Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Editoriale

Editoriale

Dependenţi de telefon?


Încă de pe când fratele Moise Velescu şi fratele Aurică Androne erau printre noi au atras atenţia, în mai multe rânduri, prin Sfaturile ţinute la Sibiu sau în alte împrejurări, că în adunările Oastei trebuie să fie o rânduială şi în privinţa telefoanelor mobile. Şi au insistat în repetate rânduri să fie închise pe timpul adunărilor, pentru a evita orice sustragere a atenţiei de la programul adunării. (mai mult…)

Lentila prin care privim

Rând pe rând, Sfintele Praznice ale perioadei de iarnă au trecut, lăsând în noi o dâră de lumină caldă. Inimile ni s-au încălzit, am încercat poate să fim mai buni, mai atenţi la ceilalţi. Treptat, cotidianul îşi reia locul, munca, greutăţile vieţii, şicanele de tot felul şi, mereu la pândă, ispititorul este gata să ne fure bucuria vieţii. Nu a lipsit nici în perioada sărbătorilor, dar acum se face cenuşiu şi se ascunde şters, nebăgat în seamă, în tramvai, după tarabele precupeţelor, pe la vreun ghişeu, într-un colţ de birou, la serviciu, acasă, şi nu în ultimul rând în ecranul colorat al televizorului.

Pe măsură ce vremea sărbătorilor se scurgea, observam cum cenuşiul devine preponderent, că umerii oamenilor sunt mai apăsaţi, frunţile mai încruntate, privirile mai îngrijorate. Deşi cerul ne trimitea în continuare mesaje diafane ale inocenţei, noi nu mai reuşeam să le percepem, surzi, orbi, închişi într-o lume ternă ne târam prin ceea ce credeam că este viaţa. Şi-atunci m-am întrebat: De ce? Cum a reuşit vrăjmaşul să ne înăcrească aşa de repede? Unde ni s-a risipit voioşia, bonomia, dorinţa de bunătate? Am încercat să mă observ. Este adevărat, după sărbători, e mai mult de lucru, sunt mai multe probleme de rezolvat, poate şi mai puţine resurse financiare, dar ceea ce cred eu că m-a prins în capcană, şi probabil asta li s-a întâmplat şi semenilor mei, este judecarea aproapelui. (mai mult…)

Începem un nou calendar

Cu acest număr al Foii noastre, „Iisus Biruitorul”, deschidem prima filă a calendarului pe anul 2019, în care se împlinesc 30 de ani de la mutarea la cer a fratelui Traian Dorz, prin aceasta aşezându-i şi memoria lui între cele ale personalităţilor neamului românesc care i-au ctitorit naţiunea, punând la temelia ei propria lor jertfă.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în iniţiativa de a da fiecărui an o semnificaţie proprie, a ales ca anul 2019 să fie închinat omagierii satului românesc, în special prin accentuarea memoriei persoanelor care au supravegheat şi ocrotit această vatră spirituală, preoţii, învăţătorii şi primarii gospodari. Acest an comemorează şi pe patriarhii Nicodim Munteanu şi Iustin Moisescu, oameni care au excelat mai ales în tipărirea de cărţi bisericeşti, împreună cu pomenirea lor fiind aduşi în memorie şi toţi traducătorii de carte bisericească. Iată, în acest context al semnificaţiei anului 2019, Oastea Domnului are din nou oportunitatea de a participa cu ceva propriu istoriei sale, care se apropie de anul ei centenar, la împletirea actelor cultural-spirituale ce vor concretiza aceste omagii. (mai mult…)

