Fiul cel pierdut

Tatăl te iartă!…

Vino acasă, suflet pierdut!… Miezul pildei cu fiul cel pierdut este dragostea şi iertarea tatălui. Pe fiul cel pierdut nu l-au mântuit numai lacrimile lui şi întoarcerea lui, ci l-au mântuit mai ales dragostea şi iertarea tatălui. El n-avea nici un merit şi nici un drept să mai fie primit acasă… El n‑avea

23iul.

Oriunde se face o întoarcere la Dumnezeu, acolo se supără cineva

Pilda cu fiul cel pierdut spune că feciorul cel mai mare era la câmp când a sosit acasă fratele său. „Şi, când a venit şi s-a apropiat de casă, a auzit cântece şi jocuri”; şi înţelegând despre ce este vorba, „s-a mâniat şi nu voia să intre, iar Tatăl lui, ieşind, îl ruga pe el…” […]

16mart.

Ruperea legăturii noastre cu Tatăl Ceresc

Să cercetăm cu de-amănuntul pilda cu fiul cel pierdut. Evanghelia începe prin a ne spune că: „Un om avea doi feciori. Şi a zis cel mai tânăr dintre ei tatălui său: „Tată, dă-mi partea ce mi se cade de avuţie”. Şi le-a împărţit lor averea. Şi, nu după multe zile, adunând toate, feciorul cel tânăr

19feb.

Îndată ce rupem legătura cu Tatăl ceresc, apucăm în galop pe calea pierzării.

Vai, ce alunecoasă a fost calea fiului pierdut, după ce a rupt legătura cu Tatăl său!A mers din rău în mai rău, până ce a ajuns slugă la porci. Aşa e şi cu noi. Îndată ce rupem legătura cu Tatăl ceresc, apucăm în galop pe calea pierzării. Când apuci pe calea cea rea a păcatelor, […]

15feb.

Despre risipa şi risipirea averii celei sufleteşti

Pilda Evangheliei ne spune că fiul a cerut, iar tatăl său i-a dat „partea lui de avere”. Dar răul şi pierzarea fiului încă nu stăteau aici. El putea să apuce pe un drum bun, după ce şi-a luat partea sa de avere. Putea să-şi întocmească o gospodărie, să-şi facă o căsnicie şi să trăiască fericit. […]

24feb.

Ruperea legăturii noastre cu Tatăl Ceresc

23feb.

De la desfătare, a ajuns la întristare – o întristare fără Dumnezeu

„Şi cheltuind el toate, a început a se lipsi” Până au ţinut averea şi banii fiului, lucrurile au mers bine. Petrecerile şi desfătările se ţineau lanţ. „Asta-i o dată viaţă!” – îşi va fi zis fiul cel pierdut. Însă averea se topea zi de zi. Când s-a topit de tot, petrecerile şi desfătările deodată au […]

23feb.

Despre risipa şi risipirea averii celei sufleteşti

„Şi şi-a risipit toată averea sa în dezmierdări…” Pilda Evangheliei ne spune că fiul a cerut, iar tatăl său i-a dat „partea lui de avere”. Dar răul şi pierzarea fiului încă nu stăteau aici. El putea să apuce pe un drum bun, după ce şi-a luat partea sa de avere. Putea să-şi întocmească o gospodărie, […]

23feb.

Părintele

Dacă suntem născuţi din nou în Hristos, înseamnă că am avut părinţi. Tuturor părinţilor, tuturor înaintaşilor în credinţă, pe care-i pomenim cu veneraţie, le suntem – şi trebuie să le fim – adânc recunoscători (cf. Evrei 13, 7.17). Există, desigur, mulţi părinţi. Dar fiecare trebuie să socotim că niciunul nu-i ca

02feb.

În braţele tatălui…

„Se bucură şi îngerii din cer pentru un păcătos ce se pocăieşte” (Lc 15, 10) Despre ce a făcut tatăl în timpul când fiul său era prin lume, evanghelia nu ne spune nimic. Desigur însă, nici tatăl n-a mai avut zile bune. Va fi suspinat de atâtea şi atâtea ori. Fără voia lui şi peste […]

Tatăl te iartă!…

Oriunde se face o întoarcere la Dumnezeu, acolo se supără cineva

Ruperea legăturii noastre cu Tatăl Ceresc

Îndată ce rupem legătura cu Tatăl ceresc, apucăm în galop pe calea pierzării.

Despre risipa şi risipirea averii celei sufleteşti

Ruperea legăturii noastre cu Tatăl Ceresc

De la desfătare, a ajuns la întristare – o întristare fără Dumnezeu

Despre risipa şi risipirea averii celei sufleteşti

Părintele

În braţele tatălui…

Articole recente

Cele mai vizualizate articole

Asociaţia misionară Oastea Domnului din cadrul Bisericii Ortodoxe Române