Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Poezie

Poezie

CA ANII TINEREŢII

Ca anii tinereţii nu-i aur mai de preţ,
jertfeşte-ţi-i pe-altarul eroicei vieţi,
ascultă-n ei chemarea iubirii lui Hristos
şi-adu-i în Oastea sfântă sub Steagu-I luminos.

Îmbracă-ţi-i în haina curatei mântuiri,
nu-i cinste ca aceasta, pe lume, nicăiri,
fă zilnic tot ce-i bine, ce-i vrednic şi frumos,
c-o dragoste fierbinte de fraţi şi de Hristos.

Aprinde-ţi rugăciunea în viaţă ca pe-un far,
fii harnic şi destoinic, cu sufletul de jar,
cu toată bucuria, fă tot ce faci cântând,
o faţă luminoasă în orice timp având.

Iertării şi Iubirii fii prieten credincios,
în toate, cu-ndrăzneală, urmându-L pe Hristos;
Hristos fiindu-ţi frunţii ceresc mărgăritar,
vei răspândi lumină pe-un veşnic nehotar.

TRAIAN DORZ din ”Cântări de Sus”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014

VENI-VA CLIPA CÂND…

Veni-va clipa când, de chinul
ce astăzi îl înduri cu greu,
c-o veşnică recunoştinţă
vei mulţumi lui Dumnezeu.

Atunci o singură durere
vei mai avea spre Cel Slăvit,
că nu I-ai înţeles Iubirea,
ci prea gemând ai suferit.

Când ochii, astăzi plini de lacrimi,
ai să-i deschizi spre-un veşnic har,
vedea-vei negrăit de dulce
ce vezi azi negrăit de-amar. (mai mult…)

SPRE UNDE-ŢI MERGE?

Spre unde-ţi merge luntrea ta de-aceste valuri dusă,
la cine este cârma sa, de ce mâini e condusă?
Nu cumva mergi, de vânt împins, grăbit spre Marea Moartă
şi, de-un păcat ascuns învins, un duh vrăjmaş te poartă?

Opreşte-te o clipă-acum şi uită-te în faţă
spre unde mergi, spre care drum, – la moarte, ori la viaţă?
Opreşte-te acum cât poţi să-ntorci de la pierzare,
căci din a vaietelor porţi n-ai să mai fii în stare.

Să nu mai mergi un pas aşa şi nu mai sta o clipă,
căci, iată, pe deasupra ta e-a morţii rece-aripă.
’Nainte de-a fi prea târziu ia calea spre viaţă;
– în seara asta mai eşti viu, dar nu ştii, dimineaţă.

TRAIAN DORZ din ”Cântări Viitoare”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014

CE-AJUNGE PÂN’ LA TINE

Ce-ajunge pân’ la tine din câte-ndemnuri sânt,
culege sau aduce vreun rod Cuvântul Sfânt?
Te ’nalţă sau te-apleacă al rugăciunii ceas?
Te-nchide sau deschide al suferinţei glas?

Viteaz e doar acela ce s-a învins pe el,
bogat e-acela care nu cere-n nici un fel
şi fericit e-acela ce vrea cel mai puţin.
Ce-ai tu din toate-acestea, ce-alegi când ele-ţi vin? (mai mult…)

DIN STRĂFUNDUL VEŞNICIEI

Din străfundul veşniciei ai făcut atâta drum
către-o altă veşnicie, ajungând aici acum.

Iată, timpul tău e-acesta, azi e-al clipei tale rând,
poţi ori binecuvântare, ori blestem s-alegi, trecând.

Ai ajuns acum în faţa unui ceas de-un unic preţ,
poţi s-alegi ori drumul Morţii, ori al Veşnicei Vieţi.

Poţi urma ori calea sfântă, prin lumină spre Hristos,
ori şuvoiul stricăciunii, spre adâncul fioros.

Viitorul e nesigur, mâine este-al nimănui,
azi e-al tău, o, numai astăzi: – cum te hotărăşti – şi cui?

Din străfundul veşniciei ai făcut atâta drum,
– către care veşnicie îţi alegi să mergi de-acum?

TRAIAN DORZ din ”Cântări de Sus”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014

NĂDEJDEA MEA, IISUSE

Nădejdea mea, Iisuse,
aş vrea să nu se teamă,
nici fiarele, nici moartea
să nu le ţin în seamă.
Ce-i spui Tu la-ntuneric
să spună ea-n lumină
şi-oricâţi ascund Cuvântul,
ea tot mai sus, ea tot mai sus să-l ţină.

Credinţa mea, Iisuse,
aş vrea să îndrăznească,
nici marea-nspumegată
să nu mi-o îndoiască,
să nu văd nici ce valuri,
nici ce furtuni se-agită,
să-Ţi văd numai Venirea
frumoasă şi – frumoasă şi slăvită.

