Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Numele Biruitorului

Numele Biruitorului

NEVINOVAŢII LUI DUMNEZEU

1. Nevinovaţii lui Dumnezeu se silesc să facă cel mai puţin rău pe lume
şi cel mai curat bine posibil la nivelul lor.
De aceea ei sunt apăraţi de Dumnezeu
împotriva oricui îi asupresc.
Nu-l asupri pe cel nevinovat, căci te va osândi Apărătorul lui!

2. Omule care eşti pentru o clipă pe un scaun mai înalt,
pe care ieri n-ai fost
şi pe care mâine sigur nu vei mai fi,
– ia foarte bine seama ce faci tu cu puterea pe care o ai în mână acum.
Cea mai mare grijă să o ai să nu osândeşti pe nici un nevinovat!

3. Fapta ta ţine o clipă, dar urmările ei pot fi veşnice.
Puterea ta poate ţine numai o zi, dar ceea ce faci acum contează pe veşnicie.
Nu te îmbăta nici de glorie,
nici de alcool,
nici de ură ori de răzbunare,
ca să faci nedreptate celor cinstiţi care îţi sunt aduşi ori vânduţi.
Nu le face nici un rău!
Ascultă sfatul acesta pe care Pilat nu l-a ascultat la timp şi-l plăteşte acum veşnic (Mt 27, 19). (mai mult…)

VRĂJMAŞII ŞI NECAZURILE

1. Având mulţi vrăjmaşi, desigur, ne putem aştepta la multe necazuri şi nenorociri în viaţa şi în lumea asta,
dar să ştim că pe acestea le vom avea numai aici, în lumea aceasta.
Când vom pleca din lume la Domnul, vom fi scăpaţi pe totdeauna de orice necazuri şi primejdii…
După aceea ne aşteaptă numai bucuria veşnică (Lc 16, 25).
Numai să avem răbdare şi credinţă până atunci!

2. Când un copil stă cu tatăl său ori cu mama sa, are mare grijă să se ţină cât mai aproape de ocrotitorul său.
Mai ales când trece prin locuri primejdioase sau necunoscute.
O, de-am avea şi noi grija asta lângă Domnul nostru!

3. De câte ori simte copilul sau vede o primejdie ori un vrăjmaş, cu grabă se ascunde cât mai aproape şi se alipeşte cât mai strâns de apărătorul său, de părintele şi de izbăvitorul său.
Din faţa fiecărui pericol fuge îndată şi se ascunde la adăpostul şi la apărarea părintelui său.
Cu cât este mai înţelept un copil în privinţa asta decât mulţi părinţi! (mai mult…)

OCHIUL ŞI LAUDA DOMNULUI

1. Temeţi-vă mereu numai de Ochiul cel Veşnic al Domnului! Căci dacă vă temeţi cu adevărat de El, puteţi să nu vă mai temeţi niciodată de nici un ochi!
Nici de al Şarpelui.
Nici de al Morţii.
Nici de al Judecăţii.

2. A putea să-L binecuvântezi pe Domnul în orice vreme
şi a-L putea lăuda în orice loc
şi în orice stare
este dovada unei mari şi adevărate vieţi de credinţă.
Dovada unei adânci şi sănătoase cunoaşteri a Lui… (mai mult…)

NUMELE BIRUITORULUI

1. Binecuvântat să fie Numele Domnului, Numele Biruitorului Iisus Hristos, căci atât de multe sfaturi,
sfătuiri şi conferinţe,
şi planuri, şi hotărâri puternice şi rele
ale multor neamuri, ale multor tirani, ale multor tronuri şi caste hrăpăreţe a răsturnat El!
Şi multe va mai răsturna încă, până la marele Nelegiuit pe care îl va spulbera cu suflarea gurii Sale şi îl va prăpădi cu arătarea Venirii Lui!

2. Multe sfaturi, chiar şi ale celor mai puternice neamuri, a răsturnat Dumnezeu, în scurta istorie a omului pe pământ.
Câte sfaturi „bine puse la punct” a zădărnicit Domnul chiar în ultima clipă,
dacă ceea ce urmăreau acestea era rău!
Printr-un mic amănunt, neprevăzut de ei, dar cunoscut lui Dumnezeu, totul a fost răsturnat, ori înainte, ori îndată.
Aşa va fi şi cu ultimele… Marele Biruitor Iisus Hristos le va nimici! (mai mult…)

Despre Maica Domnului toate Scripturile vorbesc …

11. Mulţi sunt acei tâlcuitori care au văzut în Psalmi, arătată în chip profetic, starea Preasfintei Fe-cioare Maria, Maica Domnului nostru Iisus Hristos,
care, prin alegerea cea tainică şi înţeleaptă a lui Dumnezeu (Isaia 7, 14; Mica 5, 3; Mt 1, 23-24; Gal 4, 4),
a fost rânduită mai dinainte să fie mijlocitoarea Întrupării Dumnezeieşti, spre împlinirea Voii lui Dumnezeu şi mântuirea tuturor oamenilor (I Tim 2, 4).

