DE-AI LUA
De-ai lua pe umăr crucea, după Domnul de-ai porni, fericire, fericire, nici nu ştii câtă-ai găsi! În a’ vieţii clipe grele, când străin.
De-ai lua pe umăr crucea, după Domnul de-ai porni, fericire, fericire, nici nu ştii câtă-ai găsi! În a’ vieţii clipe grele, când străin.
Sub apăsarea Mâinii Tale, de gheaţa suferinţei strâns, îmi plânge sufletul, Părinte, cum nu mai ştiu să mai fi plâns. Gem ca izvorul.
Vino când te cheamă Domnul, până nu vin zile când, poţi să tot asculţi dorindu-L, n-ai să-L mai auzi, n-ai să-L mai auzi.
Dacă poţi avea credinţă, nu-l huli pe cel ateu, ci te roagă, căci i-o poate s-o dea şi lui Dumnezeu. Că credinţa-ntâia oară.
Eu n-am vrut să scriu versuri, poeme și cântărice gâdilă urechea și inima o-nmoaie,ci-am vrut să rup zăvoare, am vrut să sparg cărărispre.
Din locul unde sufăr Din locul unde sufăr de flacăra iubiriirăsare coarda Viţei cu şapte înălţimi,cinci trandafiri mai roşii ca floarea răstigniriise scutur.
Maică Preacurată, din inima toată, de-a ta sărbătoare, ți-nălțăm cântare. Tu, ce-ai fost aleasă Cerului Mireasă, fii de lumea toată binecuvântată, Maică Preacurată;.
Nu-mi pare rău, Iisus, de anii jertfiţi pentru calvarul Tău, dar şi de-o clipă ce-mi ia lumea, din inimă îmi pare rău. Nu-mi.
Voi, cei orbi (căci orb e-acela ce trăieşte-n fapte rele), voi, ce-a cugetului haină v-aţi pătat cu-a urii vină, dacă vreţi al vostru.
Tămăduirea femeii gârbove Doamne, când în sinagogăŢi-ascultau mărturisirea,toţi priveau uimiţi spre Tine;doar femeia gârbovitănu-şi putea nălţa privirea. Era gârbovă, sărmana,doar în jos sta.