Oastea Domnului
Home Fiul cel pierdut

Fiul cel pierdut

Îndată ce rupem legătura cu Tatăl ceresc, apucăm în galop pe calea pierzării.

Vai,  ce  alunecoasă  a  fost  calea  fiului pierdut, după ce a rupt legătura cu Tatăl său!A mers din rău  în mai rău, până ce a ajuns slugă la porci.

Aşa e şi cu noi. Îndată ce rupem legătura cu  Tatăl  ceresc,  apucăm  în  galop  pe  calea pierzării. Când apuci pe calea cea  rea a păcatelor, te duci pe ea ca pe gheaţă. Haina curăţeniei sufleteşti ţi se rupe zi de zi, până ce, pe  urmă,  ajungi  un  biet  suflet  chinuit  şi zdrenţăros, ajungi slugă la „porcii” diavolului, la dobitoceştile patimi şi năravuri urâte. (mai mult…)

error

„Şi şi-a risipit toată averea sa în dezmierdări…”

10Despre risipa şi risipirea averii celei sufleteşti

Pilda Evangheliei ne spune că fiul a cerut, iar tatăl său i-a dat „partea lui de avere”. Dar răul şi pierzarea fiului încă nu stăteau aici. El putea să apuce pe un drum bun, după ce şi-a luat partea sa de avere. Putea să-şi întocmească o gospodărie, să-şi facă o căsnicie şi să trăiască fericit. Dar el n-a făcut aşa. El a ales calea cea rea.

„Şi s-a dus feciorul cel tânăr într-o ţară departe şi acolo a risipit toată averea sa, vieţuind întru dezmierdări (destrăbălări).”

O, ce înţeles adânc este şi pentru noi în această istorie! Fiul din pilda Evangheliei a plecat în lume cu „partea lui de avere”. Întocmai aşa suntem şi noi. Tatăl ceresc ne-a trimis în lume, dându-ne „partea noastră de avere”, dându-ne o zestre sufletească cu care să putem trăi în această „ţară străină”, până ne vom întoarce iarăşi la El. Ştii tu, dragă cititorule, care este „partea noastră de avere” pe care o avem de la Tatăl ceresc? Este averea noastră cea trupească şi sufletească: este mintea, priceperea, cunoştinţa, sănătatea şi alte multe daruri, ­– aici pomenind şi darurile mântuirii sufleteşti. (mai mult…)

error

Despre risipa şi risipirea averii celei sufleteşti

10Pilda Evangheliei ne  spune  că  fiul  a  cerut, iar tatăl său i-a dat „partea lui de avere”. Dar  răul  şi  pierzarea  fiului  încă nu  stăteau aici. El putea să apuce pe un drum bun, după ce şi-a luat partea sa de avere. Putea să-şi întocmească o gospodărie, să-şi facă o căsnicie şi să trăiască fericit. Dar el n-a făcut aşa. El a ales calea cea rea.

„Şi s-a dus feciorul cel tânăr într-o țară departe şi acolo a risipit toată averea sa, viețuind întru dezmierdări (destrăbălări).”

O, ce  înțeles adânc este şi pentru noi  în această  istorie!  Fiul  din  pilda Evangheliei  aplecat  în  lume  cu  „partea  lui  de  avere”.  Întocmai aşa  suntem  şi noi. Tatăl  ceresc ne-a trimis  în  lume, dându-ne  „partea noastră de avere”, dându-ne o zestre sufletească cu care să putem trăi în această „țară străină”, până ne vom întoarce iarăşi la El. Ştii tu, dragă cititorule,  care  este  „partea  noastră  de  avere” pe care o avem de  la Tatăl ceresc? Este averea noastră cea trupească şi sufletească: este mintea,  priceperea,  cunoştința,  sănătatea  şi alte multe daruri, – aici pomenind şi darurile mântuirii sufleteşti. (mai mult…)

error

Oriunde se face o întoarcere la Dumnezeu, acolo se supără cineva

10Pilda cu fiul cel pierdut spune că feciorul cel mai mare era la câmp când a sosit acasă fratele său.

„Şi, când a venit şi s-a apropiat de casă, a auzit cântece şi jocuri”; şi înţelegând despre ce este vorba, „s-a mâniat şi nu voia să intre, iar Tatăl lui, ieşind, îl ruga pe el…”

Plină de un adânc înţeles este şi partea aceasta din pildă. Întâi să luăm ospăţul ce se făcuse:

„Iar feciorul cel mai mare, când s-a a­propiat de casă, a auzit cântece şi jocuri”. Foarte bine – va zice la asta atare necredincios – iată, evanghelia însăşi spune că s-a făcut o petrecere mare, cu cântece şi jocuri… Evanghelia nu poate fi, aşadar, contra petrecerilor… Evanghelia ne lasă să jucăm şi să ne petrecem. (mai mult…)

error
  • 1
  • 2