Home Lumina Iubitului Fiu

Lumina Iubitului Fiu

PĂRINŢII NOŞTRI…

1. În urma părinţilor noştri au rămas cele mai frumoase sălaşe de rugăciune, biserici, schituri, paraclise, cruci, mănăstiri…
Aceste dovezi văzute arată marea lor credinţă şi adânca lor închinare…
Iar noi, nevrednicii, nu suntem în stare nici măcar să le păstrăm!

2. Nu-i de-ajuns să vezi,
nu-i de-ajuns să afli numai câteva adevăruri începătoare,
ci trebuie să mergi până la credinţă.
Cele ce se văd trebuie să te ducă spre cele ce nu se văd.
Legea trebuie să te conducă spre Har,
Proorocii trebuie să te conducă până la Hristos.
El este ţinta. Şi El trebuie să fie! (mai mult…)

error

Dacă aţi fi orbi faţă de lume…

13. Dacă aţi fi orbi faţă de lume, atunci aţi fi ca unii care nici n-ar fi făptuit păcatul, fiindcă ceea ce nu poţi vedea, nu poţi nici dori.

14. O, dacă aţi fi orbi faţă de diavolul, atunci n-aţi avea păcat faţă de Iisus.
Dar, dacă cu voinţa şi cu ştiinţa voastră sunteţi orbi faţă de Iisus, cum să nu aveţi păcat?
Căci toate celelalte păcate izvorăsc din acesta unul. (mai mult…)

error

Hristos poate realiza imposibilul

16. Totul este cu putinţă celui ce crede şi se roagă.
Numai dacă sufletul este credincios statornic şi dacă rugăciunea lui este stăruitoare.
Căci când omul credincios luptă cu Dumnezeu aşa, omul totdeauna Îl biruie pe Dumnezeu prin rugăciune.
Fiindcă Dumnezeu este iubire, iar iubirea nu rezistă rugăciunii.

17. Hristos poate realiza imposibilul. (mai mult…)

error

Celui care vrea să creadă îi ajunge o singură mărturie.

8. Dar nu-i nevoie neapărat ca cineva să cunoască ştiinţa şi arta, ca să afle dovezi despre Hristos.
Lucrările pe care Hristos le face neîncetat şi pretutindeni vorbesc ele însele despre El fiecărui om, prin toate simţurile fiinţei lui.
Biblia spune: Fiindcă tot ce se poate cunoaşte des-pre Dumnezeu le este descoperit în ei înşişi. Pentru că le-a fost arătat de Dumnezeu. Aşa că nimeni nu se poate dezvinovăţi (Rom 1, 19-20).

9. Priviţi cerul înstelat al nopţii şi ascultaţi… Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui (Ps 19, 1).
Priviţi dealurile înverzite şi câmpiile roditoare…
marea întinsă, furtuna dezlănţuită, pădurile vuind, izvorul nesecat, florile colorate, păsările hrănite de El în gheţuri.
Da, totul, totul mărturiseşte despre El (Ps 19, 4). (mai mult…)

error

Hristos are viaţa în Sine şi o dă cui vrea

Cum a apărut viaţa în lume? Ce este ea în sine şi care este izvorul ei?
Asta încă nimeni, în afară de Hristos, n-a mai îndrăznit să spună că ştie sigur. Fiindcă El este viaţa. Viaţa de orice fel.

În Hristos eram! În El era viaţa noastră înainte de a fi. În Hristos era viaţa noastră şi nu numai a noastră, ci şi a tuturor copiilor Săi credincioşi. Viaţa întregii Sale Bisericii vii, căci Hristos are viaţa în Sine şi o dă cui vrea. În El era şi viaţa noastră duhovnicească pe care o simţim acum în noi. Şi pe care o trăim mai puternic şi mai din plin chiar decât viaţa şi mişcarea astalaltă, trupească. Şi toate gândurile noastre noi erau în El (Col 1, 16).
Nu ştim noi oare că atunci când avem părtăşie cu Hristos simţim atât de puternică trăirea aceasta în noi, asemenea fiorului care ne pătrunde prin tot trupul la atingerea unui fir de curent?

O, noi ştim că Hristos are viaţa în Sine! Căci ştim că noi eram morţi înainte de a ne atinge El. Iar El ne-a înviat.
Ştim că noi, ca şi tot ce este, cu cât stăm în El, suntem vii. Ştim, fiindcă tot ce e izvorât din Hristos este viu şi roditor.
Şi numai aceasta este aşa. (mai mult…)

error

Primirea lui Hristos

1 – Existã un singur rãu: lepãdarea de Hristos (Ioan 3, 36).
Toate celelalte rele de pe lume, de orice fel, vin din acesta.
Și Judecata va sta numai în acest singur lucru: dacã oamenii L-au primit pe Hristos. Sau dacã nu L-au primit (Matei 25, 35-46).

2 – Pentru cei care L-au primit pe Hristos, chiar acest lucru este un merit atât de mare încât le-a acoperit toate pãcatele.
Pentru cei care nu L-au primit pe Domnul, acest singur lucru este un pãcat atât de mare încât le-a acoperit toate meritele.

