Din locul unde sufăr
Din locul unde sufăr Din locul unde sufăr de flacăra iubiriirăsare coarda Viţei cu şapte înălţimi,cinci trandafiri mai roşii ca floarea răstigniriise scutur.
Din locul unde sufăr Din locul unde sufăr de flacăra iubiriirăsare coarda Viţei cu şapte înălţimi,cinci trandafiri mai roşii ca floarea răstigniriise scutur.
Nu-mi pare rău, Iisus, de anii jertfiţi pentru calvarul Tău, dar şi de-o clipă ce-mi ia lumea, din inimă îmi pare rău. Nu-mi.
Şi vântul şopteşte, – şi norii zâmbesc,şi zarea luceşte, – şi razele cresc,şi frunzele cântă, – şi zorii doresc,şi noaptea suspină:– Iisus, Te.
Trece vara, trece toamna cum trec toate cele – fericit cuvântul care n-a trecut cu ele, fericit acel ce-şi ţine legământul dulce –.
Doamne, iar îmi plec genunchii înaintea Crucii sfinte, cu o inimă zdrobită şi cu-o lacrimă fierbinte. Nu am mirul Magdalenei să Ţi-l dau.
Tu pleci undeva-n curând şi nici n-ai să ştii, plecând, cine-ţi va-nsoţi, cine-ţi va-nsoţi plângând al tău suflet călător, când cu teamă, când.
Timpul tău nu va apune, căci întregu-ţi vers de aur Rădăcini a prins şi pururi va rămâne sfânt tezaur. Amândoi, cu „Neemia“, aţi.
Ştiu c-a sosit plecarea, – corabia-i la mal şi-aşteaptă al pornirii apropiat semnal, îmi ştiu trecută vremea permisă unde sânt, dar nu mă.
Eu n-am să mor din lume, mă voi preface-un steag purtat în lupta sfântă, arzând în fâlfâire, mă voi preface-o harfă, cântând şi.
O Doamne-al iubirii, lumină-mă lin şi ceasul plecării adu-mi-l senin, şi dă-mi pe-acest înger cu luntrea – năier, iubirea să-mi ducă frumos către.