Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Strangeti faramiturile

Strangeti faramiturile

IOSIF, SFETNIC AL SOBORULUI

Vorbirea fratelui Popa Petru (Săucani) la nunta de la Chimindia – august 1979

„A treia zi s-a făcut o nuntă în Cana din Galilea. Mama lui Iisus era acolo. Şi la nuntă a fost chemat şi Iisus cu ucenicii Lui” (In 2,1-2).

Slăvit să fie Domnul!

Versetul acesta ne este atât de cunoscut fiecăruia dintre noi! N-avem nevoie să mai amintim despre el în înţelesul acesta, pentru că la toate nunţile noastre s-a vorbit despre el şi se va vorbi până la sfârşitul veacurilor. Ni-e aşa de drag versetul acesta! Ni-e aşa de dulce şi aşa de scump, că eu aş vrea mereu să-l auzim şi mereu să ne bucurăm de el.

Am vrea, cu ocazia acestei nunţi, cu ocazia acestei sărbători de astăzi, unde ne-am adunat în locul acesta, să ne mai amintim de încă un verset, care nu-i chiar aşa de cunoscut şi care nu s-a spus mereu la nunţile noastre. Este vorba despre un verset din Luca 23, 50-51: „Era un sfetnic al soborului numit Iosif, om bun şi evlavios, care nu luase parte la sfatul şi hotărârea celorlalţi”. (mai mult…)

Mulţi au viaţă de slăbănog…

În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

Bunul Dumnezeu, după ce l-a făcut pe om, i-a dat viaţă. A pus în lut suflare de viaţă, dar Domnul a ştiut că nu e de ajuns numai viaţa în om, ci i-a făcut încă mai înainte raiul şi fericirea în care să trăiască, i-a făcut soţia şi tot ce era necesar pentru o viaţă fericită.

Deci Domnul Dumnezeu, iată cum a lucrat de minunat! Nu i-a dat omului numai viaţa, suflarea de viaţă – şi cu asta gata –, ci i-a făcut omului şi i-a dat belşug, adică viaţă din belşug, să aibă tot ce-şi dorea, punându-l stăpân peste toate.

Ce fericit era omul atunci că avea viaţă, dar nu numai viaţă, ci viaţă din belşug! (mai mult…)

„ADUCEŢI-VĂ AMINTE DE LACRIMI”

Vorbirea fratelui Popa Petru (Săucani) la nunta de la Avram Iancu – mai 1980

„De aceea, vegheaţi şi aduceţi-vă aminte că timp de trei ani, zi şi noapte, n-am încetat să sfătuiesc cu lacrimi pe fiecare din voi” (Fapte 20, 31).

„Astfel dar, preaiubiţilor, după cum totdeauna aţi fost ascultători, duceţi până la capăt mântuirea voastră, cu frică şi cu cutremur…” (Flp 2, 12).

Slăvit să fie Domnul!

Ne-am bucurat în momentele acestea atât de fericite aici, la o nuntă. Vedem în faţa noastră doi tineri care au putut să crească din tinereţea lor, prin harul şi prin dragostea lui Dumnezeu şi prin sfaturile părinţilor lor, să crească şi să ajungă ca nişte flori în grădina lui Dumnezeu. Nu cum cresc atâţia şi atâţia tineri în vremile noastre, care sunt ruşinea societăţii şi a Bisericii şi pentru care se varsă atâtea lacrimi.

Dar cine oare le mai poate înţelege?… (mai mult…)

CĂILE DOMNULUI SUNT DREPTE

Vorbirea fratelui Acsinuţă la nunta de la Lozna (Botoşani) – mai 1981

Hristos a înviat, fraţilor şi surorilor!

În cele 15 minute, poate voi reuşi şi eu să vă spun câteva îndemnuri.

Fraţii ştiu – şi noi ştim cu toţii – nu facem o impresie de predici rare, de învăţături, pentru că nu suntem aici unul mai mare sau mai mic. Cum s-a spus: „Să nu fiţi mulţi învăţători, căci Unul Singur este Domnul şi Învăţătorul, iar voi toţi sunteţi fraţi”.

Două versete am să vi le explic:

„Căile Domnului sunt drepte şi cei drepţi umblă pe ele, dar cei răzvrătiţi cad pe ele” (Osea 14, 9).

„Nu mai încetezi tu să strâmbi căile drepte ale Domnului?”

