Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Traian Dorz

Traian Dorz

Înaintaşi şi urmaşi

Dumnezeu nu va uita niciodatã pe marii înaintaşi ai Soliei Sale cãtre Omenire, pe acei binecuvântaţi bãrbaţi vrednici ai credinţei Lui, care L-au iubit pe Domnul atât de mult şi au fãcut atâta pentru El.
Din pricina acestor înaintaşi, Dumnezeu a fãcut faţă de toţi urmaşii lor, un legãmânt de veşnicã bunãvoinţã (Exod 20, 6).
Sã nu-i uitãm nici noi, fiindcã este sfântã porunca: Aduceţi-vã aminte de ei…
Faptele credinţei marilor noştri înaintaşi şi meritele pãrinţilor noştri credincioşi, au ajuns nu numai temeiul pentru care Dumnezeu i-a înãlţat şi binecuvântat pe ei înşişi, pe  acei care le-au avut aceste fapte şi merite, – cu ele devin apoi un veţnic temei, pentru care sunt primiţi, ascultaţi şi ajutaţi şi toţi urmaşii acestora.
Din pricina pãrinţilor credincioşi, Dumnezeu nu-i leapãdã de tot nici pe urmaşii lor cei nevrednici. (mai mult…)

CÂT SUNT ÎN LUME, SUNT LUMINA LUMII (Ioan 9,5)

Atâta vreme cât Hristos stă într-un suflet şi cât stă într-o biserică, şi cât stă într-o familie sau într-o adunare, Domnul Iisus ţine neapărat să fie acolo Singura Lumină, El, şi Singurul Stăpân ascultat şi iubit, numai El.
Îndată ce Hristos nu mai poate fi Singurul Luminător undeva, când inima, sau adunarea, sau lucrarea aceea mai caută şi mai primeşte şi o altă lumină, deosebită de cea a Lui, atunci Domnul Iisus Se retrage şi pleacă de acolo. (mai mult…)

O, DACĂ NE-AI LUNGIT ATÂT

O, dacă ne-ai lungit atât
durata vieţii noastre-n lume,
e să trăim aşa, încât
să fim lumini pentru-al Tău Nume.

Şi dacă ne-ai lărgit sub paşi
cărarea liberă şi-aleasă,
e ca să-Ţi fim mai buni ostaşi,
c-o luptă pururi mai frumoasă.

Şi dacă ne-ai făcut mai blând
urcuşul crucii după Tine,
e ca să-Ţi arătăm, umblând,
că Te-nţelegem tot mai bine.

Şi dacă ne îndemni mai des
la rugăciune şi-nfrânare,
e ca s-ajungem un cules
învrednicit de-un rod mai mare.

O, dacă ne-ncetat am fi
în stare ’naltă şi divină,
cu câtă linişte-am privi
spre tot ce-i rânduit să vină!

TRAIAN DORZ din ”Cântări de Sus”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014

CUVÂNTUL ŞI PAZA DOMNULUI

1. Slăvit să fie Domnul, căci El a avut milă şi de mine – şi, în cele mai lungi vremuri din toată viaţa mea, Cuvântul sfânt mi-a fost un însoţitor nedespărţit şi îngerii Domnului mi-au fost nişte paznici bucuroşi. Ce fericite au fost pentru mine aceste vremuri! Şi ce binecuvântate au fost aceste drumuri, însoţit de El şi păzit de ei!

2. Ce bine a fost când, Cuvântul Domnului, cu dragoste l-am întrebat, l-am ascultat şi l-am urmat oriunde m-a chemat sau m-a trimis.
Când, dacă m-a mustrat, nu l-am îndepărtat, nici nu i-am pus pe gură palma vinovată.

3. Ce bine a fost când Cuvântul Domnului m-a lovit peste păcat, iar eu nu m-am ridicat împotriva lui!
Când mi-a străpuns adânc inima, pentru a îndepărta din ea microbul îndărătniciei, al nepăsării şi al trufiei, iar eu nu m-am ridicat cu vrăjmaşă împotrivire, să nu-L ascult.

4. Atunci şi el mi-a devenit tot mai bun prieten şi tot mai dulce mângâietor.
Prin flăcări a fost cu mine şi m-a scos din ele, având ochii inimii nespus mai pătrunzători decât îi aveam mai înainte.
Din valuri m-a scos cu o înţelegere mai limpede şi mai înaltă
şi nu mai doresc să se coboare el la mine, ci doresc să mă sui mereu eu spre el. (mai mult…)

MAI SUS, MEREU…

„Mai Sus, mai Sus, mereu mai Sus…”
a’ noastre inimi cântă.
Acolo-n Slava fără-apus
e Ţinta noastră sfântă.
Suind spre ea, chemăm, Iisus,
cu dor Doritu-Ţi Nume,
mai Sus, mereu mai Sus, mai Sus,
ca să ieşim din lume.

Urcăm cu ochii plini de dor
şi totul ne încântă
şi nou avânt înălţător
cu haruri ne-nveşmântă.
Din toată inima căutăm
nălţimile curate,
mai Sus, mereu mai Sus scăpăm
din tină şi păcate.

Tot mai uşor şi mai plăcut
urcuşul ni se face,
încet-încet, tot ce-a fost lut
se sfarmă şi desface;
şi mai uşor plutim înot
prin marea de lumină,
mai Sus mereu, scăpaţi de tot
ce-n noi mai este tină. (mai mult…)

LA PICIOARELE DOMNULUI

1. O, ce mare bucurie Îi face Domnului o smerită ascultare şi o sinceră întoarcere!
Şi cât de neuitată şi de folositoare pentru mulţi rămâne pilda acestora pentru toţi cei ce le văd!
La astfel de fapte, Duhul răspunde totdeauna cu mult har.

