Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home CATEGORIILE DE OAMENI DIN OGORUL LUI DUMNEZEU ( II )

CATEGORIILE DE OAMENI DIN OGORUL LUI DUMNEZEU ( II )

CATEGORIILE DE OAMENI DIN OGORUL LUI DUMNEZEU ( II )

Traian DorzO vorbire a fratelui Traian Dorz – 19 octombrie 1986(?)

De aceea, fraţilor şi surorilor, căutaţi totdeauna biserica şi căutaţi totdeauna adunarea! Şi orice vi se spune din Cuvântul lui Dumnezeu, însuşiţi-vi-l, spu­nându-vă: „Asta-i pentru mine!”. Dacă este o mustrare, spuneţi: „Doamne, asta-i pentru mine! Eu trebuie să mă corectez. Eu trebuie să mă-ndrept”.

Oricine ajunge o problemă în Lucrarea lui Dumnezeu şi se menţine ca o problemă în continuare este o piatră colţuroasă care are nevoie mereu să fie cioplită. De cele mai multe ori, astfel de pietre nu acceptă cioplirea. Nu le place mustrarea. Se revoltă împotriva celor care strigă şi, dacă cineva spune un lucru nepotrivit pe care l-a făcut, se ridică revoltat şi spune: „Cine ţi-a zis?”. Şi vrea să facă anchetă nu împotriva celui care a făcut, ci împotriva celui care, văzând răul, a zis cu durere şi cu amărăciune despre un rău făcut.

Ce minunate sunt pietrele moi, primitoare, ascultătoare, care se lasă modelate după voia Meşterului Sfânt! Ei vor fi folosiţi minunat în Lucrarea lui Dumnezeu. O sută de pietre frumoase nu pot adeseori să acopere urâţenia unei singure pietre neascultătoare şi colţuroase. De aceea noi trebuie să venim în adunarea Domnului şi dacă ne mustră cineva. Şi, dacă Cuvântul lui Dumnezeu parcă este mereu împotriva noastră şi ne atinge ca un tăiş rău anumite răni şi anumite părţi, anumite tumori canceroase duhovniceşti din fiinţa noastră cea sufletească, să primim operaţia şi să lăsăm să taie Cuvântul lui Dumnezeu adânc acolo, ca să scoată răul. Că Dumnezeu vrea să ne mântuim noi, nu să ne pierdem. Şi, până avem în inima noastră o tumoră de păcat ascunsă, până avem în noi o ambiţie rea, o îngâmfare neascultătoare, o purtare îndărătnică, până atunci Domnul nu ne poate aşeza liniştit în Lucrarea Sa. Şi noi vom avea, până la urmă, soarta pietrei colţuroase pe care, oricât vrea meşterul să o cioplească, ea nu se lasă cioplită. Cât ar vrea să o aşeze, nu se lasă aşezată. Ori se loveşte de una, ori se loveşte de alta şi, până la urmă, piatra aceasta problemă ajunge să fie aruncată din mâna ziditorului şi din lucrarea lui. O vreme poate să stea piatra aceasta pe lângă zidărie, aşa cum se întâmplă de foarte multe ori. Oriunde se zideşte o construcţie, mai sunt acolo, pe lângă ea, nu numai pietre frumoase, care vor fi folosite şi sunt folosite la construcţie, ci sunt şi materiale cioplite rău, nepotrivite, aspre, colţuroase, crăpate, pe care meşterul le-a îndepărtat; dar ele stau tot în jurul clădirii şi parcă fac parte din clădire, deşi ele niciodată n-au putut şi niciodată nu vor putea face parte frumos şi fericit din clădirea aceasta minunată. Pe lângă adunările Domnului şi chiar în mijlocul adunărilor, mai sunt foarte multe suflete problemă în Lucrarea lui Dumnezeu: colţuroşi, neascultători, îndărătnici. Ori se ceartă cu unul, ori se ceartă cu altul… niciodată nu-s liniştiţi. Ei pot să stea încă aşa ca piatra colţuroasă pe lângă clădirea constructorului. Dar în curând ele vor fi înlăturate, toate aceste elemente.

Dragii noştri fraţi şi surori, Domnul a avut milă de noi şi ne-a adus în Lucrarea Lui dorind să ajungem să devenim nişte pietre vii, nişte cărămizi frumoase aşezate în faţada lucrării lui Dumnezeu. Şi dacă ciopleşte Cuvântul lui Dumnezeu în noi, nu vă-mpotriviţi. Dacă fraţii ne mustră, nu vă-mpotriviţi. Nu vă apăraţi colţurile şi crăpăturile ascunse şi nepotrivite. Veniţi cu ele în mâna Marelui Ziditor şi spuneţi: „Doamne, ciopleşte, că merit. Mustră-mă, că merit. Dar ajută-mă să mă-ndrept. Doresc să mă-ndrept. Să devin şi eu un element de bază în Lucrarea Ta; un mădular sănătos în Trupul Tău cel sfânt; o piatră vie, curată frumoasă, de care Tu să Te foloseşti în Biserica Ta cea vie şi sfântă”.

Ce minunat e un astfel de suflet! Şi ce minunat e atunci când noi ne lăsăm înduplecaţi şi lucraţi, şi cizelaţi de Cuvântul lui Dumnezeu, ca să putem deveni aşa cum vrea El, nişte mădulare vii şi sfinte! Câtă vreme un om e sănătos şi toate mădularele lui sunt sănătoase, nici nu simţi! Câtă vreme o mână este sănătoasă, o inimă sănătoasă, un plămân sănătos, un rinichi sănătos şi un ficat sănătos, nici nu-l simţi. Când începi să simţi ficatul, atunci e semn că-i bolnav. Când începi să simţi mâna, atunci e semn că mădularul acesta este bolnav. Când începi să simţi rinichiul, însemnă că mădularul acela e bolnav. Câtă vreme noi suntem nişte suflete curate şi frumoase, şi vrednice în Lucrarea lui Dumnezeu, nici nu se simte că suntem. Când începi să devii problemă în Lucrarea Domnului, atunci deja e un semn că tu eşti un mădular bolnav. Un păcat ascuns, o tumoră ascunsă roade undeva. Şi trebuie să venim cu ea sub cuţitul Marelui Doctor.

Spune un proverb aşa: „Doctorul bun face tăietura mai adâncă”. De ce? Pentru ca să scoată de acolo şi rădăcina răului. Că numai atunci când operezi adânc, atunci eşti sigur că s-a scos şi rădăcina păcatului. Duhul lui Dumnezeu vrea să facă această operaţie adâncă în inima noastră. Să ne lăsăm operaţi… Să lăsăm ca Duhul lui Dumnezeu, prin Cuvântul Său şi prin puterea Sa, să ne cureţe inima care este infectată de păcat. Aveţi păcate ascunse; astea-s cele mai primejdioase. Veniţi cu ele la Domnul. El cunoaşte. Şi spuneţi-I din toată inima: „Tu, Care cunoşti inima mea, operează acolo. Scoate păcatul acela care mă poate duce la o infecţie mortală, la pierzarea totală a mântuirii sufleteşti”.

va urma

preluat din «Străngeţi fărâmăturile» vol. 4 (50 de vorbiri frăţeşti de la adunările Oastei Domnului).

 

 

Author: admin

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *