Pr. Petru Roncea

Să facem popas duhovnicesc, cititorule, la Betleem. O, câte lu­cruri minunate vom auzi şi vom vedea aici! Întâi, vom auzi că Mântu­itorul S-a sculat de pe Tronul mă­ririi Sa­le dumne­zeieşti şi a pogorât pe pă­mânt. Ce­­rurile a­dică s-au po­gorât, în­căpând, de necrezut, în spiţa lui Iuda, cum zice şi Ma­rele E­frem: „Ca să nu-i tul­bure prin măreţia Sa pe cei ca­re‑L ve­deau, El S-a strâns pe Sine În­suşi din tot univer­sul în pă­mântul evreilor, din tot acest pământ [S‑a restrâns] în Iudeea, şi de aici [S-a strâns] în Betleem, până ce a umplut [doar] un mic pântec [al Mariei]. Şi ca un grăunte din grădina noastră şi ca o rază mică pen­tru ochiul nostru, a răsărit, s-a întins şi a umplut lumea“1. Încă de la Praznicul Intrării Maicii Domnului în Biserică, cata­vasiile Naşterii Domnului irump, în miez de utrenie, chemare către nou praznic făcându-se, la care astăzi am ajuns. Toa­tă sărăcia noastră s-a sfârşit deodată, îm­bo­găţindu-ne Rodul Care a bucurat as­tăzi Betleemul: „Hristos Se naşte, slă­vi­ţi‑L! Hristos din ceruri, întâmpinaţi-L! Hris­tos pe pământ, înălţaţi-vă! Cântaţi Dom­nului tot pământul şi cu bucurie lău­da­ţi‑L, popoare, că S-a preamărit”. (mai mult…)

Pe 17 decembrie, în calendarul creştin ortodox stă înscrisă pomenirea Sfântului Prooroc Daniel şi a celor trei Tineri, Anania, Azaria şi Misail. Este arhicunoscută istoria acestor patru tineri care au vieţuit cu vreo patru-cinci secole înainte de venirea Mântuitorului. Despre cei trei Tineri auzim în fiecare sărbătoare. Cântările a şaptea şi a opta ale oricărui canon, ca şi aceleaşi irmoase ale catavasiilor, au ca temei istoria acestor tineri minunaţi. De-ajuns este să amintim cântarea a şaptea din catavasiile Naşterii: „Tinerii, în buna credinţă fiind crescuţi, păgâneasca poruncă nebăgându-o în seamă, de groaza focului nu s-au spăimântat; ci, în mijlocul văpăii stând, cântau: Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat!“ şi cântarea a opta: „Cuptorul cel răcorit a închipuit chipul minunii celei mai presus de fire; că n-a ars pe Tinerii pe care i-a primit, precum nici focul Dumnezeirii pântecele Fecioarei în care a intrat. Pentru aceasta, cântând, să strigăm: Să laude toată făptura pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii!“, ca să ne dăm seama de încărcătura spirituală a acestor texte liturgice care adesea trec pe la urechile noastre fără să le dăm importanţa cuvenită. (mai mult…)

Viaţa publică a Domnului Iisus Hristos a ajuns în ultima săptămână. Ce mare-i această săptămână, de-i acordă Sfântul evanghelist Ioan, iată, nouă capitole, de la 12 la 20, pline de semnificaţii profunde asupra dumnezeirii Mântuito­rului, ca unul care, stând mai aproape decât toţi ceilalţi de inima Domnului, a ţinut minte şi a evaluat mai înţe­lept etapele preamăririi Fiului Omului!

Textul citit la evanghelia Sfintei Liturghii a Praznicului Floriilor este de la Ioan 12, 1-18. El ne poartă întâi în Betania lui Lazăr. Un fel de antecameră a Ierusalimului. Loc de pregătire pentru moarte, aici, în satul lui Lazăr, care devenise icoană a Învierii. Sosirea lui Iisus în Betania, de vineri seara, era de ajuns ca a doua zi, sâmbătă, să zboare vestea prezenţei Lui aici prin toate uliţele Ierusalimului. (mai mult…)