Home Ioan Marini

Ioan Marini

Religiunea lui Iisus este o cale bazată pe dragoste

Ce este religia lui Iisus, religia creştină? Iată o întrebare la care s-au dat cele mai felurite răspunsuri. Dar cine a înţeles prin viaţa sa creştinismul, acela ştie că religiunea lui Iisus nu este numai o formă din afară, ci este „o cale de viaţă bazată pe dragoste”.

A te ruga, a cere şi a primi necontenit putere de la Dumnezeu şi a folosi această putere în fapte de dragoste – aceasta este religiunea lui Iisus. Religiunea curată şi neîntinată înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, – scrie Apostolul Iacob 1, 27 – este să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor (aceasta-i dragostea) şi să ne păzim neîntinaţi de lume (aceasta-i sfinţenia vieţii) (I Pt 1, 15). (mai mult…)

error

O făptură nouă (IV)

În prigonire – bucurie

Când copilul lui Dumnezeu trece prin prigoniri, ocări şi batjocuri pentru Numele lui Hristos, nu-şi pierde cumpătul şi nu se necăjeşte. Privind la Stăpânul său, Îl vede cum, aici pe pământ, a fost dispreţuit şi ocărât de oameni, batjocorit şi răstignit între tâlhari, fără să se împotrivească, fără să strige, El suferă, tace şi se roagă pentru vrăjmaşii Săi… Şi credinciosul şi-aduce aminte că el a spus demult alor Săi: „Dacă vă urăşte pe voi lumea, să ştiţi că pe Mine mai înainte decât pe voi M-a urât. (…) Dacă M-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni. (…) Vă vor scoate pe voi din sinagogi; dar vine ceasul când tot cel ce vă va ucide să creadă că aduce închinare lui Dumnezeu. Şi acestea le vor face pentru că n-au cunoscut nici pe Tatăl, nici pe Mine.“ (Ioan 15, 18-20; 16, 2-3). (mai mult…)

error

Iubeşti tu pe Iisus?

Iubire! Aceasta o vrea Domnul Iisus de la tine şi de la mine. El locuieşte în noi prin credinţă, dar rămâne şi lucrează în noi prin iubire (Ef 3, 14-19; 4, 15-16).

Toate trec, se vor sfârşi; numai iubirea rămâne. Şi Domnul nu este mulţumit de noi şi cu noi dacă avem celelalte daruri, dar am părăsit iubirea (Apoc 2, 2-5). De aceea, când ne cercetează, El nu ne întreabă ce isprăvi am făcut, ce fapte deosebite am săvârşit, ci, privindu-ne şi punând mâna pe inima noastră, plin de duioşie şi sfântă gelozie, ne întreabă tăcut. „Mă iubeşti?”. „Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti tu mai mult decât aceştia?” Aşa l-a întrebat Domnul pe ucenicul Său la marea Tiberiadei, după Învierea Sa. „Da, Doamne, – a răspuns Petru la cele două întrebări ale Domnului – ştii că Te iubesc!”. Când însă este întrebat a treia oară: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti?”, Cuvântul a sfredelit adânc inima lui Petru, ca orice întrebare pe care Duhul o trimite direct inimii noastre. Şi Petru a răspuns: „Doamne, Tu toate le ştii: ştii că Te iubesc!”. Şi a dovedit aceasta, dându-şi viaţa pentru El. (mai mult…)

error

O făptură nouă (III)

În boli şi încercări – răbdare

În boli, în încercări şi dureri, cel născut din nou nu mai vede, ca înainte, pe diavolul – ci voia Tatălui. El ştie că pentru a intra în deplină bucurie în cer trebuie să fie făcut desăvârşit şi sfinţit, curăţit deplin de sine însuşi, de ceea ce mai ţine de omul cel vechi, iar această curăţire nu se poate face fără cuptorul suferinţei. Ştie că necazul aduce răbdare, răbdarea aduce biruinţă în încercare, iar biruinţa aceasta aduce nădejdea care nu înşală (Rom. 5, 3-5) şi, dacă suferă împreună cu Hristos, va fi şi proslăvit împreună cu El (Rom. 8, 17). (mai mult…)

error

Ce înseamnă a iubi pe Iisus?

„Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele” a spus Domnul Iisus (In 14, 14). A-L iubi înseamnă a-L asculta. Ascultarea descoperă supunerea şi dragostea. A-L iubi e tot una cu a-L urma – a nu face păcatul. A trăi pentru El. A-L iubi pe Domnul Iisus înseamnă a aştepta întoarcerea Lui şi aşezarea Împărăţiei Sale pentru care ne-a spus să ne rugăm şi să lucrăm, ca să-I grăbim venirea.

A-L iubi înseamnă a iubi ce a iubit El: a iubi pe ai Săi, pe care El i-a iubit până la capăt. Aceasta e dragostea de fraţi, pentru care El a dat în chip deosebit această poruncă: „Să vă iubiţi unii pe alţii cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii. Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei: dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii” (In 13, 34-35; In 15, 12-17). (mai mult…)

error

O făptură nouă (II)

