Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home La Învierea Domnului

La Învierea Domnului

Minciunile de prin cimitire

Bucuria Învierii o dă în primul rând chezăşia că vom învia la o viaţă nouă, la o viaţă de odihnă şi bucurie veşnică. Dar şi bucuria aceasta o pot avea numai cei ce trăiesc în aşteptarea acestei vieţi şi luptă pentru dobândirea ei. Fără asta, toate vorbele de „odihnă“ şi „viaţă veşnică“ sunt minciuni.

Cimitirele sunt pline de astfel de minciuni. Când intri în cimitir, în toate părţile vezi cruci frumoase, cu inscripţii frumoase: Aici odihneşte în Domnul N. N.; Aici a adormit în Domnul N. N.; Aici s-a mutat la odihna veşnică N. N… Îţi face impresia că eşti într-o mulţime de oameni care, în viaţă fiind, au trăit tot cu „Domnul“ în gură şi n-au vrut să mai ştie de nimic alt­ceva decât de Dumnezeu şi de viaţa cea veşnică. (mai mult…)

CUM VEI MURI, AŞA VEI ÎNVIA

Praznicul Învierii ne aduce şi vestea de bucurie că vom învia din morţi. Că moartea şi-a pierdut puterea. Că din moarte vom trece la viaţă.

Dar în faţa acestei bucurii, Evanghelia ne pune vestea de îngrijorare că „unii vor învia spre viaţă, iar alţii spre osândă“ (Ioan 5, 29).

Adică, cum vei trăi, aşa vei muri. Şi cum vei muri, aşa vei învia. Dacă ai trăit o viaţă cuprinsă de grijile mântuirii, dacă ai trăit o viaţă de dragoste faţă de Domnul şi de cele sufleteşti, dacă ai trăit prin această lume suspinând după patria cerească, vei învia la viaţa cea veşnică. Dar dacă ai trăit o viaţă pentru lume, pentru plăcerile ei şi pentru cele trecătoare ale ei, vei învia spre osândă. (mai mult…)

„HRISTOS A ÎNVIAT DIN MORŢI!“

Acum toate de lumină şi viaţă s-au umplut

Şi totuşi în lumea de azi este atâta întuneric şi atâta moarte sufletească!

 Praznicul Învierii este praznicul vieţii. Estre praznicul de biruinţă a vieţii asupra morţii. Din mormântul Învierii Domnului a ţâşnit biruinţa vieţii. Clopotele Învierii sunt un cântec de biruinţă a vieţii asupra morţii.

Minunea Învierii s-a întâmplat primăvara. Aşa a orânduit Domnul anotimpurilor. Acum primăvara şi firea ne predică taina învierii. Iarna e biruită de primăvară. Moartea de viaţă. Învie câmpul, învie florile, învie pomii… nimic nu mai poate opri învierea firii.

Învierea Domnului – învierea cea duhovnicească a lumii – a fost şi ea o primăvară cerească venită după o iarnă lungă, lungă de îngheţ şi moarte sufletească. Iudeii au căutat prin minciună să ţină mai departe primăvara şi viaţa în mormânt. Dar viaţa a biruit. Nimic n-a mai putut împiedica biruinţa ei. Viaţa a pus sub picioarele ei moartea, strigând triumfător: Unde îţi este, o, moarte, boldul tău? (I Cor. 15, 55) (mai mult…)

I-au mântuit clopotele Învierii

Istoria a păstrat o întâmplare cu mult înţeles pentru Praznicul Paştilor.

Era în timpul când armatele lui Napoleon cucereau Europa. În dimineaţa Învierii din anul 1799, un general al lui Napoleon, Massena, apăru cu armata pe un munte din apropierea orăşelului Feldkirch din Austria.

Oraşul se umplu de spaimă. Consilierii oraşului fură de părere că oraşul trebuie imediat predat vrăjmaşului.

