Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Moise Velescu

Moise Velescu

Dar ce noapte a fost aceasta? Numele de „Slăbănogul Oastei“ sau a cui este Oastea Domnului

Mă întorc de la un examen duhovnicesc, de la cel mai greu examen duhovnicesc pe care l-am avut în viaţa mea cea duhovnicească.

Am trecut prin o noapte teribilă. Boala mă secătuise cu totul. Suferinţa, deznădejdea şi ispita făcuseră noapte. Parcă cerul mă părăsise ca pe Iov, mă lăsase în mâna ispitei. Satana îmi punea degetul şi gândul pe cuvântul de la Moise: „Decât să Te porţi aşa cu mine, mai bine omoară‑mă“ (Numeri 11, 15) şi mă îndemna să zic ca Iov: „Când se va sfârşi noaptea aceasta?… Mai bine moartea decât aceste oase“ (Iov cap. 7).

O, cât de slab am fost în examenul de la Davos! De nu-mi veneau în ajutor rugăciunile ostaşilor, poate că rămâneam pentru totdeauna într-un mormânt din Elveţia.

În „şcoala“ de la Davos, Domnul m-a umilit din nou, ca să înţeleg din nou şi să spun tuturor, pe tot locul, că Oastea nu este a mea, un vas netrebnic şi slăbănog. În noaptea de la Davos, Domnul mi-a spus din nou răspicat, că Oastea nu este a mea, a oamenilor, ci este a lui Dumnezeu. (mai mult…)

Trăiți-l pe Părintele Iosif!

Crucea din turnul Catedralei: o minune!

La locul unde am stat acolo – pe un scaun – printre clădiri, aşa frumos se vede partea de sus a turnului Catedralei şi Crucea. Şi toţi parcă suntem la umbra Crucii Lui însângerate. Nimic mai frumos! E o minune!

După ce Domnul ne-a răcorit puţin, acum, razele soarelui, ca un dulce botez, au făcut să strălucească Crucea, care, altădată, era însângerată. Şi m-am gândit: nu pot să nu vă împărtăşesc bucuria prin care ne-am văzut, pare-se, cu toţi aşezaţi la picioarele Crucii Lui, să ascultăm Cuvântul Lui, întocmai ca altădată ucenicii Lui şi mulţimile care aveau nevoie de Cuvântul lui Dumnezeu, cum avem şi noi şi cum are toată lumea. Totuşi, procentul nostru e mic faţă de o ţară cu milioane de locuitori, cum spunea un frate mai înainte, Iar pentru aceasta nu poate fi vinovat nici Dumnezeu, nici Hristos, nici Crucea Lui. Numai noi putem fi vinovaţi. Şi atuncea cred că, pentru bucuria sărbătorilor, avem şi obligaţia să ne verificăm. (mai mult…)

Comemorarea fratelui Moise Velescu, la 11 ani de la trecerea sa la Domnul

Cu binecuvântarea şi participarea ÎPS Sale Timotei, Arhiepiscopul Aradului, duminică, 3 martie, a.c., va avea loc Adunarea de comemorare a fratelui Moise Velescu, la biserica ortodoxă din cartierul Grădişte, municipiul Arad, la împlinirea a 11 ani de la trecerea sa la Domnul.

Programul va începe cu Sfânta Liturghie, la care va participa şi ÎPS Sa Timotei, după care se va oficia slujba de parastas pentru sufletul fratelui Moise, al surorii Eliţa, soţia sa, precum şi pentru al înaintaşilor Oastei. Urmează deplasarea la mormântul fratelui Moise, unde se va ţine un scurt program duhovnicesc, urmând ca, între orele 15:00 – 18:00, să aibă loc, tot la biserica din cartierul Grădişte, Adunarea propriu-zisă de comemorare a înaintaşului nostru drag, la care, de asemenea, va participa şi ÎPS Sa Timotei.

Aşteptăm cu bucurie participarea a cât mai mulţi preoţi, fraţi şi surori din toată ţara!…

Familia şi Adunarea Oastei Domnului din Arad

 

ÎN TAINICA NOAPTE DIN 25-26 IANUARIE

Era în timpul când „lămuririle” căutau să-mi ia viaţa şi zestrea morală. Mă gândeam în mine: Doamne, ce se va alege de mine şi de truda mea? Sunt bolnav şi s-ar putea întâmpla să închid pentru totdeauna ochii, zdrobit de mâhnire. Iar a grăi şi a mă apăra nu pot, fiind oprit cu forţa publică.

