Poezie

Mire-al veşniciei mele

Mire-al veşniciei mele, ce-n extaz plângând Te-ador, oare când afla-mi-voi stâmpăr dorului ce-mi arde-n dor! Când, pe sânul Tău cel dulce, fruntea-mi grea.

Citește în continuare
Poezie

M-ai chemat cândva, Iisus

M-ai chemat cândva, Iisus, dintr-un nimb de cruce şi de-atunci mai sus, mai sus, inima mi-aş duce. M-ai înduplecat s-alerg de-orice căi deşarte.

Citește în continuare
Mărturii Poezie

Doamne, nu mai pot uita!

din Revista de literatură creștină și de informație ”Familia crestină”, Anul II. nr. 4-5 – Aprilie – Mai, 1942 Director: Traian Dorz

Citește în continuare
Poezie Traian Dorz

Oricine va vrea să fie

Oricine va vrea să fie cel mai mare dintre voi, a zis Domnul, să se lase cel mai jos şi mai ’napoi; cine.

Citește în continuare
Poezie

Mi-am zidit casa pe stâncă

Tristeţea, poate, nu mi-o ştiţi. E gravă. De ani de zile tot mereu zidesc. Zidesc, în chinuri mari, un turn de slavă, O.

Citește în continuare
Poezie Traian Dorz

Cântãrile Cãinței

Cântãrile cãinței sfinte când am cãzut sã le-nvãțãm cã numai printr-un plâns fierbinte putem atunci sã ne-ndreptãm cântãrile cãinții-amare sã le cântãm plângînd.

Citește în continuare
Poezie Traian Dorz

Genesa 1

Iatã ce frumoasã lume din Luminã a fãcut Dumnezeu, cu-nțelepciune când Viața a-nceput pomi și flori și animale, ape limpezi, peștișori, pãsãri cântãtoare,-toate.

Citește în continuare
Poezie Traian Dorz

Genesa 1, 1

La-Nceput era-ntuneric numai noapte peste tot, Luminos era doar Locul unde-I Tatãl Savaot toatã lumea cealaltã era-n bezna cea mai grea nu era.

Citește în continuare