Nu mai este teamă…

Mai înainte aveai groază de sărăcie, de lipsuri, de dureri, de prigoniri, de ocara lumii, de acel „ce va zice lumea“; aveai teamă că n-o să ai ce mânca şi ce îmbrăca; aveai frică de boală, de moarte, de judecată; Evanghelia, rugăciunea îţi erau tot atât de neplăcute ca şi o mâncare de post. Nu le puteai suferi. Acum totul s-a schimbat: în suferinţă nu-l mai vezi pe diavolul negru care vine să-ţi facă rău, ci un har pentru care te bucuri, fiindcă suferinţa are ca urmare „roada paşnică a dreptăţii“ (Evrei 12, 11).  (mai mult…)

error

O făptură nouă

Punctul însemnat în cele de mai sus este cuvântul „nou“ în Hristos, „o făptură nouă“. Este ţinta pe care Dumnezeu a voit s-o ajungă cu omul: să-l înnoiască, să facă din el o făptură nouă, ascultătoare, curată, neprihănită, prin înlăturarea păcatului şi a vieţii eului păcătos care l-a nenorocit şi l-a despărţit de binele şi fericirea ce i le dăduse Făcătorul său. Această ţintă a fost atinsă prin Hristos, Care a împăcat pe cei doi cu Dumnezeu, într-un singur trup, prin cruce, prin care a nimicit vrăjmăşia… (Efes. 2, 14-18). Prin cunoaşterea şi primirea Lui prin credinţă, suntem ajunşi la ţinta lui Dumnezeu: de a fi înfiaţi, de a fi primiţi din nou în braţele dragostei Lui, după ce păcatul ne rătăcise şi ne despărţise de El. Plin de dragoste, Tatăl L-a trimis pe Fiul Său să ne caute. Şi, prin jertfa vieţii Acestuia, după ce ne-a iertat toate păcatele, vrea să ne aşeze pentru totdeauna în Casa cea cu multe locaşuri a Tatălui (Ioan 14, 1-3). (mai mult…)

error

Fiule, dă-mi inima ta! – Prov. 23, 26 –

Ferice este ziua când lacătul şi zăvorul de la uşa unei inimi au căzut la pământ şi Domnul a trecut pra­gul în casa unui suflet: „…voi intra la el, voi cina cu el şi el cu Mine“ (Apoc. 3, 20). El vine să rămână acolo pentru totdeauna, de aceea şi tu trebuie să-L primeşti şi să-I pre­dai toate cheile de la încăperile inimii tale. El vrea să fie singur Stăpân, de aceea trebuie să te lepezi cu hotărâre de asupritorul cel rău, de diavolul şi de toate lucrurile lui; să arunci a­fară toate vechiturile păcatelor, ca să poţi fi o „frământătură nouă… fără aluatul vechi“ (I Cor. 5, 7).

Când Domnul îţi spune: „Fiule, dă-mi i­nima ta!“, El îţi cere întreagă inima şi întreagă făptura ta. Zacheu a primit o mântuire deplină fiindcă a predat tot. Numai atunci câştigăm tot, când predăm tot. Trebuie să-I pre­dăm Domnului, fără rezerve, întreagă inima noastră, ca El sin­gur să fie stăpân într-însa. (mai mult…)

error

Diavolul este un domnitor care caută ce¬tatea inimii noas¬tre (Efes. 6, 12)…

Diavolul bate şi el la uşa inimii, cerând in­trare acolo. El stă la uşă ca un hoţ şi viclean şi bate cu fel de fel de şoapte şi în­şelăciuni. Diavolul nu hoinăreş­te prin locuri pustii şi case părăsite, cum cred unii oameni, ci dă mereu târcoale, să poată intra în inima oamenilor. Aici este locul unde vrea şi are el plăcere să stea.

Diavolul es­te un domnitor care caută ce­tatea inimii noas­tre (Efes. 6, 12)… Este un ucigător care caută viaţa noastră (Ioan 8, 44), un leu care caută pe cine să înghită (I Petru 5, 8), un semănător de ne­ghină care caută ţarina inimii noas­tre, un amăgitor care ca­ută pe cine să amăgească. El e potrivnicul tuturor credincioşilor şi vrăjma­şul lor; feriţi-vă de el! „Staţi împotriva dia­volului şi el va fugi de la voi!“ (Iacov 4, 7). Respingeţi-i sfaturile şi nu-i deschideţi când se a­propie de voi cu ispitele sale!

Dragă frate, nu uita! La uşa inimii tale bate Domnul şi bate şi diavolul. Stă în voia ta să tragi zăvorul pentru unul sau pentru altul.

Deschide-I Domnului, ca să afli mântuire, iertare, iubire şi pace.

Gânduri creştine / Ioan Marini – Sibiu: Oastea Domnului, 2003

error

Domnul bate la uşa inimii noastre – Apoc. 3, 20 –

Cine este Cel care spune aceste cuvin­te? Cine este Cel care „stă şi bate“?… Vre­un om sărman şi fără căpă­tâi? Vreun cerşetor tre­murând de frig şi înfo­metat? Nu! Ci Domnul Iisus bate la uşa inimii noastre. El, Împăratul împăraţilor, Domnul Slavei şi Mântuitorul lumii. Şi de ce stă şi bate, cerând voie pentru intrare? N-are El putere să intre? Ba da, dar El nu vrea să intre cu de-a sila, căci nu este un spărgător de uşi.

El stă şi bate, dar noi ţinem uşa încuiată cu zăvorul iubirii de sine şi al mândriei, cu ză­vorul fricii deşarte de a nu ne hotărî pentru Domnul, din pricina lumii şi a prietenilor; cu zăvorul leneviei, ce ne împiedică să ne cu­răţim casa noastră murdară şi să stricăm lacătul apucăturilor noastre lumeşti şi urâte; cu zăvorul nepăsării şi al îndoielii, ce ne ţine adormiţi pe drojdiile păcatului în care am trăit; şi cu alte fel de fel de zăvoare, lucrate în fierăria iadului de către diavolul – încuietorul de inimi. (mai mult…)

error