Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Pr. Vladimir Popovici

Pr. Vladimir Popovici

„Vă rugăm: împăcaţi-vă cu Dumnezeu”

La împăratul Napoleon a venit odată o mamă a unui soldat condamnat de el la moarte, rugân­du‑l pentru iertarea fiului său.

– El este condamnat după dreptate, i-a răspuns sever împăratul.

– Eu am venit să cer nu dreptate, ci milă, zise femeia.

– Fiul dumneavoastră nu merită milă!

– Împărate, continuă îndată mama solda­tului, nu merită oamenii… mila. De aceea eu vă rog pentru milostivire şi iertare.

Aceste cuvinte i-au atins adânc inima lui Napoleon şi vinovatul a fost iertat.

Hristos a murit pentru noi toţi, pe cruce: şi pentru tine, şi pentru mine – şi „a înviat pentru îndreptăţirea noastră”. Şi după învierea Sa, El a zis ucenicilor Săi: „Aşa este scris şi aşa tre­buia să pătimească Hristos şi să învie a treia zi dintre cei morţi. Şi să se propovăduiască tuturor neamurilor, în Numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor, începând din Ierusalim” (Lc 24, 45-46). (mai mult…)

Părinte drag…

Preot Vladimir Popovici

O MOARTE, UN MORMÂNT ŞI UN LEGĂMÂNT

(…) Părinte dragă şi iubit! Noi nu te vom părăsi pe calea Golgotei, pe care mergi, ci iţi vom şterge sudorile ca Veronica şi îţi vom ajuta a duce crucea ca Simon Cirineanu. Şi noi… vrem să avem parte de Evanghelia lui Hristos!… (…)

Şi… pentru „Oa­stea Domnului”, eu sunt gata ori­când să-mi pun şi sufletul, şi viaţa. Să merg şi la răstignire, şi la dez­brăcare (caterisire) – de la oameni (căci Biserica n-ar putea să mă caterisească, pentru că eu vreau să fiu „mădular al Bisericii – cinstit” – din teologie). Căci aş merge pentru Iisus. Şi ce fericire mai mare pentru mine ar putea să fie?!…

Iubiţii mei fraţi ostaşi de pretu­tindeni!… La lupta Domnului, tot înainte!… Şi fiecare, cu jertfa cea plăcută ce se cere pe acest frumos altar al Oastei! Amin.

Preot Vladimir Popovici,

ostaş, Basarabia

(«Isus Biruitorul» nr. 6 / 2 februarie 1936, pag. 3)

 

Moise Velescu

din ”PROFETUL VREMILOR NOASTRE”  – Vol. 4

Credință și recunoştință – Părintelui Iosif Trifa

Preaiubitul şi în veci neuitatul nostru trezitor şi îndrumător sufletesc, preascumpul nostru binefăcător În strâmtorile nedreptăţii omeneşti în care te afli din pricina Evangheliei lui Hristos, din pricina dragostei sfinţiei tale pen tru noi, să ştii, preaiubitul nostru păstor, că noi toţi, sufleteşte, suntem alături de sf. ta. Şi, pentru atâtea binefaceri sufleteşti care pot să ne fie o pricină de mântuire veşnică, de o primăvară fără de sfârşit, noi suntem gata să ne punem chiar şi capul în joc. Precum şi-au pus capul lor în joc – că să-i scape viaţa Sf. Ap. Pavel – tovarăşii lui de lucru în Hristos, Acuila şi Priscila.

Preaiubite Părinte! Avem şi noi, fiecare, un suflet de mântuit. Vrem şi noi să facem totul pentru Evanghelie, ca să avem şi noi parte de ea (I Cor 9, 23).

Apostolul Pavel, ca un apostol sufletesc, spunea corintenilor: „Vă laud, că în toate privinţele vă aduceţi aminte de mine şi că ţineţi învăţăturile întocmai cum vi le-am spus” (I Cor 11, 2). Aceste cuvinte dovedesc că ei erau recunoscători păstorului lor sufletesc şi nu-l uitau. Recunoştinţa, ca mulţumire, este o virtute care ne ajută să dobândim cerul. Şi, dimpotrivă, nerecunoştinţa ne duce pe noi spre moartea veşnică. Preaiubite Părinte Iosif! Noi vrem să-ţi fim recunoscători şi ajutători în lupta sfântă şi dreaptă, până la ultima suflare a vieţii noastre. Căci aşa ne porunceşte nouă Domnul şi Stăpânul Iisus Biruitorul. Noi ne temem să fim faţă de sfinţia ta altfel… Cuvântul Sfintei Scripturi ne spune: „Celui ce întoarce rău pentru bine, nu se va muta răul din casa sa” (Prov 17, 13). (…)

Deci noi, ostaşii Domnului, treziţi la o primăvară sufletească dulce şi frumoasă, nu putem să-ţi răsplătim cu răceala nerecunoştinţei, ci, totdeauna gata fiind să-ţi urmăm suferinţele, ne vom ruga Domnului pentru Sf. Ta.

Părintele Vladimir POPOVICI

(în Traian Dorz, Istoria unei Jertfe, vol. 2 – Cernerea)

O limbă fără Hristos

image description

Cuvântarea părintelui Vladimir Popovici

Nu de mult, când glasul Oastei Domnului nu era în ţară şi în Biserica noastră românească, vorbeam o altă limbă. Era tot limba româ­nească, dar era o limbă fără Hristos. Nu ne socoteam fraţi între noi, căci nu eram cu Hristos. Nu era pre­dicat glasul Canaanului şi nici focul din ziua Cincizecimii. Oastea ne-a dat acest glas şi acest glas ne-a stăpânit azi şi ne-a adunat pe toţi aici, făcându-ne înţelepţi fraţi creş­tini şi fraţi cetăţeni. Înţelepţi cetă­ţeni ai patriei cereşti şi ai celei pă­mânteşti. Glasul acesta m-a făcut să vin aici, în mijlocul frăţiilor voas­tre, de la mare depărtare. Am venit să răspund la dragostea ce aţi arătat faţă de durerea mea intimă. Fiind în cercul fraţilor mei, îmi îngădui a vorbi din cele intime. Eu simt atât bucuriile, cât şi durerile voas­tre; şi voi le simţiţi pe ale mele. (mai mult…)

Preotul şi credinciosul Vladimir

A văzut lumina zilei în oraşul Chişinău – Basarabia, în 6 februarie 1896, din părinţii: preot Vasile Popovici şi Eufrosina. Amândoi părinţii erau de o mare credinţă, cinste şi evlavie, împlinindu-şi toate îndatoririle sfintei lor slujbe în cel mai frumos fel, spre slava şi voia lui Dumnezeu. Tatăl Ceresc i-a binecuvântat cu 11 copii, pe care i-au crescut cu multă grijă în dragostea şi frica lui Dumnezeu…

La naşterea celui de-al 11-lea copil, mama a murit, fiind înmormântată la Mereşeni – Lăpuşna, unde era atunci tatăl preot. A fost jelită cu multă durere şi la-crimi. (mai mult…)

CELE PATRUZECI DE NOPŢI (IV)

Din carnetul meu duhovnicesc: la Braşov, lângă patul de suferinţă al Părintelui Iosif

…Ajung la Braşov unde gornistul nostru îşi primea cu mulţumire partea sa de suferinţă pe care Domnul i-o trimitea spre folosul apostoliei lui pe pământ. Lacrimi multe de bucurie şi de mulţumire cerească am vărsat… Erau şi lacrimi fierbinţi pe lespedea amintirilor despre scumpa mea soţie care m-a părăsit pe cărarea pribegiei mele pe pământ. (mai mult…)