Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Strangeti faramiturile

Strangeti faramiturile

Suntem pe stâncă sau suntem pe nisip?…

Am vrea cu durere, deşi suntem la o nuntă, să plângem pe acel frate care şi-a zidit casa pe nisip… Şi-a zidit şi el o casă, a depus şi el o muncă. Precum cel care şi-a zidit casa pe stâncă, aşa şi cel care a zidit-o pe nisip, a depus şi el o muncă destul de grea. Nopţi şi zile de sudoare, de alergare, de griji… Muncă s-a depus şi pentru această casă… Şi, la urma urmei, această casă să fie prăbuşită…

Ce dureros, ce dureros! Era şi el un frate, era şi el un om care dorea să aibă o casă a lui, dar se dovedeşte un chip de nechibzuinţă la el. Căci la începutul lucrării n-a controlat dacă temelia casei este pe nisip…

Ce este stânca? Stânca este o piatră puternică, cea care nu se mişcă. Oricâte vânturi ar veni peste ea, nu o mişcă pe o piatră puternică. Chiar dacă este în mijlocul mării, oricât ar lovi-o valurile, nu o pot clinti din loc. Are greutate şi toate se sparg, lovindu-se de stâncă. (mai mult…)

Dumnezeu aşa înlătură toate cioatele din faţa copiilor Săi

Pe câţi am dus noi la adunare, cum a făcut Filip când a zis: „Natanail, noi L-am aflat pe Domnul, Cel despre care se vorbeşte în Lege şi în Scripturi”. „Din Nazaret poate fi ceva bun?” „Vino şi vezi!” Doar atât, doar atât i-a zis Filip. Nu arată Sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu că ar fi zis mai mult decât atât: „Vino şi vezi!”. Şi Natanail, sincer în inima lui, l-a ascultat pe Filip şi a păşit după el şi s-a dus. Şi când s-a apropiat de Domnul Iisus – poate mai aveau cinci, zece paşi –, Domnul, când îl vede de la distanţă, zice: „Iată un israelit în care cu adevărat nu este vicleşug”. „Rabi, de unde mă cunoşti?” „Înainte de a vorbi tu cu Filip, când erai sub smochin, te-am văzut eu pe tine.” „Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti Împăratul lui Israel!” „Că ţi-am spus aceste lucruri crezi? Mai mari decât acestea vei vedea!” Adică el a rămas pe urmă lângă Domnului Iisus şi a devenit apostol. Apostolul Bartolomeu, dacă nu mă înşel, i s-a spus mai târziu. „Da, zice, Eu te-am văzut pe tine când erai sub smochin”.

Sfinţii Părinţi împart în două cazul acesta, cu el sub smochin. Unii zic că Natanail avea obiceiul ca, sub smochinii pletoşi şi cu frunze late din grădină, să stea şi să se roage acolo… Undeva sub nişte smochini deşi, unde nu-l vedea nimeni, acolo avea el locul de rugăciune, de refugiu, acolo era „cămara” lui unde intra el, [cum spune Domnul]: „Intră în cămara ta şi roagă-te Domnului Dumnezeului tău în ascuns… Părintelui tău în ascuns”. Şi el acolo se ducea. Şi Domnul îl cunoştea pe el acolo. Era locul tainic pe care numai el şi-l ştia. El se ducea acolo. Acolo, departe de zgomotul lumii, de zgomotul familiei. (mai mult…)

Credinţa voastră să crească din zi în zi.

Lucrarea aceasta a pornit cu această lozincă: „N-am vrut să ştiu între voi nimic altceva, decât pe Iisus cel Răstignit.” Noi nu suntem teologi. N-avem teologie. Nu intrăm în dogme, nici în statute; dar noi Îl vestim pe Iisus cel Răstignit. Noi scoatem aurul acesta care a fost tăvălit veacuri de-a rândul în noroi, dar care nu şi-a pierdut proprietatea. După cum bucata de aur tăvălită-n noroi tot aur rămâne… ai spălat noroiul şi ea nu-şi pierde valoarea, aşa a fost Iisus cel Răstignit. A fost tăvălit în toate lucrurile. Dar prin lacrimile fraţilor şi ale surorilor, prin rugăciunile noastre, am spălat bulgărul acesta de aur şi-am găsit, în­tr‑adevăr, că n-a pierdut nimic din proprietatea lui. Şi pe acest Iisus cel Răstignit, a pornit această Lucrare să-L arate ţării şi poporului nostru.