Dar un bătrân preot din oraş fu contra, astfel grăind: Iubiţii mei, astăzi este Ziua Învierii. Să lăsăm clopotele tuturor bisericilor să răsune. Să ne strângem cu toţii la rugăciune, iar grija oraşului să o lăsăm în seama Domnului. Noi trebuie să cunoaştem nu numai slăbiciunile noastre, ci şi puterea lui Dumnezeu.

Propunerea fu primită, clopotele începură să vuiască cu glas mare. Străzile se umplură de credincioşi care se strângeau la biserică. (mai mult…)

Mântuit prin jertfa unui mieluşel

În imaginea de mai jos se vede o întâmplare care aievea a şi avut loc, în anul 1902, într-un orăşel din ţinutul Ruhr din Germania.

Un muncitor lucra pe acoperişul unei clădiri. Deodată trecătorii observară cu groază că muncitorul se clatină şi începe a se prăbuşi.

– E pierdut! Strigară cu toţii. Muncitorul cădea de la o mare înălţime.

– Vai mie, soţul meu!… Vai mie, copiii mei!… striga deznădăjduită soţia lui.

Muncitorul cade pe pământ. Dar, o minune. În clipa următoare se ridică. Nu i se întâmplase nimic.

În timpul căderii, tocmai păştea pe lângă clădire o oaie cu mieluşelul ei. Muncitorul cade cu spatele tocmai în spatele mieluşelului. Mieluşelul se îndoaie, se frânge; sângele-i stropeşte pământul, dar îl apără pe cel căzut de o moarte sigură. Trupuşorul lui se face o apărare moale, o pernă moale pentru cel căzut. Fără aceas­tă apărare, cel căzut s-ar fi zdrobit, dar în locu-i a fost zdrobit mieluşelul. A scăpat de la moarte prin moartea unui mieluşel. (mai mult…)

CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI DIN EVANGHELIA DIN ZIUA DE PAŞTI

Iar câţi L-au primit pe El, le-a dat lor dreptul să se facă fiii lui Dumnezeu (cf. Ioan 1, 12).

 Cât de măreaţă este Evanghelia din ziua de Paşti! „La început era Cuvântul“… Dar cât de puţini sunt acei care pricep înţelesul ei cel adânc!

Evanghelia din ziua de Paşti stă alături de evanghelia facerii lumii, din capul Bibliei: „La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul“. Căci în ambele este vorba despre facerea lumii. În cea dintâi este vorba despre facerea lumii celei văzute. Iar în a doua, în evanghelia din ziua de Paşti, este vorba despre facerea din nou a lumii, a celei sufleteşti, pe care o stricase păcatul lui Adam.

Pentru omenirea cea căzută în păcat şi pierire, „S‑a făcut trup Cuvântul lui Dumnezeu“, adică a luat chip de om Iisus, Fiul lui Dumnezeu. Şi S-a coborât la noi, a suferit pentru noi, S-a răstignit şi a murit pentru noi şi – prin jertfa aceasta – ne-a redat iarăşi lui Dumnezeu, dându-ne iarăşi dreptul de a fi şi a ne numi copiii Lui. Coborându-Se la noi, Fiul lui Dumnezeu ne-a lăsat lumina, ne-a lăsat darul, ne-a lăsat adevărul, ne-a lăsat via­ţa. (mai mult…)

HRISTOS A ÎNVIAT! – UN CÂNTEC DE BUCURIE ŞI DE BIRUINŢĂ

Ziua Învierii este, înainte de toate, un praznic de bucurie. Strămoşescul salut „Hristos a înviat!“ răsună ca un cântec de bucurie. El ne aduce vestea cea scumpă că puterea morţii a fost înfrântă. Învierea Mântuitorului ne-a trecut „din moarte la viaţă şi de pe pământ la cer“.

Praznicul Învierii este apoi un praznic de biruinţă.

