Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Îndrumări Nemuritoare

Îndrumări Nemuritoare

CLIPE DE TABOR

Din cuvântul fratelui Traian Dorz de la Sărbătoarea Literară de la Cluj, 1 mai 1985

În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.
Slăvit să fie Domnul!

Din toată inima trebuie să dăm slavă Domnului şi pentru această nouă bucurie pe care o trăim acum. Şi Îi dăm din toată inima slavă Dumnezeului nostru, căci datorită grijii şi bunătăţii Sale noi ne putem bucura cu toţii împreună de o sărbătoare aşa de minunată ca aceea pe care o trăim acum.

Se cuvine, tot ce începem, de la cel dintâi cuvânt, de la cel dintâi gând, să-I mulţumim Domnului şi tot ce începem să începem în Numele Domnului.
De aceea îi rugăm pe toţi fraţii noştri şi surorile noastre, nu numai de data aceasta, ci de orice dată când se vor ridica sau când vor primi un îndemn să vorbească în Numele Domnului, un cuvântul al Domnului, o cântare a Domnului, o înştiinţare a Domnului, – să înceapă aşa cum au început părinţii noştri, bunii şi străbunii noştri din credinţa noastră bună şi străbună, frumos, corect, pios, adânc, smeriţi şi recunoscători: În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin. (mai mult…)

Scrisoare de Crăciun (audio)

în lectura autorului Traian Dorz

„…Lumea aceasta pe care a iubit-o Dumnezeu atât de mult, lumea aceasta pe care a răscumpărat-o Hristos cu preţul atât de mare al Sângelui Său sfânt, lumea aceasta se leapădă acum pe faţă şi în chip aşa de vinovat de către Hristos, Dumnezeul şi Mântuitorul ei şi se lipeşte atât de desfrânat de satana, vrăjmaşul lui Dumnezeu, care I-a luat locul lui Iisus în casa Lui, locul lui Dumnezeu în moştenirea Sa, locul Duhului Sfânt în lăcaşul Său, scoţând afară pe Dumnezeu şi spunându-I: „Tu nu mai ai loc aici!”.

Scumpii mei fraţi şi surori, iată gânduri la care trebuie să medităm adânc fiecare dintre noi. Şi, cu prilejul acestei sărbători, să învăţăm de la îngeri cât să fim de curaţi. Şi de la păstori, cât să fim de veghetori. Şi de la magi, cum să ostenim de credincioşi pentru aflarea Mântuitorului.

Dar şi mai mult să învăţăm de la Simeon cum să-L aşteptăm cu o viaţă sfântă, temătoare de Dumnezeu şi cu o nădejde neclintită şi puternică, iubitoare şi trează, fierbinte şi mereu proaspătă, până ce-L vom vedea, până ce-L vom întâmpina, până ce se va striga: „Binecuvântat este cel care vine! Osana, Împăratul şi Dumnezeul nostru!”.

Căci El, Iisus Cel ce vine, va veni în ceasul în care nu ne gândim şi răsplata Lui va fi nebănuită şi strălucită pentru toţi acei care L-au iubit şi L-au aşteptat în curăţie.”

Despre rânduieli şi neorânduieli

Ce spune Sfânta Scriptură

„Acestea sunt aşezămintele, hotărârile şi legile pe care le-a aşezat Domnul… prin Moise pe Muntele Sinai”(Lev. 26, 46).

„Iată poruncile, hotărârile şi legile pe care mi-a poruncit Domnul Dumnezeul vostru să vă învăţ” (Deut. 6, 1).

„Fereşte-te… de a nu păzi poruncile Lui, legile Lui şi hotărârile Lui pe care ţi le spun eu astăzi” (Deut. 8, 11).

„Întoarceţi-vă… şi păziţi poruncile Mele, aşezămintele Mele şi toată învăţătura pe care Eu am dat-o părinţilor voştri şi pe care v-am dat-o şi vouă prin prooroci, robii Mei” (IV Regi 17, 13).

„Şi voi întări domnia lui pe veci dacă va fi tare în împlinirea poruncilor Mele şi a aşezămintelor Mele ca până astăzi” (I Paralip. 28, 7).

„Ţara de întuneric şi neorânduială unde lumina e tot una cu bezna” (Iov 10, 22). (mai mult…)

…Şi de ce se zice: „toţi împreună“?

