Prietenul tinereţii mele

1. Tu m-ai învrednicit pe mine să fiu atât de aproape de inima Ta. 2. Mi-ai arătat nu numai cea mai mare iubire, ci şi cea mai mare încredere. 3. Eu trebuia să mă duc să mărturisesc oricui – prin cuvântul meu, prin trăirea mea, prin toată lumina ochilor mei – fericirea de a Te […]Read more

1. Nu ştiam că va veni atât de grabnic vremea să plătesc. 2. Dar abia plecaseşi Tu şi s-a trezit în mine inima cea adevărată. Ca dintr-un somn de moarte s-a trezit. 3. A început să urle de durerea celor făcute şi să mă mustre cu vorbe mai usturătoare ca arsurile de flăcări. Şi mai […]Read more

15. Dar eu tăceam cu o tăcere vinovată… Îţi simţeam inima cunoscută, bătând dureros şi fierbinte pentru mine, la uşa mea, aşteptând. 16. Dar am tăcut nemişcat. Îţi auzeam suspinul adânc şi Îţi bănuiam mâhnirea amară, dar întunericul din mine tăcea, ca să pleci. 17. Tu nu puteai pleca. Nu mai puteai spune Read more

1. Îmi mai aduc încă şi acum aminte de clipa aceea de dinainte de întunecimea mea din urmă. 2. Şi nu voi putea să uit niciodată înştiinţarea dragostei Tale care lupta cu întunericul să nu mă cuprindă de tot. 3. – Adu-ţi aminte cât de mult te-am iubit! – îmi ziceai Tu. Gândeşte-te de unde […]Read more

11. Apoi, din nou, în plină zi, s-a făcut dintr-o dată iarăşi noapte. Noaptea a treia, cea mai lungă şi cea mai grea. Noaptea din urmă. 12. A fost oare numai noapte? Nu, a fost şi un mormânt, din care nici nu mai puteam nădăjdui uneori că am să mai ies vreodată, 13. pentru că […]Read more

1. Astfel a venit iarăşi o dimineaţă. S-a făcut dintr-o dată aşa de frumos şi aşa de ziuă, de parcă n-ar fi fost niciodată între noi un zid! 2. Lumina, viaţa şi iubirea săpaseră neîncetat din amândouă părţile, la temeliile lui groase, amare şi reci – şi le-au prăbuşit dintr-o dată, întâlnindu-ne. 3. Dar, din […]Read more

1. Îmi aduc aminte de prima noastră cunoştinţă. Şi de toată istoria vieţii mele şi a iubirii noastre de până atunci. 2. Ce tare fusese patul de fier gol pe care zăceam înainte de Tine, în noaptea neîntreruptă a atâtor ani, până ce mi-a sosit dimineaţa Ta, Soarele meu! 3. Cât aş mai fi dormit […]Read more

1. Şi, când Tu, Preaiubitul scump al vieţii mele, ai fost cu mine atât de altfel de cum ai fost cu alţii, n-ar fi trebuit, oare, ca eu să nu mai pot locui, până la sfârşitul zilelor mele, decât în casa dragostei Tale? 2. N-ar fi trebuit, oare, ca eu să nu mai pot întoarce, […]Read more

1. Ce fericită a fost viaţa mea cât am vegheat, ascultând la tăcerile Tale. 2. Nopţile mele au fost pline de lumină şi toate hotarele mele au fost pline de armonii cereşti. 3. Şoaptele Tale erau sunetele cele mai dulci şi cântările cele mai fericite pentru urechile mele, 4. presimţirile Tale minunate erau Read more

Te-am iubit frumos, Iisuse? Ţi-am cântat şi plâns cu dor? Ţi-am dat inima întreagă? – Poate! – Dar eram dator! Ţi-am urmat cu neclintire? Şi Te-am ascultat pe plac? Ţi-am slujit cu râvnă? – Poate! – Dar eram dator s-o fac! M-am luptat cu stăruinţă? Am fost gata şi să mor? Ţi-am jertfit pe lume […]Read more