FOTOGRAFUL ȘI MAREA UNIRE

De la istorici, aflăm că singurele fotografii care se păstrează din timpul evenimentelor de la 1 Decembrie 1918 sunt realizate de Samoilă Mârza, ajuns „fotograful Unirii” din întâmplare. În dimineaţa de 1 Decembrie, a pornit şi el spre Alba Iulia, după ce a făcut trei fotografii cu sătenii care mergeau la Marea Adunare Naţională. Fotograful şi-a cărat aparatul cu burduf, trepiedul şi clişeele de sticlă pe bicicletă, pe distanţa de aproape 11 kilometri dintre Galtiu, de unde era, şi Alba Iulia. În ultimii ani ai vieţii, Samoilă Mârza a trăit în sărăcie. El a murit în anul 1967. Despre acest fotograf al Unirii, potrivit unor surse, aflăm că el, mai târziu, auzind de Oastea Domnului, a participat la unele adunări ale Oastei, având o oarecare legătură cu această Mişcare de renaştere spirituală.

* * *

Dacă de la Marea Unire teritorială a Neamului nostru sărbătorim un veac, de la Marea Unire Spirituală sărbătorim două milenii. Această Unire s-a făcut, pentru toate neamurile, pe Crucea Golgotei, de către Fiul lui Dumnezeu. (mai mult…)

Spre asemãnarea cu Hristos – Scurtă reflexie la Sf. Mare Mucenic Dimitrie

Nu ştiu de ce la vremea toamnei – poate pentru că toamna se numără „bobocii” – suntem mult mai aplecaţi către sfinţi şi sfinţenie. Pe lângă sărbătorile din calendar însemnate cu roşu şi, mai nou, cu albastru, nu este zi în care, chiar dacă e însemnată cu negru, să nu găsim minunate vieţi de sfinţi, zugrăvite cu măiestria martorului ocular aşezate în cartea dedicată lor – Vieţile Sfinţilor. Parcurgând numai săptămâna ce se încheie cu viaţa şi mucenicia Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, găseşti un întreg buchet de minunaţi sfinţi martiri, cuvioşi, sihaştri, dar şi evlavioşi mireni, curajoşi ostaşi ai lui Hristos. Imaginea este completă: de la Apostoli ai lui Hristos (Sf. Ap. Iacob, ruda Domnului, pe 23 octombrie) sau întocmai cu Apostolii (Sf. Ierarh Averchie, pe 22 octombrie) la înalţi ofiţeri în armata romană (Sf. M. Mc. Dimitrie) şi cuvioşi apărători ai Ortodoxiei pe pământ românesc (Sfinţii ardeleni, pe 21 oct.) etc. (mai mult…)

Oastea Domnului, copilul viu al Bisercii

O mamă adevărată este doar aceea care înţelege să pună, mai presus de drepturile sale, dreptul la viaţă al copilului său. Că uneori, pentru a salva integritatea copilului, e nevoită să şi-o sacrifice pe a sa. Aşa cum reiese şi din judecata pe care înţeleptul Solomon o face în cazul celor două femei venite să-şi revendice fiecare dreptul de mamă a unui prunc nou-născut: „Apoi a zis Solomon: Daţi-mi o sabie; şi i s-a adus regelui o sabie. Şi a zis regele: Tăiaţi copilul cel viu în două şi daţi o jumătate din el uneia şi o jumătate din el celeilalte! Şi a răspuns femeia, al cărei fiu era viu, regelui – căci i se rupea inima de milă pentru fiul ei: Rogu-mă, domnul meu, daţi-i ei acest prunc viu şi nu-l omorâţi! Iar cealaltă a zis: Ca să nu fie nici al meu, nici al ei, tăiaţi-l! Şi regele a zis: Daţi-i acesteia copilul cel viu, că aceasta este mama lui!” (III Regi 3, 24-27). (mai mult…)

Zile și adevãruri

Nimic nu este întâmplător în această viaţă. Nimic din ce se întâmplă ori din ce ni se întâmplă nu este întâmplare. Totul are un scop şi nimic nu se petrece fără o cauză. Nici un fir de păr nu piere şi nici un ac de brad nu părăseşte o ramură fără ştirea lui Dumnezeu.

