Doamne Sfinte, Domn Puternic, Domnul Păcii şi-al Iubirii, toate Te măresc pe Tine în tot necuprinsul Firii, deci şi eu acum, Părinte, dintre.

Să ne ţinem de credinţa cea lăsată din părinţi, peste ea să ardem toată râvna inimii fierbinţi, în vestirea ei să punem dulcele.

Am fost o harfă plângătoare, sortită-n faptul unei seri, pe-a mele strune simţitoare, să plâng a dragostei dureri. Cu mâna-i, soarta mea pribeagă.

Cântări uitate de demult îţi vine câte una şi-nvie ce-ţi credeai trecut şi mort pe totdeauna. Câte-un cuvânt ştiut cândva învie dintr-o dată.

Poate-ţi mai este vreo scânteie în spuza unor amintiri şi-aceste rânduri să-i învie frumseţea unei vechi iubiri… iubirea unei fericite şi sfinte inimi.