Puterea credinţei adevărate

Puterea credinţei adevărate şi vii este uriaşă, este copleşitoare, este slăvită. Focul ei dezlănţuit prin Duhul Sfânt arde tot ce-i făţarnic şi uscat. Şuvoiul ei nimiceşte tot ce-i vechi şi bolnav. Primăvara ei naşte şi creşte din toate părţile frumuseţi şi forţe pline de avânt. Sigur că oriunde apare ea va stârni

01aug.

Să ne dăm toate silinţele să suim până unde vom putea, pe urmele lor, spre Hristos.

… Şiroaie de lacrimi se vărsară peste sicriul iubit şi sfânt… Sute de glasuri şi de inimi îndurerate intrară în sala redacţiei, îmbrăţişând sicriul, strigând numele atât de drag şi de iubit al părintelui neuitat. Dar nu-şi mai răspundeau decât ei, unii altora. Sau poate că ne răspundea fiecăruia din

30iul.

A cui e sărbătoarea aceasta?

Vântul Domnului a suflat cu putere prin Oastea Domnului şi a pus pe picioare o Oaste mare foarte (Ezechil 37, 10). Astăzi avem în Biserică o mişcare de trezire la viaţă nouă, de putere şi de înfăptuire evanghelică. Cum înverzeşte câmpul când suflă vântul cald al primăverii, aşa au înverzit mii de suflete, în

25iul.

Spre a nu fi mâine prea târziu… cum este astăzi prea târziu pentru mulţi

Iar voi, fraţii şi surorile mele până în veci, luaţi bine seama la ceea ce vă spun acum: rămâneţi în smerenie şi în ascultare de Domnul şi de fraţi. Căci în cursele duhurilor străine nu cad nici unii din cei smeriţi în cugete şi ascultători cu inima. Ci în acele curse cad numai acei care […]

25iul.

Mamă şi fiică s-au hotărât să citească zilnic câte un capitol din Biblie.

„…Mama şi fiica de la Roşia de Secaş, jud. Sibiu, care s-au hotărât să citească zilnic câte un capitol din Biblie. Dintr-o scrisoare a fratelui Ilie Hotaza din comuna greco-catolică Roşia de Secaş din jud. Sibiu, cităm că «…sora Anica Damian, cu fetiţa ei, Amalia, s-au hotărât, cu ajutorul Domnului, ca

24iul.

„Aceasta nu mă priveşte pe mine“

N-au fost puţine cazurile când necazurile ostaşilor veneau din denunţurile unora dintre cei care-şi ziceau „credincioşi“ şi care făceau acest rău din interes sectar. Dar, până la urmă, Părintele Iosif va ajunge la cea mai înaltă încredinţare de la care nu se va mai coborî în arena luptelor cu aceşti rău-voitori

23iul.

„Testamentul meu…”

„Când eram greu bolnav în Davos, m-am gândit să fac şi un fel de testament pentru Oastea Domnului. Dar, pe urmă, m-am lăsat de acest gând, zicându-mi: acest lucru nu încape în cadrul unei singure coli de hârtie. Mişcarea Oastei s-a înfiripat într-o şcoală duhovnicească, într-o lungă şcoală duhovnicească, în care

23iul.

O, dacă-n alte mâini mai bune

Privesc uneltele mele şi lucrul meu. Ce nemulţumite îmi par că sunt şi ele de felul cum le-am purtat. Şi ce nemulţumit sunt şi eu de mine şi de lucrul pe care l am făcut… Sub stăpânirea acestui amar simţământ, am scris ceva din strofele de mai jos: O, dacă-n alte mâini mai bune Te-ai […]

22iul.

„Pentru cei care îmi cer fotografia…“

După ziua hotărârii mele pentru Domnul, am căutat mereu să aflu tot mai multe despre lucrarea Oastei şi despre omul lui Dumnezeu din fruntea ei. Doream să ştiu, doream să-l cunosc, doream să-l văd măcar de departe. Nu după mult timp i-am scris, cerându-i fotografia. Am primit, drept răspuns, un număr din revista

22iul.

„Oastea Domnului şi combaterea sectarismului

Despre combaterea sectarismului se vorbeşte mult şi în multe feluri. Noi, cu Oastea Domnului, folosim în această combatere munca pozitivă: evanghelizarea. Sectarismul nu este, în cele din urmă, decât o însetoşare religioasă după mai multă păşune duhovnicească. Când am dat sufletelor această păşune, ele nu mai

Istoria unei jertfe