2. Ţinta unei credinţe este să ajungă la picioarele lui Iisus.
Să cadă şi să se roage în îngenunchere acolo.
Iată gândul însemnat al oricărei mărturisiri drepte: aducerea tuturor sufletelor la picioarele Mântuitorului.
Iată scopul fiecărui trimis adevărat al Domnului: vestirea lui Iisus cel Răstignit, pentru a-i aduce pe toţi ascultătorii la picioarele Lui.
Şi aceasta este şi încheierea fericită a fiecărei slujbe curate.
Ea sfârşeşte tot acolo.
3. Locul fiecărui păcătos care vrea cu adevărat mântuirea sufletului său este să cadă şi să rămână la picioarele Mântuitorului Iisus.
Acolo îşi află cu adevărat toată răsplata sa şi odihna sa veşnică fiecare credincios şi smerit vestitor şi ostenitor al Domnului Iisus.
Căci acolo este încununarea fericită a fiecărei vieţi biruitoare. (mai mult…)

CA ANII TINEREŢII

Ca anii tinereţii nu-i aur mai de preţ,
jertfeşte-ţi-i pe-altarul eroicei vieţi,
ascultă-n ei chemarea iubirii lui Hristos
şi-adu-i în Oastea sfântă sub Steagu-I luminos.

Îmbracă-ţi-i în haina curatei mântuiri,
nu-i cinste ca aceasta, pe lume, nicăiri,
fă zilnic tot ce-i bine, ce-i vrednic şi frumos,
c-o dragoste fierbinte de fraţi şi de Hristos.

Aprinde-ţi rugăciunea în viaţă ca pe-un far,
fii harnic şi destoinic, cu sufletul de jar,
cu toată bucuria, fă tot ce faci cântând,
o faţă luminoasă în orice timp având.

Iertării şi Iubirii fii prieten credincios,
în toate, cu-ndrăzneală, urmându-L pe Hristos;
Hristos fiindu-ţi frunţii ceresc mărgăritar,
vei răspândi lumină pe-un veşnic nehotar.

TRAIAN DORZ din ”Cântări de Sus”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014

BOALĂ ŞI VINDECARE

1. O, ce privelişte tristă este un suflet care, în loc să stea drept şi să meargă frumos, stă gârbov şi merge încovoiat sub povara unui păcat ascuns sau a mai multora, – în timp ce Domnul şi fraţii se tot luptă să l îndrepte. Şi numai el nu şi dă seama de marea nenorocire în care se află.

2. Ce jalnică este starea când şi mai multe suflete ale aceleaşi familii au ajuns astfel – şi orice nădejde de vindecare pare pierdută pentru ei! Dar după ani de încercări şi după ce toţi au pierdut nădejdea de a i mai îndrepta, – totuşi o singură scăpare încă mai poate fi: minunea lucrării lui Hristos. Deci să nu i părăsim de tot niciodată pe cei ajunşi astfel. Ci să strigăm către Domnul cu atât mai mult cu cât starea lor e mai grea. Boala învechită însă se vindecă cu atât mai greu, cu cât însuşi bolnavul doreşte tot mai puţin vindecarea sa.

3. Toate dorinţele şi gândurile noastre bune nu se pot înfăptui niciodată fără Jertfa cea Scumpă a Mântuitorului nostru Preaiubit. Dar nici fără partea de suferinţă care ni se cere şi nouă înşine, împreună cu suferinţa lui Hristos, pentru realizarea scopului mântuitor la care lucrăm (Col 1, 24).

4. Tot ce a rămas şi va rămâne trainic şi puternic din tot ce s a zidit cândva pe lumea aceasta şi se va mai zidi este numai realizarea lui Hristos. Tot ceea ce a dat şi va da vreodată frumuseţe şi durată unei lucrări este numai Jertfa lui Iisus, Răscumpărătorul nostru. Nimic nu se înalţă fără Ea şi fără Ea nu durează cu adevărat nimic şi niciunde. (mai mult…)

Mulţi au viaţă de slăbănog…

În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

Bunul Dumnezeu, după ce l-a făcut pe om, i-a dat viaţă. A pus în lut suflare de viaţă, dar Domnul a ştiut că nu e de ajuns numai viaţa în om, ci i-a făcut încă mai înainte raiul şi fericirea în care să trăiască, i-a făcut soţia şi tot ce era necesar pentru o viaţă fericită.

Deci Domnul Dumnezeu, iată cum a lucrat de minunat! Nu i-a dat omului numai viaţa, suflarea de viaţă – şi cu asta gata –, ci i-a făcut omului şi i-a dat belşug, adică viaţă din belşug, să aibă tot ce-şi dorea, punându-l stăpân peste toate.

Ce fericit era omul atunci că avea viaţă, dar nu numai viaţă, ci viaţă din belşug! (mai mult…)

VENI-VA CLIPA CÂND…

Veni-va clipa când, de chinul
ce astăzi îl înduri cu greu,
c-o veşnică recunoştinţă
vei mulţumi lui Dumnezeu.

Atunci o singură durere
vei mai avea spre Cel Slăvit,
că nu I-ai înţeles Iubirea,
ci prea gemând ai suferit.

Când ochii, astăzi plini de lacrimi,
ai să-i deschizi spre-un veşnic har,
vedea-vei negrăit de dulce
ce vezi azi negrăit de-amar. (mai mult…)