Iubirea mea, Iisuse,
se luptă ca să-mi ţină
nădejdea şi credinţa
în dulcea ei lumină.
Ajută-mi-o să-Ţi ardă
o candelă frumoasă,
să-Ţi intre-n Casa Nunţii
alături de – alături de Mireasă.

TRAIAN DORZ din ”Cântări Viitoare”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014

VINO, DULCE ÎNGER

Vino, dulce înger care-n mână ţii
cel dintâi potirul ultimei urgii,
cheamă-mă şi-arată-mi dulce să privesc
strălucind Mireasa Mielului Ceresc.

Ea este Cetatea de mărgăritar,
ea-i Ierusalimul Nou de-Azur şi Har,
ea e Piatra Scumpă de-Aur sfânt şi greu,
cea ce se pogoară de la Dumnezeu. (mai mult…)

IISUSE, PLINĂTATE

Iisuse, Plinătate de viaţă şi-nviere,
Belşugul Veşniciei spre care năzuim,
umplut-ai viaţa noastră cu har şi cu putere,
ca moartea şi viaţa din noi să biruim.

În Tine-avem, Iisuse, în orice zi tărie
să smulgem rădăcina păcatului din noi,
să-ntâmpinăm durerea cu imn de bucurie
şi-urcând, să nu ne-ntoarcem privirile napoi.

În Tine-avem curajul, ca-n linişte senină,
să ne-aşteptăm şi moartea, pe ultimul vrăjmaş,
căci Tu ne-ai dat asupră-i învingerea deplină,
nălţându-ne departe de-al spaimelor lăcaş.

Din negrul domn al spaimei, cum o priveam odată,
Tu ai făcut, prin moarte, din moarte, pentru noi,
un sol dorit ce-aduce chemarea aşteptată
spre dulcea noastră Casă şi Viaţă de Apoi.

Iisuse, Viaţa noastră de-aici şi-n veşnicie,
Nădejdea fericită spre care ne-avântăm,
toţi anii mulţumirii, plângând de bucurie,
cu inimi fericite în cale-Ţi semănăm.

TRAIAN DORZ din ”Cântarea Cântărilor mele”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014

SUFLET AL MEU, CÂT DE STRĂIN

Suflet al meu, cât de străin
ai fost cândva de trupul meu,
când pentru el era senin,
era de tine cel mai greu;
ce pentru el era plăcut
îţi era ţie-atât de-amar,
el ne-ncetat flămând de lut,
tu pururea-nsetat de har.

Tu ne-ncetat întors spre Cer,
el ne-ncetat înspre pământ,
tu suspinând în lanţ şi-n fier,
el în păcat, cu râs şi cânt.

Atâta drum am mers aşa,
cu unu-n sus şi altu-n jos,
cu unul rob la lumea rea,
cu altul fiu al lui Hristos.
Dar Slavă Celui ce-a adus
o zi din care am ajuns
un singur umblet cu Iisus
şi-n ce-s văzut, şi-n ce-s ascuns.

Suflet al meu, ce fericit
duci trupul azi după Hristos,
când, cu un eu deplin unit,
caut să-L slujesc armonios.
Suflet al meu, zbori mai cu zel,
nălţându-ţi trupul mai supus,
pân’ va fi ars de tot din el
acel puţin ce nu-i de Sus.

TRAIAN DORZ din ”Cântări de Sus”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014

NUMĂRATE-S ALE MELE

Numărate-s ale mele
zile câte-am rânduite,
câte vitrege şi grele,
câte dulci şi fericite,
câte triste şi amare,
câte libere şi sfinte,
câte-n zâmbet şi-n cântare,
câte-n lacrima fierbinte,
câte printre fraţi la masă,
câte prin străinătate,
câte dus şi câte-acasă,
numărate-s toate-toate…

Număraţi mi-s paşii-n viaţă
şi mi-s urmele ştiute,
câte mi-s făcute-n faţă,
câte-s în ascuns făcute,
câte-s merse-n curăţie,
câte-s în păcat umblate,
câte-s nevinovăţie,
câte-s pofte necurate…
câte-s după Domnul duse,
câte-s celui rău vândute,
câte se sfinţesc sau nu se,
toate, toate-mi sunt ştiute.

– Tu, Ce ştii a mele zile
toate câte-am numărate,
binecuvântează-mi-le,
scrise-n Cartea Vieţii toate!

Tu, Cel Care-mi numeri paşii
şi-mi ştii urmele preabine,
luminează-mi-i, urmaşii
să mi-i ducă pân’ la Tine!

TRAIAN DORZ din ”Cântări de Sus”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014