Home Hristos – Împăratul nostru

Hristos – Împăratul nostru

Dacã nu moare, rãmâne singur

Adevãrat, adevãrat, vã spun,
cã dacã grãuntele de grâu,
care a cãzut pe pãmînt,
nu moare, rãmâne singur;
dar dacã moare, aduce multã roadã.

Domnul Iisus a spus: Adevãrat, adevãrat vã spun cã dacã grãuntele de grâu, ajuns în pãmânt nu moare, rãmâne singur, dar dacã moare, aduce multã roadã.
Arãtând prin aceasta mai întâi cã dacã El nu ar fi primit sã moarã pentru mântuirea noastrã, ar fi rãmas pentru totdeauna în Slavã, dar pe totdeauna fãrã noi Acolo.
Ar fi rãmas fãrã Cruce, dar şi fãrã Bisericã.
Ar fi rãmas fãrã pãtimire, dar şi fãrã urmaşi. (mai mult…)

error

Nu te teme, iată Împăratul tău

„Nu te teme, fiica Sionului; iată că Împăratul tău vine călare pe mânzul unei măgăriţe.“ (Ioan 12, 15)

O, de câte ori ne-am încredinţat noi că nici o întâmplare nu este întâmplătoare, ci că totul este mai dinainte ştiut şi determinat de cauze care au între ele o adâncă şi tainică legătură, rânduită de Înţelepciunea lui Dumnezeu…
Cunoscută era, şi profeţită, şi pregătită mai dinainte venirea Domnului nostru Iisus Hristos pe pământ.
Şi la fel cunoscut era fiecare eveniment, fiecare întâmplare care a însoţit Venirea şi Naşterea, precum şi Viaţa, şi plecarea Sa din nou la Tatăl.
Cunoscute erau şi uneltele care vor fi folosite şi vremea în care vor fi toate acestea, de la începutul şi până la sfârşitul lor, şi cunoscut era şi felul cum se vor încheia toate lucrurile rânduite. (mai mult…)

error

Fericit este acela care nu cautã niciodatã numai folosul sãu

“El a deschis cerurile, pentru ca în urma Lui sã putem intra şi noi în oricât de mare numãr ne-a chemat şi ne va mai chema Domnul Dumnezeul nostru (Ioan 10, 16; Fap. Ap. 2, 39; Apoc. 7, 9-14).
Iar acum şade la Dreapta Mãririi în locurile Preaânalte, pentru ca sã mijloceascã pururea pentru noi toţi (Evrei 5, 59).
Şi pentru toţi cei care vor alerga la mijlocirea Lui.

Tot aşa, dacã şi noi n-am murit trupeşte în aceastã lume, am rãmânea mereu tot mai singuri. Pânã nu am mai avea pe nimeni.
Ce îngrozitor de nefericit este acela care rãmâne singur pe lume şi care nu mai are pe nimeni.
Tot aşa, dacã duhovniceşte nu murim, prin lepãdarea de sine şi nu ne jertfim cu dragoste pentru Domnul spre mântuirea altora prin tot ce ne cere aceastã mântuire, atunci noi rãmânem nişte singuratici, rãmânem ca nişte stâlpi uscaţi, din care nu mai odrãsleşte niciodatã nimic, buni numai pentru focul veşnic.

Dar fericit este acela care nu cautã niciodatã numai folosul sãu, ci cautã cu dragoste în primul rând folosul lui Hristos, apoi al celor mai mulţi ca sã fie mântuiţi
(Filip. 2, 21; 1 Cor. 10, 24 şi 33).
Acest grãunte sfânt nu va rãmînea singur nici în viaţa asta, nici în cea veşnicã, – ci va vedea mereu în urma lui şi el un norod sfânt de urmaşi vrednici, care îl vor binecuvânta.”

Traian Dorz, din “Hristos – Împăratul nostru”

error

“Iisus a găsit un asin …”

“Iisus a găsit un asin tânăr şi a încălecat pe el, după cum este scris.”
( Ioan 12, 14)

Cel de care Dumnezeu se foloseşte pentru cele mai mari lucruri ale Sale este adeseori o biată fiinţă dintre cele mai puţin însemnate.

Aceasta o face Dumnezeu şi pentru a se vedea limpede că nu omul, ci că Dumnezeu este Acela Care împlineşte lucrul minunat ce se face, spre a se vedea că omul este numai o neînsemnată unealtă de care Dumnezeul cel Atotputernic Se foloseşte pentru împlinirea planului Său şi pentru ca nu cumva privirile să se oprească asupra uneltei văzute şi nu asupra Stăpânului Nevăzut.

Pentru intrarea în Ierusalim, Domnul Iisus a găsit un asin tânăr pe care nu încălecase încă nici un om (Mc 11, 2).
Ce minunat înţeles are tot ce face şi tot ce ne cere Hristos! (mai mult…)

error

Cine îşi iubeşte viaţa

„Cine îşi iubeşte viaţa o va pierde; şi cine îşi urăş­te viaţa în lumea aceasta o va păstra pentru viaţa veşnică.“ (Ioan 12, 25)

Viaţa lui şi-o iubeşte oricine. Nu este vietate care să nu-şi iubească viaţa sa. Deosebirea este numai în înţelesul pe care fiecare om îl dă acestui cuvânt: viaţă!
Unii spun: „Asta-i viaţa!“ – unui fel de trai dezmăţat, risipitor, uşuratic, desfrânat, violent şi leneş. Aceasta-i „viaţa“ celor mulţi, mulţi, care intră pe uşa cea largă şi merg pe calea cea lată, care duc la pierzare (Mt 7, 13).
Această „viaţă“ este cea mai netrebnică şi mai nefolositoare existenţă, cea mai primejdioasă şi mai nefastă, mergând la cea mai jalnică şi mai josnică pierzare pentru ea şi pentru altele. (mai mult…)

error

Noi am auzit…

Norodul I-a rãspuns: Noi am auzit din Lege cã Hristosul rãmâne în veac; cum dar zici Tu cã Fiul omului trebuie sã fie înãlţat? Cine este acest Fiu al omului?

Felul cum asculţi are cea mai mare însemnãtate în tot ce auzi.
Dacã asculţi atent, vei auzi adevãrul.
Dacã asculţi distrat, vei auzi nimicuri.
Dacã asculţi rãu, vei auzi minciuni.
Dacã asculţi vrãjmaş, vei auzi satanic.

Iatã norodul acesta israelit, care vãzuse semnele puterii Dumnezeieşti, arãtate în faţa ochilor lor neîncrezãtori şi potrivnici, care auzise cuvintele înţelepciunii Dumnezeieşti grãite în auzul lor într-un fel nemaiauzit pânã atunci, şi simţea prezenţa luminii Dumnezeieşti peste Hristos, în faţa lor atât de puternicã, – şi totuşi se îndoiau. Auziserã bine prin Lege, cã Hristosul rãmâne-n veac, dar înţelesul minţii lor era atât de strãin de adevãr din pricina neîncrederii în fãgãduinţele lui Dumnezeu, pentru cã nu putem asculta cu credinţã cuvintele Sale. (mai mult…)

error
  • 1
  • 2