Istoria unei jertfe

„Noi suntem lucrarea Lui“…

Înainte de a deveni lucrători ai lui Hristos, noi suntem mai întâi o lucrare a Lui. În acest înţeles este scris: „Noi suntem lucrarea Lui“… Şi numai după ce se face în noi lucrarea lui Dumnezeu, apoi devenim şi noi cu adevărat nişte lucrători împreună cu El. Acei care se înghesuie în rândul

03dec.

Cu „şcolarii“ neserioşi Dumnezeu nu lucrează, fiindcă nu poate lucra.

Cuptorul nu glumeşte şi focul nu râde. Ceea ce se poate trece prin cuptor este aur, iar ce nu este aur nu poate trece prin el. Rămâne acolo în foc. Orice vas, ca să fie bun şi folositor, trebuie să fie trecut prin foc. Până n-a trecut prin cuptorul arderii, vasul nu este nici curat […]

27nov.

Cele trei mari primejdii duhovniceşti

Au fost trei astfel de momente mari şi împrejurări cruciale până acum şi în scurta, dar atât de zbuciumata istorie a Oastei Domnului… În viaţa ei de continue şi grele confruntări cu cele trei mari primejdii duhovniceşti printre care a trebuit – şi poate va mai trebui – să străbată drumul ei spre împlinirea

27nov.

BISERICA CEA VIE ŞI CEA CARE ÎNVIE

Adevărat e lucrul acesta: Biserica e de origine divină şi de natură duhovnicească. Dacă Hristos este Noul Adam, Biserica cea născută din coasta Lui este Noua Evă. El, Viaţa şi Capul ei; Ea, rodul şi trupul Lui duhovnicesc şi etern. Biserica s-a născut prin Voinţa Tatălui, dar din Jertfa Fiului, prin Lucrarea

18nov.

18 noiembrie 1959

Slăvit să fie Domnul! 18 -11-1959. O zi neagră în istoria Oastei Domnului . Se împlinesc 61 de ani de la nedreptul proces intentat fruntașilor Oastei. Cei mai vrednici și hotărâți înaintași au umplut atunci temnițele comuniste. În cinstea lor a adunat fr. Traian Dorz material pentru a tipări cartea

17oct.

Părinţii pot ajuta la învierea cea sufletească a copiilor lor…

… La învierea celor trei morţi, din Evanghelie, Domnul a ţinut seama de lacrimile celor ce se rugau pentru ei… Mama Sf. Augustin, Monica, a fost aceea care, prin rugăciunile ei, a ajutat ca fiul ei să se facă, dintr-un păcătos, un sfânt… Mare lucru şi mare dar sunt lacrimile şi rugăciunile

15oct.

ÎNŢELEPCIUNEA ŞI PUTEREA

În viaţa poporului nostru şi în istoria Bisericii noastre aşa ceva apărea cu totul nou. Chiar şi pentru tânăra conducere a Bisericii Ardelene care, după cum am văzut, era însufleţită de cele mai frumoase idealuri şi dornică de a întreprinde ceva nou spre a stăvili răul şi spre a da un imbold mai puternic luptei

30sept.

„Cu David în lupta contra filistenilor (păcatelor)

– O tâlcuire biblică în legătură cu frământările de acum ale Oastei Oştile stăteau faţă în faţă. Filistenii cu israelitenii. Şi filistenii erau mai tari. În frunte cu Goliat, îşi băteau joc de israeliţi. Îi provocau zilnic la luptă. Şi israeliţii tremurau în faţa lor (I Sam. cap. 17). Şi atunci s-a ivit un

23sept.

Cele trei mijloace şi semne ale părtăşiei şi colaborării noastre cu Hristos

Pe calea lui Hristos sunt numai trei mijloace prin care El Şi-i face asemenea Lui pe acei care Îl urmează pe El acum din suferinţele trecătoare ale sfinţeniei la slava veşnică a raiului Său. Cele trei mijloace şi semne ale părtăşiei şi colaborării noastre cu Hristos sunt: JUGUL – fiindcă Domnul Iisus a zis: Luaţi

19sept.

Calea Oastei a fost calea Crucii, calea jertfei

Şi calea aceasta nu s-a sfârşit. «Istoria» nu s-a sfârşit. În ea se scrie acum capitolul din urmă, capitolul cel mai greu: peste Golgota, la mântuire… Şi peste calvar, la biruinţă. «Vă rog, iubiţii mei, să nu vă pierdeţi cumpătul din pricina necazurilor mele» (Efeseni 3, 13). Trebuia să se întâmple şi