O limbă fără Hristos

Cuvântarea părintelui Vladimir Popovici Nu de mult, când glasul Oastei Domnului nu era în ţară şi în Biserica noastră românească, vorbeam o altă limbă. Era tot limba românească, dar era o limbă fără Hristos. Nu ne socoteam fraţi între noi, căci nu eram cu Hristos. Nu era predicat glasul Canaanului şi nici focul

28sept.

IERTAREA

Am cercetat odată un criminal ce era osândit la moarte pentru mai multe ucideri săvârşite şi care nu peste mult timp avea să fie executat prin împuşcare. L-am întrebat: – Ţi-e frică de moarte? – De ce să mă tem? zise el. O împuşcătură şi… totul s-a sfârşit. Mă vor îngropa ca pe un câine […]

02sept.

O, ce fericire este să fii iertat!

Într-o cunoscută tragedie de Shakespeare, Machbet, care luase parte la uciderea bărbatului ei, cade în nebunie; după mai mulţi ani, ea încă îşi închipuie că vede pete de sânge pe mâinile sale. „Nu le-ar fi putut spăla nici chiar miresmele Arabiei”, striga ea deznădăjduită. Şi oare cine dintre noi nu cunoaşte

15mart.

“Vă rugăm: împăcaţi-vă cu Dumnezeu”

La împăratul Napoleon a venit odată o mamă a unui soldat condamnat de el la moarte, rugându‑l pentru iertarea fiului său. – El este condamnat după dreptate, i-a răspuns sever împăratul. – Eu am venit să cer nu dreptate, ci milă, zise femeia. – Fiul dumneavoastră nu merită milă! – Împărate, continuă îndată mama

11feb.

Părinte drag…

O MOARTE, UN MORMÂNT ŞI UN LEGĂMÂNT (…) Părinte dragă şi iubit! Noi nu te vom părăsi pe calea Golgotei, pe care mergi, ci iţi vom şterge sudorile ca Veronica şi îţi vom ajuta a duce crucea ca Simon Cirineanu. Şi noi… vrem să avem parte de Evanghelia lui Hristos!… (…) Şi… pentru

03ian.

Preotul şi credinciosul Vladimir

A văzut lumina zilei în oraşul Chişinău – Basarabia, în 6 februarie 1896, din părinţii: preot Vasile Popovici şi Eufrosina. Amândoi părinţii erau de o mare credinţă, cinste şi evlavie, împlinindu-şi toate îndatoririle sfintei lor slujbe în cel mai frumos fel, spre slava şi voia lui Dumnezeu. Tatăl Ceresc i-a

13dec.

CELE PATRUZECI DE NOPŢI (IV)

Din carnetul meu duhovnicesc: la Braşov, lângă patul de suferinţă al Părintelui Iosif …Ajung la Braşov unde gornistul nostru îşi primea cu mulţumire partea sa de suferinţă pe care Domnul i-o trimitea spre folosul apostoliei lui pe pământ. Lacrimi multe de bucurie şi de mulţumire cerească am vărsat… Erau şi lacrimi

10mai

Pr. Vladimir Popovici