Încă de pe când fratele Moise Velescu şi fratele Aurică Androne erau printre noi au atras atenţia, în mai multe rânduri, prin Sfaturile ţinute la Sibiu sau în alte împrejurări, că în adunările Oastei trebuie să fie o rânduială şi în privinţa telefoanelor mobile. Şi au insistat în repetate rânduri să fie închise pe timpul adunărilor, pentru a evita orice sustragere a atenţiei de la programul adunării. (mai mult…)
Înaintașii noștri sunt vrednici de toatã cinstirea, de toatã lauda. Și noi, de multe ori, ne lãudãm cu ei: cu Pãrintele Iosif, cu fratele Traian; cu fratele Ioan Marini și apoi cu toți ceilalți. Și aceasta, pe bunã dreptate. Dar întrebarea este: Oare și ei se pot lãuda cu noi…, cu mine? Cu mine, sincer o spun, și-n același timp cu durere, nu cred cã se pot lãuda…
„Sã duceți voi Lucrarea Unitã și frumoasã,
Cum noi n-am fost în stare
Spre Țelul strãlucit…”
Ața ne spune fratele Traian nouã, celor de azi. Așa îmi spune mie și ție, frate și sorã. Oare așa am dus noi Lucrarea – „unitã și frumoasã?” Cum e Lucrarea astãzi? Este unitã? Când ea s-a divizat în atâtea pãrți!… Cum ai dus, frate și sorã, Lucrarea acolo, în sãtucul unde ești? „Unitã și frumoasã?” Cum am dus-o, când în multe din localitãțile unde, odinioarã, pe vremea fratelui Traian, erau adunãri cu casele pline, iar acum nu mai este nimic? Decât doar unul-doi, care nici aceștia nu se pot înțelege… Cum am dus eu? Ce-am fãcut eu pentru ca Lucrarea sã fie „unitã și frumoasã”? Cum am trãit eu, sã pot fi un model în familia mea, în satul meu, la locul de muncã, în adunarea mea? (mai mult…)
De la istorici, aflăm că singurele fotografii care se păstrează din timpul evenimentelor de la 1 Decembrie 1918 sunt realizate de Samoilă Mârza, ajuns „fotograful Unirii” din întâmplare. În dimineaţa de 1 Decembrie, a pornit şi el spre Alba Iulia, după ce a făcut trei fotografii cu sătenii care mergeau la Marea Adunare Naţională. Fotograful şi-a cărat aparatul cu burduf, trepiedul şi clişeele de sticlă pe bicicletă, pe distanţa de aproape 11 kilometri dintre Galtiu, de unde era, şi Alba Iulia. În ultimii ani ai vieţii, Samoilă Mârza a trăit în sărăcie. El a murit în anul 1967. Despre acest fotograf al Unirii, potrivit unor surse, aflăm că el, mai târziu, auzind de Oastea Domnului, a participat la unele adunări ale Oastei, având o oarecare legătură cu această Mişcare de renaştere spirituală.
* * *
Dacă de la Marea Unire teritorială a Neamului nostru sărbătorim un veac, de la Marea Unire Spirituală sărbătorim două milenii. Această Unire s-a făcut, pentru toate neamurile, pe Crucea Golgotei, de către Fiul lui Dumnezeu. (mai mult…)
CITATE DESPRE UNGERE
„Dar voi aţi primit ungerea din partea Celui Sfânt şi ştiţi orice lucru” (I In 2, 20).
„Cât despre voi, ungerea pe care aţi primit-o de la El rămâne în voi şi voi n-aveţi trebuinţă să vă înveţe cineva” (I In 2, 27).
„După cum pe vremea preoţilor ungerea era foarte preţioasă, pentru că se întrebuinţa numai pentru regi şi prooroci, tot aşa şi acum, oamenii duhovniceşti ce sunt unşi cu untdelemnul ceresc devin cei unşi după har, aşa că şi ei sunt regi şi prooroci ai tainelor cereşti. Aceştia sunt şi fii şi domni şi regi şi zei” (Sf. Macarie cel Mare). (mai mult…)
„Iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat. Deci, dacă lumina care e în tine este întuneric, dar întunericul cu cât mai mult!” (Matei 5, 23)
De curând am citit o întâmplare relatată de cineva despre doi tineri, proaspăt căsătoriţi, care s-au mutat într-un apartament nou. Stând la bucătărie, tânăra soţie îşi aruncă ochii pe fereastră şi, în blocul de vis-a-vis, se vedea o femeie pe balcon care întindea rufe.
Dar i s-a părut că femeia de la balconul din faţă întindea rufe murdare Soţia s-a ridicat şi a mers spre fereastra bucătăriei să observe mai bine. Şi îi zice soţului:
– Femeia din blocul din faţă întinde rufe murdare. De ce oare? Care-o fi motivul? Poate nu are suficienţi bani să cumpere un detergent bun.
– Cine ştie… – a părut nepăsător soţul.
A încercat să urmărească vecina să vadă dacă mai întinde şi altădată rufele tot murdare. Şi, când se uita, tot aşa de murdare se vedeau rufele. (mai mult…)
În ultima vreme, Domnul ne vorbeşte prin semnele pe care le-a prevestit de acum 2000 de ani. Ne-ngrozim când vedem mânia lui Dumnezeu în cutremure, în uragane, în inundaţii, în războaie şi în veşti de războaie. Dar câţi se întorc, de groaza morţii, la Dumnezeu? Poate că niciunul. S-a întors cineva la Domnul în urma furtunii înspăimântătoare ce s-a abătut asupra Timişoarei, când vântul puternic spulbera acoperişurile caselor, rupea copacii sau îi smulgea cu totul din pământ? Sau la Tg. Jiu când un nor negru s-a aşternut peste oraş şi, în scurt timp, a fost acoperit de apă? Unii şi-au pierdut viaţa în urma acestor vijelii – fie striviţi de copaci sau de alte obiecte, fie loviţi de trăsnet –, lăsând în urmă lacrimi şi durere, dar nu cred că cineva din cei dragi ai lor s-au întors la Dumnezeu. Sau din cele peste 130 de persoane care au fost rănite, văzând moartea în faţa lor, s-a întors măcar una la Dumnezeu? (mai mult…)
Vreau să încep aceste câteva rânduri cu un fragment dintr-o vorbire a fratelui Traian Dorz, din «Strângeţi fărâmiturile», vol. 3:
„O soră a noastră care spunea că opt ani de zile, cândva, după ce s-a întors la Dumnezeu, a mai putut ţine o sticluţă cu rachiu la căpătâi, să mai bea din când în când, a avut de la Domnul un vis odată şi i-a arătat Domnul prin vis că murise şi a ajuns într-un loc – după cum ne povestea – şi în locul acela o fiinţă luminoasă o însoţea. Stând acolo, a auzit de dincolo de uşă ţipete şi vaiete: (mai mult…)