3 – Chiar dacã milioane și milioane multe de ani ar fi sã treacã dupã moartea ta, pânã va veni Ziua Judecãții, chiar dacã și orice amintire despre tine se va fi uitat, chiar dacã nici cruce, nici iarbã nu vei mai avea pe mormântul tãu, și chiar dacã ai fost îngropat în fundul apelor mãrilor, sau chiar dacã ai fost mâncat de fiarele sãlbatice, ori chiar dacã ai fost prefãcut în cenușã de flãcãri, și chiar dacã trupul tãu a fost mãcinat și nimicit de vremi și de viermi, – Tu totuși nu ești nimicit. Pentru cã nimic nu se pierde, ci numai se transformã. (mai mult…)

error

Hristos nimicește ura și dezbinarea – oriunde ajunge El.

13 – Hristos nimicește ura și dezbinarea – oriunde ajunge El.
El este Pacea – care din doi totdeauna face unul. Care apropie pe cei depãrtați, care împacã pe cei certați, care acopere prãpãstiile, care nimicește vrãjmãșiile, – care trece peste orice deosebire dintre suflete.
Aceasta o face Hristos oriunde este primit și ascultat sincer.

14 – Oriunde se ridicã ziduri despãrțitoare, priviți bine și veți vedea cã diavolul este acela ce le ridicã – și pãcatul.
Cãci numai pãcatul dezbinã – și ceea ce este din pãcat.
Dumnezeu și Cuvântul Lui nu desparte ci unește sufletele oamenilor.
Nu versetele sfinte fac dezbinarea – ci pãcatul, trufia, neascultarea și ura, o fac.
Hristos Se aratã totdeauna ca sã nimiceascã lucrãrile diavolului.
Ajutați-L pe Hristos – și nu pe Satana. (mai mult…)

error

Durerea înfrânge totdeauna mândria din om.

12 – Durerea înfrânge totdeauna mândria din om.
Bunãtatea Tatãlui Ceresc, nu trimite și nu îngãduie cu bucurie în viața oamenilor necazurile și durerea.
Însã pentru mântuirea sufletului sãu, omul trebuie uneori sã fie și cercetat de durere și de întristare.

13 – Când este sãnãtos și îi merge bine, omul totdeauna este “îmbrãcat”. Este “cineva”. E totdeauna o “autoritate”.
Când ajunge însã în durere și în primejdie, atunci e gol, e dezbrãcat de trufie, atunci rãmâne numai om!

14 – Când omul e “autoritate” atunci n-are nici inimã, nici iubire, nici bunãtate, atunci nu este om.
Acestea – gândește el – nu se potrivesc la “titlu”. Și adesea n-are nici creier, nici minte, ca sã judece ce face. Cãci se închipuie supraom. (mai mult…)

error

ADEVĂRATA CREDINŢĂ

1. Credinţa care nu te face să porneşti nu-i credinţă.
Dacă tu cu adevărat crezi în Hristos şi în Cuvântul Său, dacă crezi în Evanghelia şi în Dumnezeirea Sa, dacă crezi în judecata şi în răsplata Lui, atunci neapărat trebuie să porneşti.
Să porneşti pe calea întoarcerii din păcate la Dumnezeu,
să porneşti pe calea căinţei, a înfrânării şi a mântuirii,
să porneşti prin rugăciune, prin lacrimi, prin ascultare, prin binefaceri, prin iubire.
Să porneşti acum, să porneşti convins, să porneşti voios.
Să porneşti pentru tine, pentru ai tăi şi pentru alţii.

2. Părinte credincios, oare fiul tău este sănătos sufleteşte?
Oare fiul tău crede în Domnul şi face el parte cu ascultare dintre fiii Domnului, sau nu?
Dacă nu, ce faci tu, mamă, ce faci tu, tatăl lui, ce faceţi voi pentru el? Alergaţi voi oare la Domnul, stăruind în rugăciune şi aşteptând cu răbdare izbăvirea Lui, – sau nici nu vă pasă de pierzarea fiului vostru? (mai mult…)

error

Trebuie să intrăm pe Uşa Naşterii din nou.

Fiecare credincios a avut cândva – sau mai are încă – o familie duhovnicească în mijlocul căreia s-a născut din nou prin harul lui Dumnezeu.
În ea a gustat el – sau mai gustă încă – dulceaţa dragostei dintâi şi fericirea părtăşiei frăţeşti…
Dar pe care mulţi nu ştiu să o preţuiască.
Şi fac totul ca s-o întristeze, ca s-o dezbine, ca s-o slăbească şi s-o facă de ruşine.
Ce plată îngrozitoare vor lua toţi cei ce fac răul!
(pag. 19)
*

Dar pornind pe drumul credinţei, noi trebuie să ştim că am pătruns într-o lume nouă, în care lucrurile nu se văd şi nu se mai petrec după gândurile fireşti. Şi după căile dinainte.
Că totul se petrece după un fel nou, printr-o lucrare nouă, după o rânduială nouă şi după o raţiune nouă.
După rânduiala Duhului Sfânt, pe care o putem pricepe numai prin credinţă.
Aici apa nu se mai scoate cu găleata din fântână, ci cu toiagul din stâncă.
Nu se mai vindecă boala cu un tratament medical, ci cu un cuvânt minunat.
Nu se mai iese din temniţă cu chei, ci cu îngeri (Exod 17, 6; Lc 5, 24-25; Fapte 12, 7-10).
(pag. 21) (mai mult…)

error