Îmi venea să-mi strâng în braţe cărţile, să le sărut, să strig: dragele mele cărţi şi tâlcuiri… pentru voi am muncit… pentru voi am trăit… pentru voi mi-am pierdut sănăta­tea… şi acum va trebui să vă las orfane, izbite de atacuri, batjocorite… tot ce am clădit eu cu voi în sufletele cititorilor se va îndoi, se va clătina, se va zdruncina…

Era seara din 25 spre 26 ianuarie şi am pus mâna pe Biblie şi pe Psaltire, să mă mângâi cu Cuvântul lui Dumnezeu. Dar orice mângâiere părea zadarnică. Era pentru prima dată în viaţa mea când nu mă mai puteam mângâia cu Cuvântul lui Dumnezeu. Parcă îmi trebuia ceva mai mult decât atât. Am adormit plângând, cu perina udă de lacrimi. (mai mult…)

Aduceri aminte: 6 ianuarie 1935 a apărut foaia «Isus Biruitorul».

 ÎNAINTE CU IISUS BIRUITORUL

Fraţi ostaşi, porniţi la luptă
cu nădejde-n Cel din cer,
înaintea noastră merge
Cel ce vina lumii şterge,
deci priviţi cu toţii Sus!
Calea lui Satan e ruptă,
înainte, fraţi, la luptă,
înainte, cu Iisus!…
Trecem azi prin grele clipe,
vom avea de suferit;
dar ostaşul e să lupte
şi să meargă înainte,
cu privirea la Iisus.
Moartea cade, iadul plânge,
Satan mâinile îşi frânge,
dar nainte cu Iisus!

Nu ne înspăimântă moartea,
frica a pierit din noi.
Înainte tot poporul
cu Iisus Biruitorul,
înainte cu Iisus!
Cine vrea să lupte: vie!
Iar fricoşii să rămâie;
noi, nainte cu Iisus!

Lipsa nu ne înspăimântă,
suferinţa, nici atât.
Cine e ostaş să vie,
trădătorii să rămâie,
noi luptăm pentru Iisus!
Ţelul nostru şi tot dorul
e Iisus Biruitorul –
înainte cu Iisus!…

Lupta noastră grea-i de-acuma,
vom avea de dus nevoi;
însă cât trăi-va unul
nu ne-om da nicicând napoi,
ci vom merge cu Iisus.
Cine e ostaş să vie,
trădătorii să rămâie,
noi, nainte cu Iisus!

Profetul vremilor noastre. – Sibiu: Oastea Domnului, 1998, vol. 2.

 

În situaţia în care se afla Părintele Trifa, rămas singur, fără gazetă şi fiind lipsit de legătura cu fraţii de la fronturile Oastei Domnului, a scos o nouă foaie, cu numele «Isus Biruitorul».

Primul număr din această gazetă a apărut la data de 6. I. 1935, scris în 8 pagini, cu frumoase şi bogate tâlcuiri biblice.

În prima pagină, părintele scrie articolul „Înainte cu Iisus Biruitorul”, depănând duios şi dulce Drumul Crucii Lui, cerând de la Domnul lumină şi călăuzire de Sus, spre a se face numai voia Domnului.

Nu spune nimic fraţilor despre necazurile sale, despre izbucnirea conflictului de la Sibiu, lăsând toate în grija Domnului, zicând doar: „Tu, Doam­ne, vei arăta fraţilor mei, când vei afla Tu de bine, cum am ajuns la foaia aceasta”.

Dăm în continuare două articole care ni se par mai importante.

ÎNAINTE CU IISUS BIRUITORUL!

Iisuse, Preadulcele meu Mântuitor! Sunt 12 ani de când foloseşti în lucrarea Ta acest vas slab şi nevrednic. De multe ori, eu credeam că Tu, Doamne, ai isprăvit cu acest vas. Numai înainte cu câteva luni, îmi aşteptam intrarea în pământ. Dar Tu, Doamne – printr-o minune – m-ai întors din calea spre cimitir şi m-ai redat iarăşi luptei. Şi tocmai această minune pe mine mă înfricoşează. Ea parcă îmi spune că Tu, Doamne, mai vrei ceva cu mine, altcum m-ai fi lăsat să intru în pământ.

