Fiul cel pierdut

Tatăl te iartă!…

Vino acasă, suflet pierdut!… Miezul pildei cu fiul cel pierdut este dragostea şi iertarea tatălui. Pe fiul cel pierdut nu l-au mântuit numai lacrimile lui şi întoarcerea lui, ci l-au mântuit mai ales dragostea şi iertarea tatălui. El n-avea nici un merit şi nici un drept să mai fie primit acasă… El n‑avea

23iul.

Oriunde se face o întoarcere la Dumnezeu, acolo se supără cineva

Pilda cu fiul cel pierdut spune că feciorul cel mai mare era la câmp când a sosit acasă fratele său. „Şi, când a venit şi s-a apropiat de casă, a auzit cântece şi jocuri”; şi înţelegând despre ce este vorba, „s-a mâniat şi nu voia să intre, iar Tatăl lui, ieşind, îl ruga pe el…” […]

16mart.

Ruperea legăturii noastre cu Tatăl Ceresc

Să cercetăm cu de-amănuntul pilda cu fiul cel pierdut. Evanghelia începe prin a ne spune că: „Un om avea doi feciori. Şi a zis cel mai tânăr dintre ei tatălui său: „Tată, dă-mi partea ce mi se cade de avuţie”. Şi le-a împărţit lor averea. Şi, nu după multe zile, adunând toate, feciorul cel tânăr

15feb.

Despre risipa şi risipirea averii celei sufleteşti

Pilda Evangheliei ne spune că fiul a cerut, iar tatăl său i-a dat „partea lui de avere”. Dar răul şi pierzarea fiului încă nu stăteau aici. El putea să apuce pe un drum bun, după ce şi-a luat partea sa de avere. Putea să-şi întocmească o gospodărie, să-şi facă o căsnicie şi să trăiască fericit. […]

24feb.

Ruperea legăturii noastre cu Tatăl Ceresc

23feb.

De la desfătare, a ajuns la întristare – o întristare fără Dumnezeu

„Şi cheltuind el toate, a început a se lipsi” Până au ţinut averea şi banii fiului, lucrurile au mers bine. Petrecerile şi desfătările se ţineau lanţ. „Asta-i o dată viaţă!” – îşi va fi zis fiul cel pierdut. Însă averea se topea zi de zi. Când s-a topit de tot, petrecerile şi desfătările deodată au […]

23feb.

Despre risipa şi risipirea averii celei sufleteşti

„Şi şi-a risipit toată averea sa în dezmierdări…” Pilda Evangheliei ne spune că fiul a cerut, iar tatăl său i-a dat „partea lui de avere”. Dar răul şi pierzarea fiului încă nu stăteau aici. El putea să apuce pe un drum bun, după ce şi-a luat partea sa de avere. Putea să-şi întocmească o gospodărie, […]

23feb.

Părintele

Dacă suntem născuţi din nou în Hristos, înseamnă că am avut părinţi. Tuturor părinţilor, tuturor înaintaşilor în credinţă, pe care-i pomenim cu veneraţie, le suntem – şi trebuie să le fim – adânc recunoscători (cf. Evrei 13, 7.17). Există, desigur, mulţi părinţi. Dar fiecare trebuie să socotim că niciunul nu-i ca

02feb.

În braţele tatălui…

„Se bucură şi îngerii din cer pentru un păcătos ce se pocăieşte” (Lc 15, 10) Despre ce a făcut tatăl în timpul când fiul său era prin lume, evanghelia nu ne spune nimic. Desigur însă, nici tatăl n-a mai avut zile bune. Va fi suspinat de atâtea şi atâtea ori. Fără voia lui şi peste […]

12feb.

Tatăl te cheamă…

Vino acasă, suflet pierdut!… Tatăl ceresc ne cheamă neîncetat să ne întoarcem „acasă”. Şi în câte chipuri şi feluri ne cheamă! În ziare am citit o ştire despre cum s-a prăpădit, la Bucureşti, un tânăr apucat cu patima beţiei. A fost aflat dimineaţa mort în faţa unei cârciumi. Percheziţia poliţiei a aflat la

Tatăl te iartă!…

Oriunde se face o întoarcere la Dumnezeu, acolo se supără cineva

Ruperea legăturii noastre cu Tatăl Ceresc

Despre risipa şi risipirea averii celei sufleteşti

Ruperea legăturii noastre cu Tatăl Ceresc

De la desfătare, a ajuns la întristare – o întristare fără Dumnezeu

Despre risipa şi risipirea averii celei sufleteşti

Părintele

În braţele tatălui…

Tatăl te cheamă…

Articole recente

Evenimente

Asociaţia misionară Oastea Domnului din cadrul Bisericii Ortodoxe Române