„N-am vrut să ştiu între voi nimic altceva, decât pe Iisus cel Răstignit.” Şi astăzi învăţătura de temelie este Iisus cel Răstignit. Făgăduinţa a fost, cum a amintit fratele Petru mai înainte: „Vă trimit un alt Mângâietor, care vă va aduce aminte despre tot ce v-am spus Eu şi vă va descoperi lucrurile viitoare.” Adunările noastre, întâlnirile noastre le-am dorit din suflet şi le dorim să fie în biserica noastră. Am spus aceasta şi ierarhilor noştri: „Nu înţelegem o biserică cu lacăte pe ea, ca o puşcărie. Nu înţelegem ca o biserică numai la trei săptămâni să-şi deschidă uşile. Noi vrem o biserică deschisă oricând pentru noi”. Prin jertfele fraţilor, au înflorit bisericile noastre şi vor înflori. Vrem o biserică deschisă, vrem o Biserică vie. Luptăm pentru o Biserică vie. Şi, cum spune Sfântul Ioan Gură de Aur, după [înţelesul expresiei] „cărările vechi”: „Un obicei care este bun înalţă-l! Un obicei care este rău înlătură-l din viaţa creştină!”. (mai mult…)

Ce dulce a fost tinereţea, copilăria cu Iisus şi cu fraţii!

Rusalii 1982

Cine a gustat din mierea de albine… cine a gustat din Domnul va spune ca şi David: „Veniţi şi voi, de gustaţi”. Veţi spune ca şi Filip: „Vino şi vezi”.

El a potrivit toate lucrurile spre binele nostru şi spre slava lui Dumnezeu. S-a mai spus aici şi despre lucrurile care se fac numai de obicei, cum aceste lucruri devin seci, goale. Dacă auzim mereu aceeaşi vorbire, mereu aceeaşi cântare, dacă auzim o rugăciune mereu aceeaşi, dacă ne întâlnim mereu cu aceiaşi, noi ne obişnuim unii cu alţii şi de multe ori pot fi goale obiceiurile noastre.

Numai atunci când vine Hristos – Miezul, Viaţa şi Puterea –, atunci toate se schimbă, atunci toate se transformă.

Ne aducem aminte de obiceiurile frumoase ale părinţilor noştri… O, nu numai iudeii aveau obiceiuri frumoase, nu numai ei, ci şi părinţii noştri au avut obiceiuri frumoase, foarte frumoase. Astăzi îi mai vedem printre noi cu părul alb; mâine nu o să-i mai vedem… Mulţi pot să spună ca şi bătrânul Simion: „Slobozeşte pe robul Tău în pace, Stăpâne, că văzură ochii mei mântuirea Ta”. (mai mult…)

Aşa, fraţilor, să înţelegem şi noi unitatea de credinţă în această Lucrare.

Deci, fraţilor dragi, înţelegeţi-ne bine ce avem pe inimă şi în gând: Lucrarea aceasta a ridicat-o Dumnezeu pentru un viitor mai îndepărtat. Lucrarea aceasta a ridicat-o Dumnezeu – cum recunosc unii, chiar ierarhii Bisericii noastre –, căci, în situaţia în care se află Biserica, Lucrarea aceasta o mai poate salva din impasul în care se găseşte, după atâta moleşeală duhovnicească.

Lucrarea aceasta a fost un nume de răsunet pentru ţara noastră. Poate cunoaşteţi unii trecutul acestei Lucrări, în ce vremuri grele a trăit şi în ce condiţii vitrege s-a născut. Şi aşa cum unele plante trăiesc în apă şi cresc în apă… aşa a fost şi Biserica lui Dumnezeu: totdeauna a trăit în strâmtoare. Durerea, lacrimile şi prigoanele au fost medii prielnice în care s-a născut, a trăit şi a crescut Biserica lui Hristos, adunarea lui Dumnezeu.

Niciodată n-a fost iubită şi înţeleasă Lucrarea lui Dumnezeu, pentru că, pe pământul acesta, diavolul, care răcneşte ca un leu, a căutat să strice lucrarea lui Dumnezeu, a căutat să-i dezbine pe oamenii lui Dumnezeu în diferite grupuleţele şi bisericuţele sau crezuri diferite. (mai mult…)

„E vremea postului. Cum să ne purtăm noi faţă de Tainele Bisericii şi faţă de înfrânare?”

Frate, aceste două părţi ale întrebării se întregesc una pe alta şi depind una de cealaltă. Cine cunoaşte Cuvântul Sfintei Scripturi şi al Sfinţilor noştri Părinţi duhovniceşti nici nu mai pune astfel de întrebări, fiindcă asupra împlinirii lor nu mai are nici o îndoială. Dacă noi avem naşterea din nou, adică dacă avem ungerea Sfântului Duh, de care spune Mântuitorul în Evanghelia după Ioan capitolul 16, versetele 13 până la 15, ea ne călăuzeşte în tot adevărul. (mai mult…)

Misiunea noastră este aceasta: să-L ducem pe Hristos la lume şi pe oameni la Hristos.