Tu ai strigat din nou pe robul Tău. Şi robul Tău răspunde: Aicea sunt, Doamne… „Iată-mă, Doamne” (Fapte 9, 10)… stau gata la orice îmi vei comanda Tu… stau gata şi de plug şi stau gata şi de jertfă. Cu lacrimi de foc eu Te rog, Iisuse Doamne, arată-mi voia Ta, arată-mi porunca Ta, mie şi fraţilor mei, pe care ne-ai strâns în jurul Crucii Tale. Noi nu ne înfricoşăm. Ştim că drumul ce ni-l arăţi nu poate fi altul decât drumul Crucii, drumul suferinţelor, drumul luptelor, drumul jertfelor.

Tu, Doamne, vei arăta fraţilor mei, când vei afla Tu de bine, cum am ajuns la foaia aceasta. Acum Îţi mulţumim că ne-ai cercetat din nou cu furtuna Ta, ca să ne aduci la acest «Isus Biruitorul»… la foaia aceasta care spune şi ea răspicat că tot ce s-a făcut la Oaste a fost, este şi va fi biruinţa Domnului. Noi am luptat şi El a biruit.

Fraţii mei! Plecăm din nou la luptă cu acest «Isus Biruitorul». Plecăm din nou la luptă, gata de orice jertfă. Pentru Tine, Doamne, suntem gata să jertfim totul, până şi preţul cel mic al vieţii noastre. Plecăm din nou la luptă şi nu ne înfricoşăm de nimic. Până când Iisus Biruitorul Se află în fruntea noastră, de cine ne vom teme?

Aicea suntem, Doamne, la picioarele Crucii Tale şi aşteptăm voia Ta şi porunca Ta. Stăm gata şi pentru plug, şi pentru jertfă. Du-ne la biruinţă prin foc, prin furtuni, prin lupte şi jertfe. În orice noapte am ajunge, arată-ne cu litere de foc porunca Ta că „noi trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni” (Fapte 5, 29).

La luptă, fraţi ostaşi, la luptă! Cu Iisus Biruitorul înainte!

Iisuse Doamne, suntem în drum spre Canaan… prin „pustie”… prin ţara luptelor. Dă-ne neîncetat apă din stâncă, „mană din cer” şi biruinţă asupra lui „Amalec” (firea cea veche). Condu-ne cu „stâlp de foc” şi „nor luminos”, ca să păşim înainte cântând, luptând şi biruind – până vom trece Iordanul şi vom intra în „Canaanul” ce ni l-ai pregătit, ca să trăim cu Tine în vecii vecilor. Amin.

Preotul Iosif Trifa

(«Isus Biruitorul» nr. 1 / 6 ianuarie 1935, pag. 1

şi «Ostaşul Domnului» nr. 1-2 / 1-15 ianuarie 1935, pag. 1-2)

SĂ ÎNAINTĂM MAI DEPARTE ŞI CU CĂLĂTORIA SPRE CANAAN, SPRE ŢARA FĂGĂDUINŢEI

„Şi au zis: «Să ne alegem o căpetenie şi să ne întoarcem în Egipt!»” (Num 14, 4).

 

(…) O viaţă întreagă de călătorie prin pustie, de lupte, de frământări, de suferinţă – acesta e şi azi drumul spre Canaan, spre Ţara Făgăduinţei. Drumul spre Canaan e drumul Crucii, e drumul luptelor şi jertfelor.

(…) Ceea ce trece ca un fir roşu prin călătoria israelitenilor spre Canaan e ispita întoarcerii înapoi, în Egipt.

În frământările israelitenilor de a se întoarce în Egipt, Biblia a pus marile frământări ale mântuirii sufle­teşti. A pus marea luptă ce se dă între firea cea nouă şi cea veche, omul cel lumesc şi cel duhovnicesc.

Când pleci la drumul mântuirii se dă o luptă înverşunată între a­ceste două lumi. Firea cea veche te îndeamnă să rămâi lângă oalele lui Faraon – firea cea nouă te cheamă să pleci spre Canaan.

