Murim în fiecare zi câte puțin,
De dor, de nepăsare, necredință
Și rar ne întrebăm: de ce trăim?
Și-adesea ne refugiem în suferință.
Murim în fiecare zi câte puțin
Și mor în noi atâția oameni, vise!
Urmărim tăcuți cu toții un Destin
Și batem deseori la porți închise.
Murim câte puțin în fiecare zi
De nostalgii, de amintiri, de fericire,
Murim și niciodată nu vom ști,
Câți îngeri plâng în noi, de neiubire.
Corina Herghelegiu – din vol. ”Pe aripile iubirii” (editura CHEIRON, 2017)
“Dacă aş fi un bob de grâu, aş aştepta cuminte
Ca să mă coc, răbdând smerit în arşiţa fierbinte.
…Apoi, legat cu fraţi de-ai mei, la moară de m-ar duce
De pietre m-aş lăsa sfărmat, s-ajung făină dulce.
Cînd m-aş vedea trecut de sită, asta mi-ar fi dorinţa:
Cu rugă de m-ar frământa, plângând, prescurăriţa.
Iar de m-ar pune în cuptor, oricât de-ncins să fie,
O, Doamne, ce frumos aş creşte, s’ajung la Liturghie!
Când preotul se roagă-n taină, îngenunchind sfios,
M-aş preschimba, prin Duhul Sfânt, în Trupul lui Hristos.
Şi dacă toate s-ar plini, un dor mi-ar mai rămâne:
Ca toate boabele de grâu să fie doar o pâine.”
(Monahia Nicodema Stoica)
…bucuria ivită în duhul umilit şi inima zdrobită
Doamne şi stăpânul vieții mele,
pacea şi bucuria,
puterea şi nădejdea mea cea tare…
La ultima Ta Uşă,
Milă sfântă nesfârşită,
a mea inimă îndrăzneşte-n ceas de seară a bate-n taină,
cu licărul credinței rămas,
cu stropul dragostei dorit…
„O, cum să pot să’Ți cânt mai cu iubire,
ce mir să pun în glasul meu smerit…?”
În mine nimic nu e bun,
fără Tine şi harul Tău sunt ca o frunză desprinsă de pe ram.
Şi sufletul meu cel prea temător stie aceasta atât de bine…
Ajută-mi Mântuitor preaiubit
să port cu nădejde neclintită crucea neputințelor mele!
Fă, Doamne,
mai curând împlinite,
toate după câte inima-mi demult suspină!
(Anonim)
„O altă iniţiativă frumoasă, după cea cu noii cântăreţi, am luat-o cu poeţii.
Încă de cu mulţi ani înainte se manifestase printre fraţi un viu suflu poetic. Se adunaseră la mine zeci de caiete cu poezii, unele cuprinzând frumoase şi talentate scrieri. Îndată ce am prins puţin răgaz liniştit, am luat la rând aceste caiete şi, descoperind în ele viguroase promisiuni, am ales zece ale celor mai tineri şi mai talentaţi autori, de la care am selectat câte o seamă de poezii dintre cele mai reuşite şi, revizuindu-le întrucâtva, le-am grupat sub un titlu puţin cam pretenţios, dar îndreptăţit: „Prima antologie a tinerei noastre poezii religioase“ – vol. I„
Aşa scrie fr. Traian Dorz în ultimul volum din „Istoria unei Jertfe” cât de mult ne dorim să putem continua gândul acesta! (mai mult…)
Pe 28 iunie 1940, trupele sovietice au ocupat Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, teritorii ale statului român la acea vreme.
În acelaşi an, pe o parte din teritoriul Basarabiei, fără judeţele Ismail, Chilia şi Cetatea Albă din sud şi judeţele Hotin, Cernăuți și Storojneț din nord, este înfiinţată Republica Sovietică Socialistă Moldovenească.
Odată cu ocupaţia sovietică au început şi represiunile împotriva populaţiei locale, zeci de mii de persoane fiind executate, arestate sau deportate.
