

Într-o frază din „Moţiunea care s-a luat în Primul Sfat Restrâns al Oastei Domnului, ţinut la Sibiu, în 12 septembrie 1937”, se spune aşa: „Oastea Domnului nu este ceva mai mult decât Ortodoxia, cieste o familie restrânsă, o comuniune, o frăţietate evanghelică cu gândul precis de a trăi mai intens învăţăturile

21aug.

„Sticluța de la cãpãtâi”

Vreau să încep aceste câteva rânduri cu un fragment dintr-o vorbire a fratelui Traian Dorz, din «Strângeţi fărâmiturile», vol. 3: „O soră a noastră care spunea că opt ani de zile, cândva, după ce s-a întors la Dumnezeu, a mai putut ţine o sticluţă cu rachiu la căpătâi, să mai bea din când în când, […]

31iul.

Ce-ar spune fratele Traian, despre mine?… despre tine?

Înaintașii noștri sunt vrednici de toatã cinstirea, de toatã lauda. Și noi, de multe ori, ne lãudãm cu ei: cu Pãrintele Iosif, cu fratele Traian; cu fratele Ioan Marini și apoi cu toți ceilalți. Și aceasta, pe bunã dreptate. Dar întrebarea este: Oare și ei se pot lãuda cu noi…, cu mine? Cu mine, sincer […]

30iul.

O grea rãspundere avem…

E noapte. În urma unui vis, nu mai pot dormi. Un gând îmi spune mereu să mă scol să scriu. Dar despre ce să scriu?? Despre acest vis pe care l-am avut în noaptea asta. Nu sunt adeptul visurilor. Dar, câteodată, sunt înştiinţări şi adevăruri arătate şi prin acest fel. Iată visul: Se făcea că […]

29iul.

MI-E DOR SÃ ASCULT…

Mi-e dor să ascult o vorbire a unui frate bătrân, pe care, din experienţa vieţii lui cu Domnul, să-l văd vorbind cu lacrimi şi în cuvinte simple, pe-nţelesul tuturor. Sunt fraţi care se bagă în probleme de teologie, fără să le stăpânească, şi atâta le încurcă, de nici nu ştii ce-au vrut să spună.

15iul.

Codul numeric – Șase sute șaizeci și șase?

Şi ea îi sileşte pe toţi: pe cei mici şi pe cei mari, şi pe cei bogaţi şi pe cei săraci, şi pe cei slobozi şi pe cei robi, ca să-şi pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte, încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde decât numai cel ce are semnul, […]

22iun.

Prietene, ce faci cu timpul?…

Trăim într-o lume tot mai grăbită, unde păcatul îşi găseşte mediul cel mai prielnic de a se dezvolta până la maturitatea deplină, lăsând în urmă „roadele cele mai bogate“ ale acestui veac, al cărui domn şi stăpân este însuşi diavolul. Vocile cele mai stridente se aud astăzi din gurile celor mai mulţi „creştini“: –

20iun.

E vremea cercetãrii…

„Fraţii mei! Fiţi tari în făgăduinţa de la Matei 18, 20! Că va veni o vreme când vom avea mare lipsă de ea. Luaţi aminte! Vor veni vremuri grele pentru Oaste. Va veni vremea când va trebui să intrăm în „catacombe”. (…) Şi atunci vom rămâne cu adunarea de la Matei 18, 20, pe care […]

12mai

Infectați cu „lumescul-virus”

Fiindcă, în ultima vreme, se vorbeşte foarte mult de acest virus ucigaş, din pricina căruia au murit zeci de mii de oameni, parcă am vrea să vorbim mai mult de Iisus cel Răstignit şi Înviat… Însă, cu toate acestea, în acest editorial, aş vrea să mă leg cumva tot de subiectul acesta. Am citit tot […]

08mai

Pocăinţa

Pocăinţa nu stă-n gesturi, Nici în forme ori cuvinte, Ea e Taina ce pătrunde Până dincolo de minte, Ea este izvor de lacrimi Care curge spre Lumină, Curăţind păcatul celui Care plânge şi suspină. Pocăinţa nu e numai Într-un scaun de spovadă, Ea continuă de-acolo Între cei ce pot s-o vadă… Dezlegarea ce-am

Costel Rotaru