Ai învins? Ai plecat la drumul mântuirii? Nu uita, vei avea, negreşit, de furcă şi pe mai departe cu firea cea veche. Ea se va „răscula” din nou. Ea îţi va spune mereu că „era mai bine în Egipt”. Şi te va chema mereu să te întorci în Egipt.

(…) S-alungi ispita, fugind din calea ei, acolo unde nu te mai poate a­junge: la picioarele crucii.

Scumpii mei fraţi ostaşi!

Aţi plecat din Egipt, sunteţi departe prin pustie? Privegheaţi, vă zic vouă, şi iar privegheaţi. Căci diavolul Faraon e pe urmele noastre. „Faraon” acesta nu s-a înecat în Marea Roşie, ci se ţine pe urmele noastre. Se ţine cu oalele lui, cu carnea lui, cu ispitele lui.

Fraţii mei, luaţi aminte, aici se dă lupta mântuirii. Aici se dă şi lupta Oastei: a merge înainte sau a te întoarce înapoi. Aici cade sau biruie un ostaş al Domnului.

Cea mai mare primejdie pentru călătoria mântuirii noastre este che­marea să ne întoarcem înapoi în Egipt. Şi această chemare vine în două feluri. Ea vine mai întâi din lăuntrul nostru. Ne cheamă înapoi firea noastră cea veche, omul no­stru cel vechi.

Fraţii mei, luaţi aminte, mai curând ori mai târziu şi Oastea va trece, va trebui să treacă, prin locul de la Numeri 14, 4. Mai curând ori mai târziu, veţi auzi glasuri care vor striga răspicat: „Oastea asta şi-a făcut de cap… ne-a spart liniştea satelor… ne-a stricat obiceiurile… a făcut împerecheri… trebuie neapărat luate măsuri de îndreptare contra ei şi contra ostaşilor.

Şi atunci se vor ridica şi din tabăra Oastei cei care n-au ieşit su­fleteşte din Egipt şi vor striga şi ei cu tărie: „În felul acesta nu mai merge cu Oastea… noi credeam să avem linişte şi, când colo, iată, acum suntem în război cu toată lumea… Să ne alegem o altă că­petenie… Ne trebuie o conducere nouă, care să ne aducă iar liniştea şi pacea pe care o aveam înainte… că noi vrem să trăim în pace cu toţi şi cu toate”.

Şi atunci se vor alege cele două tabere. Unii îşi vor alege o altă căpetenie şi vor pleca înapoi în Egipt, ca să scape de „pustie” şi să aibă linişte şi pace cu toţi şi cu toate.

Iar de cealaltă parte va rămâne „turma cea mică”.

Vor rămânea cei tari în Dom­nul, să păşească înainte pe drumul Crucii, prin pustia necazurilor, pri­goanelor, luptelor şi jertfelor.

Fraţii mei, suntem la o răspân­tie. Oastea se apropie de locul de la Ieşire 32, 26. Cine vrea să rămână cu Domnul să se dea la o parte şi să plece înainte. Cine vrea să rămână cu lumea să plece înapoi în Egipt.

Fraţii mei! „V-am spus de mai înainte că vom avea de suferit, ceea ce s-a şi întâmplat” (I Tes 3, 4). Şi se va mai întâmpla. „Pustia” cea mare abia de acum începe. Abia de acum intrăm în ea. „Fiţi tari în Domnul!” (I Cor 15, 58). Păşiţi cu curaj înainte, pe drumul Crucii.

Mai curând ori mai târziu, zdro­bit de greutatea luptei, eu, iubiţii mei, voi rămânea pe un Nebo. Dar voi să mergeţi înainte, în numele Domnului. Să luptaţi înainte, în nu­mele Domnului. Pentru ca, pe urmă, să ne întâlnim cu toţii în Canaanul cel făgăduit, în Ierusalimul cel ceresc.

O, ce bucurie sfântă vom avea atunci! Ne vom spune toate câte am suferit şi Domnul ne va mân­gâia ca pe copilaşii Lui. Şi vom auzi atunci scumpa Lui făgăduinţă: „Fiilor, ştiu faptele voastre, oste­neala voastră, răbdarea voastră” (Apoc 2, 2)… Intraţi acum în bucuria şi odihna Mea…

Deci, la luptă, fraţi ostaşi, la luptă!!