Rugăciune pentru Basarabia
Aşează Doamne lumea cum ai vrut!
veacul se duce, vremea e târzie;
la Tine-n ceruri, cineva mai ştie
pământurile noastre peste Prut?
fă să ne pară că ni s-a părut
că-n ele creşte doar zădărnicie;
Doamne Te strigă-ntreaga Românie
-n pământurile nostre peste Prut!
fă să se poată, dacă s-a putut
paharul să ni-l treci în clipa sumbră
Ia-ţi cârja Ta şi umblă
-n pământurile noastre peste Prut
ca să mărturisim că Te-am văzut!
aşează Doamne lumea cum ai vrut!
de Horia Bădescu
de Traian DORZ
Cruce veche dintre drumuri,
părăsită şi uitată,
ce duios mi-aduci aminte
viaţa mea de altădată…
Ce duios mi-aduci aminte
câte primăveri senine
din uitata mea pruncie
mi le-am petrecut cu tine! (mai mult…)
Cred că de-aceea m-am născut și am venit pe lume
să spun două cuvinte doar: IUBIREA ȘI-AL TĂU NUME!
Toți spinii care m-au ascuns se vor usca odată
și umbra ce m-a odihnit va trece-ndepărtată
și căile pe care-am mers odată vor fi-uitate
și semnele ce le-am lăsat vor fi pierdute toate.
Și iarba unde-am odihnit odată-o să se-usuce
și ochii mei se vor goli și toate se vor duce…
dar cele două vorbe dragi : Iubirea și-al Tău Nume
vor străluci pe veci frumos cu nici un soț pe lume.
Cred că de-aceea m-am născut să aflu-aceste două
și să le cânt de mii de ori cu-o harfă tot mai nouă.
Și mii și mii de versuri noi de fiecare oră
s-arat acelorași comori o altă față rară
să aflu-acelorași frumseți o altă încântare
să-ntorc spre-aceeași nori privind mereu din altă zare
s-aduc mereu în alții ochi acea sfințită sete
ce poate inima c-un imn și-n colț de rai s-o-mbete.
S-aduc mereu în alții dor de Țara Promisiunii
să facă alți fii fericit atingerea Minunii…
Și pentru-acestea am să mor căci viața care vine
de mii și mii de mii de ori mai dulce mi-e… știu bine!
Cred că de-aceea m-am născut și am venit pe lume
să spun două cuvinte doar: IUBIREA și-al TĂU NUME!…
Amin!
de Traian Dorz
Poetul Traian Dorz s-a născut în 25 decembrie 1914. Toată viaţa şi-a dedicat-o slujirii lui Dumnezeu în Biserica bună şi străbună şi în Neamul românesc. A înfăţişat deosebit de frumos, prin scrieri şi mii de poezii, Chipul Mântuitorului iubit, Iisus Hristos. Dragostea faţă de Hristos a vădit-o mai ales în jertfa anilor săi de suferinţă în temniţele comuniste, în urmăriri şi anchete. Până la trecerea sa în Veşnicie (20 iunie 1989) a fost conducătorul mişcării de renaştere spirituală creştin-ortodoxă, Oastea Domnului, întemeiată de părintele său sufletesc, Iosif Trifa.
Azi, fiii Ortodoxiei sunt chemați ca să asculte
Un crâmpei din cuvântarea Mântuitorului de pe munte.
Doar în câteva cuvinte Hristos voiește s-arate
Că mintea naște concepte, însă a iubi nu poate…!!
.Pe parcursul vieții noastre sunt fapte provocatoare,
Care mintea le acceptă, dar pe inimă o doare.
Pentru-a face legătura între-acestea amândouă,
Iisus vru ca să promulge pe pământ o lege nouă. (mai mult…)
Doamne, iar îmi plec genunchii înaintea Crucii sfinte, cu o inimă zdrobită şi cu-o lacrimă fierbinte.
Nu am mirul Magdalenei să Ţi-l dau pentru-ngropare, dar cu plâns ca păcătoasa Îţi spăl sfintele picioare.
Am umblat prea mult pe lume în păcate şi în rele făr’ să mă gândesc la Tine ori la ceasul morţii mele. (mai mult…)