12. Maica Domnului Iisus, acest vas sfânt şi deosebit de ales, a fost mijlocul cel mai sfinţit şi folositor Stăpânului pentru Întruparea şi Lucrarea Sa sfântă,
de aceea este şi drept să se bucure de cea mai deosebită cinste dintre toţi aleşii lui Dumnezeu. (mai mult…)

VREMEA CHEMĂRII NOASTRE

”Are Hristos părtăşie cu tine prin participarea ta la jugul Lui, la suferinţa Lui, la lupta Lui?
Iei tu parte cu fapta, cu munca, cu lupta şi cu jertfa ta la purtarea poverilor lui Hristos şi la alor Lui pe pă-mânt?
Ascultă foarte atent la aceste întrebări!”

16. Ce părtăşie ai tu prin jertfă cu Hristos şi cum stărui tu în acest legământ sfânt?

1. Fiecare om şi fiecare popor îşi au de la Dumnezeu vremea chemării deosebite
şi vremea stăruitoare a cercetării spre mântuire.
Vai de cel ce nu cunoaşte vremea acestei cercetări!

2. Datoria fiecărui om este să fie atent la glasul Domnului
şi să se arate gata a asculta chemarea Lui atunci când o aude,
ca să nu rămână afară, în pedeapsa neascultării (Lc 19, 44).

3. De ce ai tot amânat şi tu mereu şi mai amâni încă întoarcerea ta la Dumnezeu?
Nu te temi că va veni o clipă în care pedeapsa neas-cultării te va ajunge pentru totdeauna?
Nu te temi de moarte şi de Judecata Lui?

4. De atâta vreme chemarea lui Dumnezeu ţi-a vorbit şi ţie în atâtea feluri!
Nu te temi oare de clipa în care ţi-ar vorbi pentru ultima dată?
O, vino azi, nu mai amâna!
Cine ştie dacă nu cumva aceasta este chiar ultima chemare… Deci întoarcete chiar acum!

5. Orice credincios este într-un legământ cu Dumnezeu.
Botezul este prima parte a legământului cu Dumnezeu, prin Iisus Hristos (I Ptr 3, 21), pe temeiul Jertfei Lui.
Naşterea din nou trebuie să fie a doua jumătate.
Numai aşa putem avea mântuirea întreagă!

6. Fiecare din Tainele Bisericii,
crezute şi mărturisite în dreapta credinţă a Evangheliei lui Hristos,
fiecare sunt câte o parte a unicului legământ sfânt cu Dumnezeu, pe temeiul aceleiaşi Jertfe Dumnezeieşti, poruncite în Cuvântul Lui,
pentru ca sufletul credincios, prin ele, să poată duce o viaţă plăcută voii sfinte a lui Dumnezeu.

7. Dar împărtăşirea cu Hristos prin suferinţa şi Jertfa Lui
şi părtăşia suferinţei şi a jertfei noastre la lucrarea Crucii Sale
sunt părţile cele şi mai adânci şi mai de preţ la legământul prin Jertfă cu Hristos-Dumnezeu (Flp 3, 10; II Cor 4, 10-11; II Tim 2, 11-12; I Ptr 4, 13-14).
8. Legământul deosebit pe care îl fac între om şi Dumnezeu pătimirile îndurate din pricina Numelui Său şi a Credinţei Sale este cel mai tare legământ.
Legământul închegat între Hristos şi sufletul martir prin îndelung-răbdarea suferinţelor şi nedreptăţilor pentru mărturia lui evanghelică (Apoc 1, 9 şi 6, 9) este cel mai sfânt dintre toate legămintele unui suflet omenesc.