Pentru că toţi suntem o scumpă familie împreună. Şi pentru că toţi avem acelaşi destin şi acelaşi ţel împreună. Şi pentru că toţi avem acelaşi trecut, aceiaşi părinţi, aceeaşi rădăcină. Şi avem acelaşi prezent, aceeaşi pâine din care ne hrănim, aceeaşi casă în care ne adăpostim, aceeaşi muncă pe care trebuie  s-o facem…

Şi avem acelaşi viitor, aceleaşi datorii faţă de copiii noştri, faţă de scopul nostru, faţă de Dumnezeul nostru, şi pentru că toţi vom fi judecaţi sau răsplătiţi după acelaşi Cuvânt pe care l-am avut şi l-am cunoscut împreună, şi pentru că împreună vom fi traşi la răspundere pentru lucrul pe care împreună trebuie să-l facem, fiecare contribuind, după darul său şi cu puterile sale, în vederea realizării ţelului comun.

Dacă împreună suferim prigonirile credinţei, dacă împreună purtăm durerile Evangheliei, dacă împreună ne împărtăşim din Cuvântul Domnului, din Trupul şi Sângele Domnului, din cântările şi rugăciunile Domnului, din darurile şi binecuvântările harului Său – şi dacă împreună trebuie să purtăm sarcinile sau ocara lui Hristos, de ce, atunci, să nu ne dăm fiecare toate silinţele ca să ajungem la aceeaşi credinţă a inimii şi la acelaşi fel de vorbire a gurii cu toţi fraţii noştri şi cu toată Lucrarea Domnului în care zicem că suntem?

Cine nu-şi dă toate silinţele să fie aşa va fi judecat şi osândit de tot Cuvântul lui Dumnezeu, care fiecăruia din noi tot asta ne cere şi ne porunceşte, de la începutul şi până la sfârşitul lui şi al nostru.

Fiul meu, fiica mea, noi să-l ascultăm şi să fim aşa!

Traian Dorz, din HRISTOS – PUTEREA APOSTOLIEI, Meditaţii la Apostolul Duminicii a 7-a după Rusalii.

Restituiri de suflet din arhiva Securităţii (ep. 1)

Din Dosarul de Urmărire Informativă I 4964, vol. 8, ff. 46-51 (ortografie, punctuaţie şi sublinieri după original) :

CUVÂNTAREA  ROSTITĂ  DE  DOMNUL TRAIAN  DORZ  ÎN

CATEDRALA  DIN  GALAŢI  LA  12  IUNIE  1988

Două cuvinte şi două porunci sfinte ne-au venit de la început în gînd. Cele două porunci spun: „Toată suflarea să laude pe Domnul” şi cea de-a doua care spune: „Toată ziua să ne învăţăm dreptatea Ta”.

Sînt pentru prima dată în acest sfînt lăcaş a lui Dumnezeu şi trăiesc pentru prima dată în viaţa mea, după mulţi, mulţi ani, o atmosferă atît de minunată duhovnicească şi creştinească cum am primit astăzi în această sfîntă catedrală.

Mulţumim lui Dumnezeu din toată inima pentru zile ca acestea, pentru astfel de păstori binecuvîntaţi, care au gîndit cu atît simţ de răspundere şi cu aşa de caldă şi înţelegătoare iubire părintească, care este mijlocul cel mai fericit de a fi armonie între păstori şi turmă. (mai mult…)

Dreptarul învăţăturii sănătoase

De ce sunt atâtea credinţe greşite azi în lume? Pentru că sunt tot atâtea învăţături greşite şi atâţia învăţători greşiţi! De ce sunt atâtea neînţelegeri între fraţi? Pentru că cei mai mulţi nu cunosc şi nu ţin dreapta învăţătură, cea sănătoasă, lăsată nouă de Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, apoi transmisă prin Sfinţii Săi Apostoli şi prin urmaşii acestora – părinţii şi înaintaşii noştri în dreapta credinţă… Şi, dacă nu cunosc dreptarul acestei învăţături bune, fie că se lasă amăgiţi de învăţături străine, care îi ispitesc şi îi atrag, fie că din neştiinţă răstălmăcesc Scripturile învăţând apoi rău, spre pierzarea lor şi a celor ce-i ascultă.

Iată, aşadar, de ce mare preţ este ca fiecare dintre noi să cunoaştem adevărata învăţătură a Sfintei Evanghelii, nu numai pentru a ne îndruma bine pe noi şi pe alţii potrivit ei, ci şi pentru a ne feri de cei care vin spre noi cu o învăţătură deosebită, care atrage după ea şi credinţele pierzătoare.

Traian Dorz – Dreptarul învăţăturii sănătoase, Editura Oastea Domnului Sibiu, 2010.