Pentru cel care nu crede şi nu se încrede în Dumnezeu există întâmplare, mister, soartă, destin ori neprevăzut sau chiar surpriză… Însă pentru cel ce s-a întâlnit cu Dumnezeu, cu Fiul Său, Mântuitorul Iisus Hristos – precum Sfântul Apostol Pavel pe drumul Damascului – s-a îndepărtat zidul despărţitor ce împiedica lumina, închidea orizontul, încătuşa mintea. Pentru un astfel de om „…există numai o luminoasă şi cutremurător de clară înlănţuire logică şi înţeleaptă de urmări şi răsplătiri normale ale faptelor şi căilor văzute ori nevăzute, pentru noi – dar văzute şi ştiute în totul, pentru El” (Traian Dorz – Zile şi adevăruri istorice). (mai mult…)

Darul deosebirii

În acest important an aniversar al Oastei, se cuvine să privim în urmă, cu mulţumire adâncă adusă Domnului pentru biruinţele de până acum şi cu recunoştinţă şi evlavie adevărată faţă de marii înaintaşi şi faţă de jertfele lor atât de bogat roditoare. Şi numai pe temelia solidă a unei astfel de retrospective, realizată cu cea mai bună ştiinţă şi conştiinţă, să ne gândim drumul şi responsabilităţile pe mai departe. (mai mult…)

Sf. prooroc Ilie și proorocii mincinoși

Istoria biblică este generoasă cu multe fapte din viaţa Sfântului Prooroc Ilie Tesviteanul, povestite cu lux de amănunte, tocmai pentru măreţia acestor minuni săvârşite în numele Dumnezeului celui Viu. Cea mai cunoscută dintre ele este aceea când, după seceta de trei ani şi jumătate, Sf. Ilie a poruncit o confruntare directă, în numele Domnului, cu regele idolatru şi proorocii săi. În urma arătării adevăratului Dumnezeu, Care a pogorât foc din cer asupra jertfelnicului ridicat de marele Prooroc „şi a mistuit arderea de tot şi lemnele, şi pietrele, şi ţărâna şi a mistuit şi toată apa care era în şanţ” (III Rg 18, 38), a poruncit poporului să-i prindă pe cei patru sute cincizeci de prooroci ai lui Baal şi pe cei patru sute de prooroci ai Aşerei, pe care, după cei i-au prins pe toţi, „s-a dus Ilie la pârâul Chişonului şi i-a junghiat acolo” (III Rg 18, 40).

Şi în zilele noastre, în viaţa de credinţă, soarta proorocului mincinos trebuie să fie, la modul duhovnicesc, aceea a proorocilor lui Baal şi ai Aşerei. Tot cel ce învaţă altfel decât dreapta învăţătură a Bisericii, trebuie să fie „prins”, adică dat pe faţă întregului popor, şi învăţătura lui ucisă din minte şi din conştiinţă –, astfel încât, în mijlocul poporului să răsune un singur adevăr, o singură sentinţă: „Domnul este Dumnezeu, Domnul este Dumnezeu!” (III Rg 18, 39), adică să triumfe Adevărul. (mai mult…)

Pãrtaşi rãdãcinii şi grãsimii Mãslinului

Fascinantul capitol 11 al Epistolei scrisă romanilor de Sfântul Apostol Pavel ascunde în altoirea măslinului filantropia lui Dumnezeu prin care toţi oamenii sunt chemaţi la mântuire, dar şi con- ştiinţa miluirii neamurilor, pe fondul necredinţei trecătoare a lui Israel, acestea fiind părtaşe „rădăcinii şi grăsimii măslinului” celui ales şi nobil. Pe scurt, Apostolul neamurilor atrage atenţia convertiţilor la Hristos dintre păgâni asupra oportunităţii poporului evreu de a se regăsi cu mult mai puternic legaţi de tulpina măslinului bun, din care provin, decât ei, care sunt sălbatici din fire. (mai mult…)

WhatsApp chat