9. Legământul acela care se sudează chiar în clipele celor mai fierbinţi suferinţe între sufletul care suferă ocara lui Hristos (Evr 13, 13)
şi Domnul său, Care este alături de el în foc (Isaia 43, 2; Dan 3, 25; Mt 18, 20),
– acesta este binecuvântatul, dumnezeiescul, unicul şi eternul legământ, cel mai ales pentru Dumnezeu dintre toate câte se pot face.
Acesta este Legământul care le încununează strălucit pe toate celelalte legăminte (II Tim 4, 6-8).

10. Desigur, nu toţi credincioşii ajung până la această parte a legământului cu Dumnezeu, adică până la sânge (Evr 12, 4).
Dar, într-un anumit fel, fiecare credincios adevărat trebuie să ducă o mare luptă de suferinţe:
pe de o parte, fiind pus ca o privelişte în mijlocul ocărilor lumii şi al necazurilor personale,
iar pe de altă parte, participând la jertfa lucrării lui Hristos, cu care s-a unit,
purtând sarcinile fraţilor săi aflaţi în mai grele stări ca el…
Şi ajutând la purtarea jugului lui Hristos.

11. Această părtăşie cu fapta la purtarea jugului lui Hristos (Mt 11, 29)
şi la suferinţele, la răbdarea şi la moartea Lui (II Tim 2, 11-12)
încheagă temeinic, între sufletul credincios şi Domnul său, cu Care trage la acelaşi jug, părtăşia cea mai înaltă a legământului celui mai înalt.

12. O, dragul meu, şi tu, poate, ai făcut cu Domnul multe legăminte, dar cărora nu le-ai fost credincios şi statornic aşa cum ar fi trebuit până astăzi.
Ai făcut legământul botezului, dar nu l-ai păstrat în curăţie
şi n-ai păstrat în curăţie nici celelalte tainice legăminte făcute în Biserică şi prin ea cu Dumnezeul tău.
Acum ce ai de gând să faci pe viitor?

13. Nu le-ai păstrat nici pe acele legăminte pe care le-ai făcut în mijlocul primejdiilor, când cereai să te iz-băvească Dumnezeu.
Nici pe cele făcute în rugăciunile tale, în cântările tale sau prin hotărârile spuse de gura ta în faţa multor martori (Evr 12, 1; II Tim 2, 2).
Cum stai în faţa acestor legăminte pe care tu cu gu-ra ta şi cu inima ta le-ai făcut?

14. Care este acum starea ta faţă de toate legămintele pe care le-ai făcut cu Dumnezeul tău?
Faţă de legământul tău prin jertfă cu Hristos, oare cum stai?
Nu fugi de confruntarea cu aceste întrebări!

15. Ai tu părtăşie cu Jertfa lui Hristos prin Sfânta Taină a Împărtăşirii?
Are Hristos părtăşie cu tine prin participarea ta la jugul Lui, la suferinţa Lui, la lupta Lui?
Iei tu parte cu fapta, cu munca, cu lupta şi cu jertfa ta la purtarea poverilor lui Hristos şi la alor Lui pe pă-mânt?
Ascultă foarte atent la aceste întrebări!

16. Ce părtăşie ai tu prin jertfă cu Hristos şi cum stărui tu în acest legământ sfânt?
Cercetează-te şi încearcă-te (II Cor 13, 5),
ca să vezi şi ce parte vei avea cu El la Slavă (Rom 8, 17-18).
Căci tocmai de acest legământ depinde slava ta.
Ceasul acesta este un ceas cutremurător, nu-l pier-de!

17. Nu numai rugăciunile şi jertfele celor făţarnici, prefăcuţi şi neîmplinitori cu fapta ai voii lui Dumnezeu sunt o urâciune înaintea Lui (Isaia 1, 11-15)…
şi nu numai posturile lor făţarnice Îi sunt nesuferite Domnului (Isaia 58, 4-5; Mt 6, 2 şi 5-6),
– ci tot ce iese dintr-o gură şi dintr-o inimă necin-stită în lăuntrul ei faţă de Hristos.

18. Multele înşiruiri de predici, de sfătuiri, de sentinţe, de îndrumări pe care le tot rosteşte cel trufaş şi prefăcut pentru alţii sau pentru altele, iar nu pentru sine însuşi,
– toate acestea vor fi şi vor rămâne o urâciune îna-intea Domnului, din pricina necurăţiei sale lăuntrice.

19. Cine învaţă pe alţii are, în primul rând, el însuşi datoria de conştiinţă, datoria neiertată şi veşnică în faţa adevărului pe care îl propovăduieşte, ca să se ţină de învăţătura propovăduită (Rom 12, 7).