(«Isus Biruitorul»  nr. 1 / 6 ianuarie 1935, pag. 5)

 

Profetul vremilor noastre. – Sibiu: Oastea Domnului, 1998, vol. 4.

Însemnări ale Părintelui Iosif – ANUL 1922

«Lumina Satelor»

Dăm mai jos două însemnări ale Părintelui Iosif, spre a putea înţelege cele ce urmează:

 

În căutarea unui post

În situaţia grea de preot văduv la ţară, îmi căutam, prin anii 1920-1921, un post la oraş.

Era să mă duc la Cluj într-un post pe care mi-l recomanda pr. profesor universitar I. Lupaş. Dar, venind la Sibiu cu prilejul unui congres, Î.P.S. Sa Mitropolitul Nicolae, înţelegând că vreau să plec de la ţară, m-a chemat la Sibiu în postul de duhovnic la Academia Teologică. În acest post am venit la Sibiu în toamna anului 1921. Pe vremea aceea, eram deja un nume cunoscut şi apreciat din scrisul meu de pe la diferite ziare şi reviste. Aveam tipărită chiar şi o carte de predici, „Spre Canaan“. Această activitate îmi deschidea multe căi să pot ieşi la larg dintr-o parohie de munte. (mai mult…)

ÎNDEMNUL DE DINCOLO DE MORMÂNT

Vorbirea fratelui Moise Velescu
de la adunarea de comemorare a fratelui Popa Petru, Săucani – 21 iunie 1992

 

În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

Slăvit să fie Domnul!

Cucernici părinţi, dragii noştri din familia fratelui Petru şi iubiţi fraţi şi surori!

Mulţumim din toată inima Domnului Dumnezeu că am putut să ne achităm – într-o măsură mică, sigur – de obligaţia pe care o avem mereu şi mereu… şi o vom avea mereu faţă de cei care ne-au lăsat urmele (sigur, după cele ale Mântuitorului) pe care să putem merge negreşit spre Patria Cerească şi spre odihna despre care s-a cântat de la început aci, la parastasul fratelui Petru. Pentru că finalul întregii noastre oboseli şi vieţi trecătoare de aici ar trebui să fie odihna, ca după o zi de muncă, aşa cum am cântat cântarea fratelui Traian… cu Rut. (mai mult…)

Salvarea mea, salvarea ta, salvarea Bisericii şi a neamului nostru, precum şi a lumii întregi este Iisus Hristos cel Răstignit

La data de 1 ianuarie 1923, a sunat mobilizarea. Sub steagul Oastea s‑au înrolat până la sfârşitul anului 1926 peste cinci mii de suflete. La data de 1 ianuarie 1927, prin cartea „Intraţi în Oastea Domnului», s-a declarat în scris război contra diavolului.

Pe faţă, în văzul lumii întregi şi în auzul tuturor, Părintele Iosif apare în public cu această „declaraţie de război“ contra diavolului, contra celui mai mare duşman al neamului omenesc şi al viitorului acestui neam. Sunt puţini în lume cei care au avut inspiraţia, lumina şi acest sfânt curaj să facă o astfel de declaraţie împotriva celui mai cumplit vrăjmaş şi tiran al omenirii. (mai mult…)

Vino la Iisus

Vino la Iisus chiar dacă
trebuie să treci prin foc,
până n-ai ajuns la Domnul
nu te linişti deloc;
nu te linişti, nu te linişti,
până n-ai ajuns la Domnul
nu te linişti deloc.

Vino la Iisus chiar dacă
te desparţi de toţi cei dragi,
face, pentru mântuire,
orişice necaz să tragi;
orişice necaz, orişice necaz,
face, pentru mântuire,
orişice necaz să tragi. (mai mult…)

De nu se va naşte cineva de sus

Amin, amin zic ţie, Nicodime – a zis Iisus – de nu se va naşte cineva de sus, nu va vedea Împărăţia lui Dumnezeu. Zise către El Nicodim: Cum poate omul să se nască fiind bătrân? Au doară a doua oară să intre în pântecele maicii sale să se nască? Răspuns-a Iisus: Amin, amin grăiesc ţie, de nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în Împărăţia lui Dumnezeu. Nu te mira că zic ţie că trebuie să vă naşteţi de sus. (mai mult…)