1. O, ce privelişte tristă este un suflet care, în loc să stea drept şi să meargă frumos, stă gârbov şi merge încovoiat sub povara unui păcat ascuns sau a mai multora, – în timp ce Domnul şi fraţii se tot luptă să l îndrepte. Şi numai el nu şi dă seama de marea nenorocire în care se află.
2. Ce jalnică este starea când şi mai multe suflete ale aceleaşi familii au ajuns astfel – şi orice nădejde de vindecare pare pierdută pentru ei! Dar după ani de încercări şi după ce toţi au pierdut nădejdea de a i mai îndrepta, – totuşi o singură scăpare încă mai poate fi: minunea lucrării lui Hristos. Deci să nu i părăsim de tot niciodată pe cei ajunşi astfel. Ci să strigăm către Domnul cu atât mai mult cu cât starea lor e mai grea. Boala învechită însă se vindecă cu atât mai greu, cu cât însuşi bolnavul doreşte tot mai puţin vindecarea sa.
3. Toate dorinţele şi gândurile noastre bune nu se pot înfăptui niciodată fără Jertfa cea Scumpă a Mântuitorului nostru Preaiubit. Dar nici fără partea de suferinţă care ni se cere şi nouă înşine, împreună cu suferinţa lui Hristos, pentru realizarea scopului mântuitor la care lucrăm (Col 1, 24).
4. Tot ce a rămas şi va rămâne trainic şi puternic din tot ce s a zidit cândva pe lumea aceasta şi se va mai zidi este numai realizarea lui Hristos. Tot ceea ce a dat şi va da vreodată frumuseţe şi durată unei lucrări este numai Jertfa lui Iisus, Răscumpărătorul nostru. Nimic nu se înalţă fără Ea şi fără Ea nu durează cu adevărat nimic şi niciunde. (mai mult…)
1. În nici o vârstă omenească,
7 – Ucenicii care trag mreaja cu peștii, au slujba cea mai grea, dar și cea mai binecuvântatã.
De atâtea ori a fost lovită de moarte Oastea Domului şi a fost zguduită din temelii, şi arsă necruţător
1. Cine spune: „Am plătit destul, mai plătească şi altul”,