Istoria unei jertfe

19 febr. 1937 – ziua când Părintele Vasile Ouatu a trecut la Domnul

Ajuns în cartierul Ghencea, fără biserică, acest om al lui Dumnezeu, cu un trup puţintel ca al Părintelui Iosif, dar cu un suflet uriaş, şi-a luat ca o sarcină cerească, ridicarea, în această parte a Capitalei, plină numai de păcătoşenie şi necredinţă, a unei mari şi puternice biserici. Predat el însuşi Domnului,

12feb.

Ultimul îndemn al părintelui Iosif Trifa

(…) A plâns, a suferit, dar n-a urât niciodată răutatea lumii şi a „fraţilor“ săi. Nedreptăţile care i-au grăbit sfârşitul… el le-a lăsat în seama Aceluia care ne va judeca pe toţi în judecata şi răsplata Marelui Judecător de Apoi.Iar copilaşilor lui sufleteşti, pe care el i-a născut din nou prin Evanghelie,

12feb.

12 februarie …

Al câtelea februarie este acesta, de la acele atâtea februarii neuitate câte mi-a fost dat să le-ngrop în sufletul meu: al părintelui Vasile – din 1937, al Părintelui Iosif – din 1938, al fratelui Marini – din 1947, al tatălui meu, Constantin – din 1967!… Îmi place câteodată să stau în cimitir, s-aud prin

11feb.

12 februarie 1938 – S-a stins părintele nostru drag, care ne-a născut la o viaţă nouă (I Cor. 4, 15)

Afară începu să ningă cu fulgi mari şi moi, ca un văl de înmormântare sau ca o mângâiere… Ce măreţ şi ce liniştit intrase în veşnicie acest uriaş al lui Dumnezeu, solemn şi calm ca o corabie care a luptat o noapte îndelungată cu înspăimântătoarele primejdii ale unei vrăjmaşe furtuni, iar acum, în lumina unui

02feb.

În dimineaţa aceea de 2 februarie ( 1947 )

Era 2 februarie – sărbătoarea Întâmpinării Domnului. Ce semnificaţie zguduitoare! Fratele nostru pleca fericit în întâmpinarea Domnului său, în sărbătoarea Întâmpinării Sale… În dimineaţa aceea de 2 februarie, lângă sicriul lui am scris „Martor credincios“ – cum scrisesem înainte cu nouă ani, în 12

01feb.

„Dincolo de Poarta cea Tainică…” – ultimul scris de fratele Marini

…mă pomenii acasă cu o telegramă din partea fratelui Marini de la Sibiu: „Vino imediat, sunt grav bolnav…” Vestea m-a izbit ca o săgeată arzătoare în inimă. Am început să mă rog şi să plâng pentru el cu toată durerea sufletului meu. Era chemarea dragostei din adâncul inimii fratelui şi

29ian.

74 de ani de la trecerea în veșnicie a fratelui Ioan Marini

…La zece zile după mama sa, ( 29 ianuarie 1947) în aceeaşi zi şi în aceeaşi cameră de spital, trecură la Domnul, în cel mai liniştit fel, unul lângă altul şi unul după altul, fratele Marini şi tatăl său…Au fost duşi şi aşezaţi amândoi în două sicrie, unul lângă celălalt, în casa familială din

01ian.

1 ianuarie 1933

Vom reda, pe cât se poate, momentul jubileului de atunci, de la primii zece ani de Oaste. Despre el ni s-au păstrat câteva dovezi luminoase în foaia «Oastea Domnului» nr.1, din 1 ianuarie 1933, număr festiv, la aniversarea a zece ani. Le spicuim la rând. Citiţi-le pe îndelete şi luaţi bine aminte la ele, ca […]

31dec.

Anul Nou 1923 – Rãsare Oastea Domnului

În preajma anului 1923 îmi fãceam un bilanț al activitãții mele de zece ani de preoție la țarã și un an de redactor la foaia Lumina Satelor. Și mã gândeam cu durere la zãdãrnicia celor 11 ani de strigare în pustiu, fãrã urme și fãrã roade. Era noaptea târziu. Pe sub fereastra casei mele tocmai trecea […]

31dec.

Iată noaptea Anului Nou 1923

Această noapte de hotar între ani este, de obicei, pentru toţi oamenii, prilejul unui cutremurător bilanţ. Prilejul în care ne vedem cu toţii nu numai grăbita trecere a vieţii pământeşti, ci şi felul în care am folosit această parte din viaţa scurtă, pe care o încheiem la sfârşitul fiecărui an şi o deschidem la