Istoria unei jertfe

«…Lucrul acesta de la Dumnezeu era… » (Neemia 6, 16)

Istoria Oastei este în anumită măsură istoria lui Neemia. Fiind el în robia babiloniană «avea o mare întristare în inimă» din pricină că «cetatea strămoşilor era pustiită». «Starea cea rea în care se afla cetatea sfântă» l-a făcut să ceară îngăduinţa împăratului Artaxerxe, să-l slobozească pentru o vreme să

08mart.

„La cabinetul de instrucţie”

De trei ori am suit până acum cele patruzeci de trepte ale Tribunalului din Sibiu. Sunt citat în legătură cu Oastea şi Tipografia. Mitropolia s-a adresat justiţiei. Dar nu despre aceasta vreau să scriu acum, ci despre altceva: Când întâia dată m-am înfăţişat la cabinetul de instrucţie, sala nr. 86, judele

06mart.

6 martie 1988

Am fost mai întâi în audienţă la Episcopia de la Alba Iulia de care depinde protopopiatul Câmpeni şi parohia Certege, cerând binecuvântarea şi ajutorul Prea Sfinţitului Părinte Episcop Emilian pentru comemorarea pe care o pregătisem. Am găsit toată înţelegerea şi bunăvoinţa şi ne-a promis tot sprijinul său, pe

03mart.

În ziua de 3 martie, anul 1888, s-a născut Părintele Iosif Trifa

Domnul nostru Iisus Hristos a spus: „Adevărat, adevărat vă spun că, dacă grăuntele de grâu care a căzut pe pământ nu moare, rămâne singur. Dar, dacă moare, aduce multă roadă…“ (Ioan 12, 24). Astfel, „moartea“ grăuntelui de grâu începe chiar din clipa când primeşte să fie aruncat în brazdă. El nu moare

01mart.

1 martie 1906

La vechiul gimnaziu românesc din Beiuş, care era unul dintre cele mai însemnate din Ardeal, pe vremea aceea, tânărul Iosif era printre cei mai buni la învăţătură. La inspecţii sau întreceri, el era adesea cel care salva situaţia clasei sale şi, uneori, chiar a şcolii. Sentimentele lui patriotice, căldura inimii şi

19feb.

19 febr. 1937 – ziua când Părintele Vasile Ouatu a trecut la Domnul

Ajuns în cartierul Ghencea, fără biserică, acest om al lui Dumnezeu, cu un trup puţintel ca al Părintelui Iosif, dar cu un suflet uriaş, şi-a luat ca o sarcină cerească, ridicarea, în această parte a Capitalei, plină numai de păcătoşenie şi necredinţă, a unei mari şi puternice biserici. Predat el însuşi Domnului,

12feb.

Ultimul îndemn al părintelui Iosif Trifa

(…) A plâns, a suferit, dar n-a urât niciodată răutatea lumii şi a „fraţilor“ săi. Nedreptăţile care i-au grăbit sfârşitul… el le-a lăsat în seama Aceluia care ne va judeca pe toţi în judecata şi răsplata Marelui Judecător de Apoi.Iar copilaşilor lui sufleteşti, pe care el i-a născut din nou prin Evanghelie,

12feb.

12 februarie …

Al câtelea februarie este acesta, de la acele atâtea februarii neuitate câte mi-a fost dat să le-ngrop în sufletul meu: al părintelui Vasile – din 1937, al Părintelui Iosif – din 1938, al fratelui Marini – din 1947, al tatălui meu, Constantin – din 1967!… Îmi place câteodată să stau în cimitir, s-aud prin

11feb.

12 februarie 1938 – S-a stins părintele nostru drag, care ne-a născut la o viaţă nouă (I Cor. 4, 15)

Afară începu să ningă cu fulgi mari şi moi, ca un văl de înmormântare sau ca o mângâiere… Ce măreţ şi ce liniştit intrase în veşnicie acest uriaş al lui Dumnezeu, solemn şi calm ca o corabie care a luptat o noapte îndelungată cu înspăimântătoarele primejdii ale unei vrăjmaşe furtuni, iar acum, în lumina unui

02feb.

În dimineaţa aceea de 2 februarie ( 1947 )

Era 2 februarie – sărbătoarea Întâmpinării Domnului. Ce semnificaţie zguduitoare! Fratele nostru pleca fericit în întâmpinarea Domnului său, în sărbătoarea Întâmpinării Sale… În dimineaţa aceea de 2 februarie, lângă sicriul lui am scris „Martor credincios“ – cum scrisesem înainte cu nouă ani, în 12