După Modelul lui Hristos a lucrat şi Sfântul Petru, care, în ziua Cincizecimii a unit 3000 de firişoare de nisip cu Stânca de pe Golgota. El a fost acela care a adus pe Hristos-Stânca la firişoarele de nisip printr-o unire şi le-a spus: „Aici nu mai sunt doi, ci Unul Singur: Hristos!” Mulţimea celor ce crezuseră era o inimă şi un gând, pentru că s-au unit cu Hristos, pentru că au fost uniţi cu Hristos şi toţi erau sudaţi.

Iată ce putere! Mare înţelepciune a fost înţelepciunea aceasta, fraţii mei dragi!

După Apostolul Petru au fost alţii care au făcut tot la fel. Misiunea noastră este aceasta, cum s-a mai spus: să-L ducem pe Hristos la lume şi pe oameni la Hristos. De la el au fost mulţi meşteri zidari până la noi, care au început să facă lucrul acesta. (mai mult…)

CERCETAREA DE SINE – pentru surori

sora Siuca (Anisia) Duca, din Alba-Iulia Surorile noastre au şi ele o slujbă cu nimic mai prejos decât a fraţilor în înaintarea Evangheliei. Datoria şi răspunderea celor ce trebuie să se roage, să postească, să vegheze asupra creşterii copiilor lor şi a îndrumării tineretului sau să sprijine cu cuvântul lor cald şi cu dragostea lor sfântă pe soţii lor, pe fraţii lor, pe fiii sau pe părinţii lor în slujba Lucrării lui Dumnezeu, toate acestea care se cer surorilor noastre sunt datorii şi răspunderi cu nimic mai prejos, ci tot atât de însemnate ca şi slujba celorlalţi, a fraţilor lucrători. (mai mult…)

ANUL DE VESELIE

Acum ne caută El pe noi. Acum Hristos, slăvit să-I fie Numele, ne caută El pe noi. Aleargă El după noi. Dar ca mâine Îl vom căuta noi pe El şi vom alerga noi după El. Dar să dea Domnul să nu se întâmple ca uşa să fie închisă. Pentru că acum e timpul hotărât, e vremea harului, când se mai iartă orişicui se întoarce la Dumnezeu să primească haina cea de ospăţ, haina cea de nuntă.

Slăvit să fie Domnul!

Scumpii şi iubiţii noştri fraţi, la îndemnul fraţilor m-am ridicat să mai spun câteva cuvinte; sunt din Levitic, capitolul 25 şi vreau să citim împreună, începând cu versetul 8: „Să numeri şapte săptămâni de ani, de şapte ori şapte ani şi zilele acestor şapte săptămâni de ani vor face patruzeci şi nouă de ani. În a zecea zi a lunii a şaptea să pui să sune cu trâmbiţa răsunătoare; în ziua ispăşirii, să sunaţi cu trâmbiţa în toată ţara voastră şi să sfinţiţi astfel anul al cincizecilea, să vestiţi slobozenia în ţară pentru toţi locuitorii ei: acesta să fie pentru voi anul de veselie. Fiecare din voi să se întoarcă la moşia lui şi fiecare din voi să se întoarcă la familia lui”. Amin. (mai mult…)

NAŞTEREA DIN NOU – LEPĂDAREA DE PĂCAT

Vorbirea fratelui Ioan Voina,
de la o adunare – 1976 (?)

Cine vrea să fie un copil al lui Dumnezeu? Cum a venit fiul risipitor şi a zis: „Tată, am greşit la cer şi înaintea Ta, nu sunt vrednic să mă numesc copilul Tău. Socoteşte-mă ca pe unul din argaţii Tăi”. Doar lucrul acesta trebuie să-l faci. Ţi-e frică să trăieşti cu Dumnezeu?

(…) S-a vorbit atât de mult şi… poate că ar fi de-ajuns.

Aş vrea să mă folosesc şi eu de versetul citit de fratele Gligor şi anume de la Evrei 3, 1: „Fraţi sfinţi care aveţi parte de chemarea cerească, aţintiţi-vă privirile la Marele Preot şi Apostol al mărturisirii voastre, adică la Iisus”.

Într-adevăr, privire noastre trebuie să fie îndreptate la El. (mai mult…)

WhatsApp chat