Învierea Domnului este biruinţă deplină şi desăvârşită asupra întunericului, asupra păcatului, asupra vrăjmaşului diavol. Praznicul Învierii cuprinde în sine toate biruinţele pe care scumpul nostru Mântuitor le-a adus şi ni le-a lăsat în lume. (mai mult…)

TOŢI VOM ÎNVIA, DAR ÎN DOUĂ TABERE

Cei ce au făcut cele bune vor învia pentru viaţă, iar cei ce au făcut răul vor învia pentru judecată (Ioan 5, 29).

Ziua Învierii este ziua bucuriei. Prin învierea Dom­nului, prin moartea şi învierea Lui, toţi am primit făgăduinţa şi darul de a învia şi noi din morţi. Moartea nu ne va mai putea ţine în mormânt. Scrie aşa de frumos despre aceasta Apostolul Pavel la I Corin­teni, capitolul 15! Toţi vom învia – aceasta e parola de bucurie a Paştilor. Numai că parola aceasta aduce şi un cuvânt greu. Toţi vom învia – dar în două tabere. Iar aceste două tabere le-a arătat Însuşi Mântuitorul: „Amin, amin zic vouă că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu… şi cei ce au făcut binele vor învia pentru viaţă, iar cei ce au făcut răul vor învia pentru judecată (Ioan 5, 25-29). În una din aceste două tabere vom fi şi noi – aşa după cum trăim în viaţa aceasta.

Pentru cei ce trăiesc o viaţă fără Dumnezeu în lume, pentru cei ce trăiesc în lume şi în desfătările ei, ziua Învierii ce le-ar putea altceva aduce decât sinistra aducere-aminte că vor învia pentru judecată? Clopotele Învierii la unii le cântă de viaţă, la alţii de moarte.

Ferice de cel care trăieşte o viaţă cu Domnul. El va muri în Domnul, va învia în Domnul şi va trăi cu El în vecii vecilor. Amin.

Părintele Iosif Trifa, din „La Învierea Domnului”
Editura «Oastea Domnului», Sibiu, 2002

LA ÎNVIERE, PRIN MOARTEA ŞI ÎNGROPAREA NOASTRĂ ÎN HRISTOS

„Amin, amin zic vouă, dacă grăuntele de grâu care a căzut pe pământ nu moare, rămâne singur; dar dacă moare, aduce multă roadă“ (Ioan 12, 24-25).

 Cât de simplu şi cât de adânc a lămurit Mântuitorul moartea şi învierea Sa prin asemănarea grăuntelui de grâu! Cât de simplu şi cât de adânc le-a arătat Apostolilor şi lumii întregi pentru ce a trebuit să moară! Întocmai ca grăuntele de grâu, El a trebuit să moară ca să dea altora viaţă.

Moartea, Jertfa Mântuitorului, este miezul creştinismului. Moartea lui Hristos – zicea un vestit predicator – este viaţa învăţăturii Sale. (mai mult…)

Praznicul Învierii este praznicul Mielului

Paştile – anafora – pe care le mâncăm în Ziua Învierii închipuie pe Mielul Cel ce S-a jertfit pentru noi şi învierea noastră la o via­ţă nouă.

Praznicul Învierii es­te praznicul Mielului, praz­nicul adu­cerii-amin­te că Mielul lui Dumnezeu a murit pentru păcatele noastre şi prin moar­tea Lui am scăpat din robie la libertate şi din moarte la viaţă.

Alături de „Hris­tos a înviat!“, în Ziua Învierii ar trebui să răsune şi cântarea „Slă­vit să fie Mielul!“, căci prin El şi jertfa Lui am scăpat din moarte şi osândă.

Noi suntem în chipul muncitorului din Ruhr. Toţi suntem într-o neîncetată alunecare şi prăbuşire în moar­te şi păcat. Ce s-ar alege de noi dacă dedesubtul căderii noastre n-ar fi Mielul lui Dumnezeu, Cel care moare pentru noi şi ne scapă prin moartea Lui? (mai mult…)

  • 1
  • 2