Piatra Scumpã

Cuvântul lui Dumnezeu este sămânţa, harul lui Dumnezeu este ploaia.
Sămânţa, noi trebuie s-o semănăm. Ploaia, Dumnezeu o dă.
Sămânţa depinde de noi, ploaia nu.
Principalul este ca ploaia să afle sămânţa în pământ.
Principalul este ca Duhul să afle Cuvântul în mintea şi în inima oamenilor.
De aceea noi trebuie să propovăduim Cuvântul neîncetat.
Aceasta depinde de noi, după cum semănatul grâului depinde de plugar.
Mărturisirea Evangheliei depinde de noi, revărsarea Duhului însă nu.
Asta depinde de Duhul Sfânt.
Dacă noi ne facem lucrul nostru, şi-l face şi Domnul pe al Lui. (mai mult…)

Împărăţia lui Dumnezeu este în mijlocul vostru, a spus Mântuitorul nostru (Lc 17, 21).
Ea se află în inimile sau în locurile unde este Stăpân ascultat, urmat şi iubit deplin Domnul Dumnezeu.
Este în sufletele cu adevărat credincioase
şi în adunările celor cu adevărat ascultători de Hristos.
Este în Bisericile vii, care sunt sfinţite şi curăţite de Duhul Sfânt, unde El stăpâneşte cu lumină
şi este ascultat cu smerenie
de către toţi copiii Săi din ele.
Este între cei doi sau trei adunaţi în numele lui Iisus (Mt 18, 20).
Este acolo unde El coboară cu dragoste şi rămâne cu bucurie în cei născuţi din nou, care s-au alipit de Hristos, ajungând un singur duh cu El.
Aşa se înţeleg lucrurile duhovniceşti.

Cine nu-i născut din nou vede răul bine şi binele rău,
iar despre Lucrarea Evangheliei,
şi despre Împărăţia lui Dumnezeu,
şi despre cei care fac parte din ele zice că totul este rătăcire, îngustime şi nebunie.
Fiindcă oricine nu este născut din nou nu poate cunoaşte, nu poate primi şi nu poate înţelege lucrurile Duhului Sfânt.
Numai naşterea din nou poate da omului adevărata lor cunoaştere. (mai mult…)

Domnul Iisus munceşte neîncetat să-i tot scoale pe unii de prin gropi,
de prin căderi şi murdării,
să-i tot spele şi să-i tot tragă după El,
să-i tot ţină, să-i tot îndemne şi să-i tot înduplece mereu.
În atâtea locuri, doi sau trei lucrători buni se chinuiesc neîncetat şi îşi scot sufletul, muncindu-se să-i ţină pe picioare pe toţi ceilalţi.
Să-i poarte pe braţe sau să-i tragă şi să-i împingă înainte pe urmele Domnului Iisus.
Şi adesea, aceste câteva suflete luptătoare sunt nişte biete surori care, doar prin jertfă, prin post şi prin rugăciune, trebuie să facă, cu multe greutăţi, ceea ce alţii ar avea datoria să facă cu voioşie şi cu putere.
Şi ar putea face cu uşurinţă, numai nu vor.
Ce dureroasă primejdie este aceasta şi ce mare pagubă este pentru toţi!
Unele suflete, după ani de zile de la naşterea lor din nou, nu se pot ridica nici acum de jos,
nu pot merge pe picioarele lor duhovniceşti.
Aceştia sunt născuţi bolnavi,
ori s-au îmbolnăvit grav îndată după naşterea lor.
Alţii, câteva zile au avut un mers frumos, dar nu după multă vreme au căzut în vreo cursă. Şi parcă şi-au rupt amândouă picioarele, aşa nu se mai vindecă.
Tu mergi hotărât şi harnic după Domnul şi după fraţi!
Atunci se va vedea că eşti sănătos.
(pag. 48-49) (mai mult…)

Deşi Dumnezeu voieşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi nimeni să nu piară,
totuşi, de toată dragostea Lui cerească şi de toate făgăduinţele tainelor Sale cereşti
se vor împărtăşi cu adevărat numai cei care, auzind Cuvântul Său, Îl ascultă, întorcându-se la El cu credinţă.
Şi primindu-L, prin Taina Pocăinţei,
prin naşterea din nou,
pe Domnul Iisus viu şi trăitor în inima lor.
Apoi luptându-se să împlinească până la moarte voia lui Dumnezeu.

Fără ascultarea şi primirea de către noi, cu fapta, a naşterii din nou, pentru noi rămâne zadarnică toată marea lucrare de mântuire
şi tot acest ales drept de fii ai lui Dumnezeu.
Le pierdem pe toate prin nepăsarea şi prin necredinţa noastră, cum le-au pierdut şi le pierd atât de mulţi oameni din jurul nostru. (mai mult…)