Astăzi s-au împlinit cuvintele acestea din Sfânta Scriptură. (mai mult…)

TREI STROPI DE PLOAIE

Vorbirea fratelui Popa Petru (Săucani) la Dofteana – 1980

„Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său… Căci Dumnezeu a zis: «Să facem om după Chipul Nostru, după asemănarea Noastră»”… „Aşa a ajuns omul un suflet viu” (Fac 1, 27 şi 2, 7).

„A venit un om trimis de Dumnezeu: numele lui era Ioan” (In 1, 6).

„Ştim că suntem din Dumnezeu”… (I In 5, 19).

Din marea mulţime a oamenilor care ne înconjoară şi toţi zic că ştiu (şi într-a­devăr ştiu multe, foarte multe, în acest veac al ştiinţei, despre care zice Sfântul Profet Daniel că în timpurile din urmă cunoştinţa va creşte, ştiinţa va creşte), un singur lucru rămâne pentru mulţi neştiut… Oricât de mare va fi în vremurile din urmă ştiinţa şi cunoştinţa, ei tot nu vor şti… Zice Sfântul Osea: „Poporul acesta piere din lipsă de cunoştinţă”…

Da, oamenii nu ştiu un lucru de mare preţ. Nu ştiu lucru care trebuie cel mai mult şi cel mai întâi. Nu! Nu ştiu bieţii oameni!… Nu ştiu de unde au venit… Nu ştiu cu ce scop au venit pe lume… Şi nu ştiu unde se duc… Ei caută să se mintă cu răspunsul ştiinţei, după cum spun unii: „Omul a venit din necunoscut şi merge în neant”. (mai mult…)

CHEMAREA PĂRINŢILOR

Vorbirea fratelui Traian Dorz la adunarea de botez din Ogeşti – decembrie 1980

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.

Se cuvine, într-adevăr, aşa cum de multe ori s-a spus în cuvintele rostite în seara asta aici, să aducem mulţumire şi slavă lui Dumnezeu pentru harul cel nespus de mare din zilele pe care le trăim. Că putem asculta Cuvântul lui Dumnezeu şi-l putem vesti, şi-l putem citi, şi-l putem cânta, şi-l putem trăi în inimile noastre mai liber de cum au făcut şi cum au avut alţii înaintea noastră.

Noi trebuie să mulţumim neîncetat lui Dumnezeu pentru că a fost în ţara noastră un om al lui Dumnezeu, un suflet chemat şi trimis de Dumnezeu să aducă în mijlocul poporului şi în mijlocul credinţei noastre o solie, o chemare ca asta, în care noi şi alţii mulţi-mulţi ca noi să putem afla ceea ce părinţii noştri n‑au ştiut. Să putem simţi, să putem auzi, să putem învăţa ceva ce, în mare parte, mulţi din înaintaşii noştri n-au ştiut ca noi. (mai mult…)

Învierea noastră trebuie să fie tot ca şi a Lui, adică adevărată, triumfătoare, înălţătoare în Slavă

din vorbirea fratelui Viorel Bar (Săucani)
la adunarea de botez de la Ogeşti – decembrie 1980

Iubiţii mei fraţi, măreţia omului nou trebuie să fie pe măsura măreţiei Jertfei Domnului nostru Iisus Hristos de pe Golgota. Pentru aceasta trebuie ca şi moartea noastră să fie ca şi moartea Lui, adică totală, zdrobind tocmai prin ea puterea diavolului şi călcând moartea a doua.

La fel şi învierea noastră trebuie să fie tot ca şi a Lui, adică adevărată, triumfătoare, înălţătoare în Slavă.

Orice suflet care vine şi trăieşte pe pământ trebuie neapărat să treacă prin această revelaţie, prin acest botez, adică omorârea prin moarte a ceea ce este firesc în om, pământesc, ştiind că lui Dumnezeu nu-I plac oamenii cei care sunt şi care rămân lumeşti, fireşti (Rom 8, 8). Şi apoi printr-o înviere întocmai cu a Lui, adică fără să mai aibă moartea vreo putere asupra noastră niciodată.

Sufletul acesta nou, omul acesta nou, care trece prin acest strălucit şi măreţ botez, zămisleşte apoi şi rodeşte fericit şi binecuvântat în tot rodul Voii lui Dumnezeu. Strălucirea şi măreţia faptelor sale în lumină ating măreţia şi mărimea preţului Jertfei pe care l-a dat Mântuitorului nostru Iisus pe Golgota. Pentru că, fireşte vorbind, marfa trebuie să fie pe mărimea preţului. Tot aşa, nici duhovniceşte nu poate fi altfel. Faptele celui credincios, ale celui neprihănit trebuie să fie pe măsura preţului care s-a dat pentru aceasta. (mai mult…)

Dumnezeu ne-a înviat şi pe noi o dată cu învierea Mântuitorului

din vorbirea fratelui Visarion Ţuţu (Rediu)
la nunta de la Buciumi – 25 aprilie 1982

Să spunem şi noi în viaţa noastră aşa cum a spus Părintele Iosif odată, când mărturisea aşa:

„Pe când eram preot la ţară şi eram mai tânăr şi eu, în predica mea am spus, în dimineaţa Învierii: «Hristos a înviat din morţi cu moartea pre moarte călcând şi nouă celor din morminte viaţă dăruindu-ne»”.

