Poezii

De n-ai fost la Curtea de-Argeş

De n-ai fost la Curtea de-Argeş,du-te neîntârziat,Taina Golgotei, acoloai s-o vezi cutremurat,Preţul Jertfeişi-al Iubirii,cel în veci nemuritor,ai să-l afli-n felul unicîntr-un zidşi-ntr-un izvor. Dacă n-ai fost la Tismana,la Albac, ori Târgu Jiu, la Suceava, ori la Ţebea,– du-te până nu-i târziu!Mergi la Cozia,

17ian.

Omorul

Bate cu-a sa razăSoarele-n amiazăŞi prin iarbă-şi lasăPuntea de mătasă,Prinsă toată-n cuieAurite. SuiePe sub verzi arcadeLiniştea; şi roadeCariul răutăţiiRădăcina vieţii,Floarea tinereţii… Dând prinos naturii,Inima păduriiN-o auzi? MăsoarăTimpul care zboară…Cain n-are pace.Se frământă. Zace.Faţa-i

17ian.

O, DAC-AŞ FI…

O, dac-aş fi un înger în cel mai alb veşmânt,cu mii şi mii de imnuri, Iisuse, să Te cânt,– cu harfele iubirii, prin mii de psalmi cereşti,Te-aş lăuda, Iisuse, ce Bun şi Mare eşti. Şi dac-aş fi un soare pe cerul nesfârşit,cu mii şi mii de raze Te-aş lăuda smerit,prin toată-a mea lumină ce Tu […]

16ian.

DOAMNE, DĂ-MI RECUNOŞTINŢA

A celor 10 leproşi Doamne, dă-mi recunoştinţas-o dea inima – cât poate,nu cum au făcut leproşiice-i salvași Tu de la moarte. Fă de fiecare datăcând Tu, Doamne-mi faci vreun bine,dragostea-mi şi mulţumireasă se-arate pentru Tine. Aşa dovedesc credinţă,dragoste şi ascultare,când spre-oricine-mi face-un bineinima-i

15ian.

Luca 17, 11-19 – versificare

Acum Domnul stă în caleşi-nspre El e-un om plecat,e leprosul cel pe careDumnezeu l-a vindecat.Mai fuseseră şi-alţi nouăvindecaţi prin har ceresc,dar n-au mai întors niciunul,nici să-I zică: „Mulţumesc…” „Cum – a zis Mântuitorul –,numai tu-ai fost curăţit?Nu toţi zece? Unde-s nouă?Ei de ce n-au mulţumit?”– Ce

15ian.

CUM VOI RĂSPLĂTI?

Cum voi răsplăti eu, Doamne,toată bunătatea Ta,cu ce grai s-o ştiu eu spune,cu ce psalmi s-o ştiu cânta,cu ce lacrimi să Ţi-o laud,cu ce suflet s-o cuvânt,când nu-i îndeajuns nici una,nici în cer, nici pe pământ! Tot ce pot eu să-Ţi dau Ţiee puţin şi trecătorşi mă văd tot mai nevrednic,şi mă simt tot mai […]

14ian.

Altar şi jertfă

Se ridică aburi pe pământulScos din vremi, când porunci Cuvântul.Căprioare sprintene se-avântăPrin desişuri sure. Codrul cântă. Universul are astăzi, parcă,Altă-nfăţişare. Ca o arcăInima lui Abel, îndrăzneaţă,Lin pluteşte-n mândra dimineaţă! Pe altarul dragostei, în soare,A adus, drept jertfă, trei

14ian.

MAI STĂ ÎNCĂ DOMNUL

Mai stă încă Domnulşi aşteaptă-afarăale tale lacrimişi căinţă-amară;pentru-a ta viaţăşi predare-adâncă,mai aşteaptă Domnul,mai aşteaptă încă. Dar dacă tu stai şi-astăzi fără grai, mâine când vei vrea nu vei mai putea. Cartea Sfântă-aşteaptăîncă pe-a ta masă,rugăciunea-ţi cerelacrima

13ian.

Ce limpede-Ți văd Chipul

Ce limpede-Ți văd Chipul pe orice fețe dragi, ce dulce-Ți aud Glasul și-n liniștea de fagi. Iisus Iubit, din toate Te simt și văd mereu, iubindu-Te pe Tine iubesc pe Dumnezeu. Ce caldă-Ți simt iubirea și-n chinul ce-mi trimiți ce darnică răsplata și-n tot ce nu-mi promiți. Ce tainică Prezența și-n tot ce mi-e

13ian.

Amintiri

Câteodată amintirea-i bunăŞi te scaldă-n liniştite ape;Altădată-i rea ca o furtunăCare-ncearcă sufletul să-ţi sape. Nu mai vezi nici Rai, nici Pomul Vieţii.Au rămas şi îngerii, departe.Bate vântul aprig al tristeţiiSub un cer aducător de moarte. Ce-i cu tine, Eva? Ce-i, Adame?Vă-nspăimântă deznădejdea firii?Inima,