20. Nu este o mai mare batjocură pentru Adevăr decât viaţa mincinoasă
şi comportarea nepotrivită cu spusele sale
ale aceluia care zice că propovăduieşte Adevărul.
O, Dumnezeule Adevărat, scapă totdeauna Lucrarea Ta şi Biserica Ta de astfel de propovăduitori!
Amin.

Numele Biruitorului / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2007

Cele trei părţi ale mântuirii

Iată ce lucrare dumnezeiască este naşterea din nou, adică zidirea unei noi inimi, curate, în cineva care ajunsese o ruină a păcatului! Prin naşterea din nou se pot face toate aceste minuni. Ea face o făptură nouă dintr-un mort… O construcţie nouă dintr-o ruină. O haină nouă dintr-o zdreanţă.

În cine nu s-au petrecut aceste două mari schimbări, adică:
trezirea conştiinţei, îngrozită de starea păcatului (cu o adâncă şi sinceră pocăinţă),
şi întoarcerea, stropită cu lacrimi amare şi întărită de un legământ puternic cu Dumnezeu, spre ascultarea neschimbată,
– în acela nu se va putea face nici cealaltă mare schimbare: inima cea nouă şi curată.
Iar fără această inimă nouă şi curată nimeni nu va putea vedea vreodată împărăţia lui Dumnezeu (Mt 18, 3; In 3, 3; I Ptr 2, 1-2).
Iată cele trei părţi ale mântuirii: (mai mult…)

O, vino azi, nu mai amâna!

De ce ai tot amânat şi tu mereu şi mai amâni încă întoarcerea ta la Dumnezeu?
Nu te temi că va veni o clipă în care pedeapsa neascultării te va ajunge pentru totdeauna?
Nu te temi de moarte şi de Judecata Lui?

De atâta vreme chemarea lui Dumnezeu ţi-a vorbit şi ţie în atâtea feluri!
Nu te temi oare de clipa în care ţi-ar vorbi pentru ultima dată?
O, vino azi, nu mai amâna!
Cine ştie dacă nu cumva aceasta este chiar ultima chemare… Deci întoar-ce te chiar acum!

Orice credincios este într-un legământ cu Dumnezeu.
Botezul este prima parte a legământului cu Dumnezeu, prin Iisus Hristos (I Ptr 3, 21), pe temeiul Jertfei Lui.
Naşterea din nou trebuie să fie a doua jumătate.
Numai aşa putem avea mântuirea întreagă!

Traian Dorz, din ”Numele biruitorului”, pag. 169-170

FĂ-ŢI DATORIA TA (II)

12. Pe omul care cobora din Ierusalim spre Ierihon şi care a căzut între tâlhari nu l-a putut ridica decât mi-lostivul Samaritean care s-a aplecat spre el, de lângă el.
S-a aplecat ca să-l înţeleagă,
s-a aplecat ca să-l mângâie,
s-a aplecat ca să-l ridice.
Nimeni nu-l poate ridica pe un semen căzut dacă nu se apleacă el însuşi mai întâi până la starea celui căzut.

13. Omenirea întreagă, căzută în robia diavolului şi în ghearele păcatului, ar fi pierit în starea aceasta dacă Domnul Iisus Hristos, Marele nostru Samaritean Milostiv, nu S-ar fi aplecat până la noi, făcându-Se Om, ca noi.
O, din ce prăbuşire nenorocită ne-a izbăvit pe noi Dumnezeu! (mai mult…)

FĂ-ŢI DATORIA TA

1. Fă-ţi respectuos datoria ta faţă de părinţii tăi care te-au crescut şi te-au ajutat să ajungi ceea ce eşti.
Nu există nici o limită, nici în timp şi nici în posibilităţi, de la care să ai drept ca să spui mamei tale sau tatălui tău: „Nu vă mai datorez nimic!”
Le eşti dator totdeauna şi după ce se vor duce ei din lume,
până ce te vei duce şi tu!

2. Până nu te duci din lume, fă-ţi datoria ta faţă de soţul tău
cu toată dragostea şi ajutorul, şi curăţia, şi mângâ-ierea, şi preţuirea pe care i-ai promis-o în clipa unirii voastre
şi la care numai soţul tău are din partea ta totdeauna unicul drept în lume.

3. Până nu te duci din lume, fă-ţi datoria ta faţă de copiii tăi, crescându-i în aşa fel, încât să fie folositori şi lui Dumnezeu, şi neamului tău.
Numai atunci poţi să pleci liniştit. (mai mult…)

  • 1
  • 2