Spune Părintele Iosif că „prima dată a observat cântăreţul că eu am greşit predica mea. Şi apoi vorba aceasta a mers de la unii la alţii prin biserică, până când toţi ştiau că preotul cel tânăr nu ştie să predice, nu ştie să vorbească, nu se prea pricepe el. Apoi oamenii, plecând de la biserică, au răspândit vorba aceasta în tot satul: «Aşa este preotul nostru: tânăr şi nu se prea pricepe să predice la biserică»”. (mai mult…)

Există o vreme a cercetării

Există momente din viaţa omului când omul e cel mai aproape de Dumnezeu şi Dumnezeu e cel mai aproape de om. Dacă cineva cunoaşte acel moment, când tot sufletul vibrează, când tot Duhul te îndeamnă, ascultă şi simte că Dumnezeu e lângă tine şi lângă El eşti tu…

Dacă asculţi momentul acesta şi te întâlneşti cu Dumnezeu, şi îţi deschizi inima ta pentru El, această unitate, această îmbrăţişare, această altoire a noastră în Dumnezeu şi a Lui în noi face în viaţa noastră cotitura aceasta salvatoare, operaţia şi opera aceasta de mântuire, a naşterii din nou.

Dar dacă lăsăm să treacă acest moment, se poate întâmpla să nu mai revină niciodată. Nu că noi ne depărtăm de Dumnezeu, ci că El se depărtează de noi; şi ajungem să nu ne mai întâlnim până în clipa Judecăţii, când vom auzi osânda alături de ceilalţi, care au făcut la fel. Şi vom merge în focul veşnic… (mai mult…)

”Doamne Dumnezeul nostru… fă-ne să ne pregătim pentru Săptămâna Ta Mare!”

Doamne Dumnezeul nostru, este sfântul post. Sunt zilele cutremurătoare de pocăinţă şi rugăciune. Trezeşte conştiinţele noastre şi fă-ne să ne pregătim pentru Săptămâna Ta Mare, pentru Învierea Ta, pentru Înălţarea Ta, pentru venirea Ta, pentru Judecata Ta. Că noi credem în acestea, Doamne, pentru că de fiecare dată, prin mărturisirea Crezului nostru, afirmăm aceste lucruri şi ne angajăm să ne pregătim pentru ele. Dă-ne, în vremea postului, rugăciune, pocăinţă, îndreptare. Taina Pocăinţei, care este una dintre tainele sfintei noastre Biserici, este convertirea noastră, este naşterea noastră din nou, este predarea noastră în slujba Ta, este legământul prin care noi căpătăm garanţia că numele nostru este scris în ceruri şi că, trăind după voia Ta în această stare, în clipa când Tu va trebui să vii după noi, ne vei lua în braţele Tale şi ne vei adăuga acolo, la poporul binecuvântat care se roagă să ajungem şi noi mântuiţi. (…)

Binecuvântează neamul nostru, poporul nostru, ţara noastră scumpă şi pe toţi cei pe care i-ai rânduit Tu conducători şi îndrumători în ea. Biserica noastră, la fel. Ajută-ne să fim o turmă plăcută şi ascultătoare Ţie, pentru ca vremile de binecuvântare să se întoarcă fericite asupra noastră şi fiecare casă să fie plină de copii fericiţi, sănătoşi şi credincioşi. Şi fiecare biserică să fie plină de ascultători şi împlinitori cu fapta ai Cuvântului Tău. Pentru că atunci Te vei putea bucura şi Tu de noi, cum putem noi totdeauna să ne bucurăm de Tine.

Prin toate şi pentru toate Te binecuvântăm şi ne închinăm Ţie, căci a Ta este Împărăţia, puterea şi mărirea, Dumnezeul nostru, a Tatălui, a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin.

din a doua rugăciune a fratelui Traian Dorz de la adunarea de priveghere a părintelui Teodor Heredea (Gavriş) – Beiuş, 29 martie 1986

 183. RUGĂCIUNE
Strângeţi fărâmiturile / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2010, 4 vol.