Prietenul tinereţii mele

FRUMUSEŢEA AMINTIRILOR MELE (II)

11. La primejdii cine s-ar mai fi gândit? Nimic nu mai părea de netrecut! 12. Chiar doream primejdiile, nu numai ca eu să Te văd pe Tine cum le birui pentru mine, ci ca şi Tu să mă vezi cum eu le birui pentru dragostea Ta. 13. Pentru că nimic nu mai poate fi atât […]

16iun.

FRUMUSEŢEA AMINTIRILOR MELE

1. Sufletul ascultător se scoală la prima strigare. A merge la prima chemare este dovada unui suflet sfânt. 2. Dar, o, Dumnezeul meu atât de lung-răbdător cu mine, eu am zăcut atât de mult neputincios, între sculare şi mergere! 3. Era cândva un timp în care Îţi auzeam glasul curat, chiar şi atunci când doar […]

15iun.

Să pot să merg

Să pot să merg, să pot să stau oricând sau cu oricine – eu nu mai vreau şi nu mai vreau, Iisus, decât cu Tine. Să pot să plâng, să pot să cânt cu dorul tot din mine – eu nu mai simt, eu nu mai sunt, Iisus, decât cu Tine. Să pot să ţin, […]

14iun.

Doamne, iar îmi plec genunchii

Doamne, iar îmi plec genunchii înaintea Crucii sfinte, cu o inimă zdrobită şi cu-o lacrimă fierbinte. Nu am mirul Magdalenei să Ţi-l dau pentru-ngropare, dar cu plâns ca păcătoasa Îţi spăl sfintele picioare. Am umblat prea mult pe lume în păcate şi în rele făr’ să mă gândesc la Tine ori la ceasul morţii mele.

13iun.

CUM AŞ PUTEA SĂ MAI PLÂNG? (II)

16. Atunci de ce n-am ştiut să fericesc pe Acela care, singurul, a avut milă de nefericirea mea? 17. Nu ştiam eu oare cât de mult au plâns aceşti ochi preaiubiţi, pentru mine, în depărtarea mea? Am uitat eu oare cât i-am dorit de mult? 18. O, ochii aceştia care mi-au acoperit tot ce-i durea […]

11iun.

CÂND LACRIMILE DULCI… (II)

13. Căci nici înaintea Lui nu este plăcut ce este prea mult, fiindcă aceasta izvorăşte din necredinţă. 14. Oricât de mare ţi-ai crede durerea ta, oricât de nedrept judecate ţi-ai crede vorbele tale, sau de adâncă prăbuşirea singurătăţii, sau fără de speranţă iubirea, nu plânge totuşi prea mult. 15. Oricât ar fi de

10iun.

CÂND LACRIMILE DULCI…

1. Dumnezeul meu cel Unul, altarul Tău cel fericit noi nu l-am putut acoperi nici cu daruri, nici cu flori. Ci numai cu lacrimi. 2. Bogăţii n-am avut niciodată, căci şi părinţii sufletului nostru au fost nişte bieţi săraci de aur. De unde să fi avut noi să-Ţi aducem daruri de aur? 3. În straturile […]

09iun.

CU ASCULTAREA CEA MAI DULCE (II)

13. Vreau să beau iarăşi apă numai din palmele Tale, în care am citit numele meu scris cu urmele cuielor fierbinţi. Numai de această apă îmi mai este sete şi dor. 14. Vreau să îmbrac iarăşi veşmântul Tău de in frumos ca lumina şi alb ca neaua proaspătă; 15. veşmântul Tău care mă învăluia înainte […]

08iun.

CU ASCULTAREA CEA MAI DULCE

1. Tu, Preaiubitule drag, mi-ai spus odată: Din locul unde nu poţi sta neprihănit, pleacă neprihănit! 2. Cuvântul pe care nu-l poţi asculta neprihănit, lasă-l! 3. Adevărul ce nu-l poţi spune neprihănit, să-l taci! 4. De omul cu care nu poţi umbla neprihănit, desparte-te! 5. Pâinea pe care n-o poţi mânca

07iun.

DULCEA DORINŢĂ A INIMII MELE (II)

12. Cine mi-a crescut dintr-o dată acele aripi pentru care nu erau nici piedici, nici depărtări în zborul după Tine? 13. Cine mă apăra atât de puternic încât treceam peste lei şi peste şerpi ca peste nimic? 14. Cine îmi învăţa inima cum să iubească sfânt, gândurile cum să zboare inspirat, mâinile cum să lupte […]