Pr. Gheorghe Manole

Puterea celor fără de putere

Un bătrân oarecare avea un ucenic iscusit şi foarte înţelept. Iar odată, mâniindu-se pe el, l-a gonit de la sine. Acela, fiind gonit şi ieşind din ograda şi chilia bătrânului său, şedea afară, răbdând bărbăteşte. După aceea, ieşind bătrânul afară din chilie şi văzându-l pe dânsul şezând şi plângând, s-a umilit cu

26iul.

MÃSURA OASTEI

Vremurile de încercare pe care le trăim au şi menirea de a ne reaminti cât de mici şi de vulnerabili suntem. De a ne arăta că niciunul dintre noi nu este un supraom. Nici sfinţii n-au fost nişte supraoameni şi nici măcar Hristos. Până şi El a simţit ce înseamnă oboseala, durerea, foamea şi moartea. […]

12iun.

Cuvânt la Duminica a 7-a dupã Paști – Rugãciunea lui Iisus (In 17, 1-13) – Legãtura frãțeascã

Preot Gheorghe MANOLE În rugăciunea Sa pentru Sine, pentru apostoli şi pentru toţi credincioşii, Hristos ne arată că relaţiile dintre membrii Bisericii trebuie să aibă drept model comuniunea şi unitatea dintre El şi Dumnezeu-Tatăl. Atunci, într-adevăr, Biserica nu va putea fi biruită niciodată de porţile iadului.

17dec.

Oastea Domnului, copilul viu al Bisercii

O mamă adevărată este doar aceea care înţelege să pună, mai presus de drepturile sale, dreptul la viaţă al copilului său. Că uneori, pentru a salva integritatea copilului, e nevoită să şi-o sacrifice pe a sa. Aşa cum reiese şi din judecata pe care înţeleptul Solomon o face în cazul celor două femei venite să-şi

14oct.

AMÃGIRI ȘI DEZAMÃGIRI ACTUALE

Amăgirile şi dezamăgirile sunt specialitatea diavolului. Acesta, pentru a ne amăgi, ne dă, iar pentru a ne dezamăgi, ne ia. Fără îndoială însă, diavolul este mai primejdios atunci când ne dă, decât atunci când ne ia. Este mai primejdios atunci când pretinde că ne ajută să trăim, decât atunci când ne face să

24sept.

ÎNGERAȘUL ȘI „URIAȘUL ADORMIT”

„Leul literei se lupta cu toată furia împotriva duhului Oastei. Peste tot în Biserică se statornicise o atitudine atât de dură şi de ostilă faţă de Oastea Domnului… Uriaşul adormit – lenea duhovnicească – era foarte supărat pe îngeraşul care îl trezise din somnul lui leneş şi comod. Cu tot maiul greu al

22sept.

„Adulescența” – cauzã a nerodirii și a dezbinãrii

„Oastea Domnului este o floare răsărită în aerul tare de pădure, de câmp. A lua această floare şi a o duce în cea mai aleasă seră, în tovărăşia minunată a oricăror flori, este a o ofili. Îi este dat să rămână în atmosfera în care a răsărit…” (Preot Iosif Trifa – „Ce este Oastea Domnului”) […]

18sept.

Sfințenie și vulnerabilitate

Sfântul nu este un supraom. Nici măcar Hristos n-a fost. Mai mult decât atât, Hristos S-a identificat nu doar cu echilibrul fiinţei noastre omeneşti, ci şi cu vulnerabilităţile şi nenorocirile ei. Încă din prima zi a vieţii Sale pământeşti, El a simţit ce înseamnă să fii obosit, flămând, părăsit, duşmănit şi

17sept.

Mijlocul Bisericii – Locul misiunii, dar și al încercãrilor Oastei Domnului

Mulţi „binefăcători” – din afara, dar şi dinlăuntrul Oastei –, neputând să înţeleagă sau să accepte rostul acesteia în Neamul nostru, cu un „deosebit” zel misionar au încercat şi încă mai încearcă să-i găsească un loc „potrivit” în Biserică, dar mai ales pe lângă Biserică. Pe aceştia îi înştiinţăm că locul

05sept.

„Caut loc cãlduț În bisericã”

Deşi acest titlu e cel puţin tulburător, mărturisesc că n-am putut să-l evit, întrucât el exprimă, după părerea mea, foarte clar şi concis, principala dorinţă şi preocupare a celor mai mulţi dintre credincioşii Bisericii noastre. Mă gândesc la acei creştini pe care Dumnezeu îi numeşte „căldicei” (cf. Apoc 3, 16),