“Vă rugăm: împăcaţi-vă cu Dumnezeu”

La împăratul Napoleon a venit odată o mamă a unui soldat condamnat de el la moarte, rugându‑l pentru iertarea fiului său. – El este condamnat după dreptate, i-a răspuns sever împăratul. – Eu am venit să cer nu dreptate, ci milă, zise femeia. – Fiul dumneavoastră nu merită milă! – Împărate, continuă îndată mama

11feb.

Părinte drag…

O MOARTE, UN MORMÂNT ŞI UN LEGĂMÂNT (…) Părinte dragă şi iubit! Noi nu te vom părăsi pe calea Golgotei, pe care mergi, ci iţi vom şterge sudorile ca Veronica şi îţi vom ajuta a duce crucea ca Simon Cirineanu. Şi noi… vrem să avem parte de Evanghelia lui Hristos!… (…) Şi… pentru

05feb.

Credință și recunoştință – Părintelui Iosif Trifa

Preaiubitul şi în veci neuitatul nostru trezitor şi îndrumător sufletesc, preascumpul nostru binefăcător În strâmtorile nedreptăţii omeneşti în care te afli din pricina Evangheliei lui Hristos, din pricina dragostei sfinţiei tale pen tru noi, să ştii, preaiubitul nostru păstor, că noi toţi, sufleteşte, suntem

05feb.

O limbă fără Hristos

Cuvântarea părintelui Vladimir Popovici Nu de mult, când glasul Oastei Domnului nu era în ţară şi în Biserica noastră românească, vorbeam o altă limbă. Era tot limba românească, dar era o limbă fără Hristos. Nu ne socoteam fraţi între noi, căci nu eram cu Hristos. Nu era predicat glasul Canaanului şi nici focul

03ian.

Preotul şi credinciosul Vladimir

A văzut lumina zilei în oraşul Chişinău – Basarabia, în 6 februarie 1896, din părinţii: preot Vasile Popovici şi Eufrosina. Amândoi părinţii erau de o mare credinţă, cinste şi evlavie, împlinindu-şi toate îndatoririle sfintei lor slujbe în cel mai frumos fel, spre slava şi voia lui Dumnezeu. Tatăl Ceresc i-a

13dec.

CELE PATRUZECI DE NOPŢI (IV)

Din carnetul meu duhovnicesc: la Braşov, lângă patul de suferinţă al Părintelui Iosif …Ajung la Braşov unde gornistul nostru îşi primea cu mulţumire partea sa de suferinţă pe care Domnul i-o trimitea spre folosul apostoliei lui pe pământ. Lacrimi multe de bucurie şi de mulţumire cerească am vărsat… Erau şi lacrimi

10mai

Pr. Vladimir Popovici